LUPTELE DIN MOLDOVA DIN ANUL 1944: ÎNTRE MIT ŞI REALITATE

Al II-lea Război Mondial prezintă în continuare un interes deosebit pen­tru specialiştii din diferite domenii de cercetare. Relaţiile economice, inter­naţionale, operaţiunile militare din perioada conflictului nu au fost cercetate nici până astăzi în întreaga lor complexitate. Există mai multe motive, dintre care cele mai relevante sunt: lipsa accesului liber la documentele de arhivă ale unor state, lipsa de interes faţă de unele momente ale războiului, implica­rea directă a guvernanţilor în scrierea/interpretarea istoriei, unele evenimente fiind cercetate cu lux de amănunte, căpătând dimensiunea unor legende sau mituri, iar altele – ascunse de publicul larg, deoarece reprezintă chiar şi astăzi pagini de tristă amintire, cauzate de greşeli de planificare şi realizare.

Basarabia, ca teritoriu al operaţiunilor de război în 1941 şi în 1944, este unul dintre multiplele teritorii care au avut de suferit de pe urma războiului. Situaţia reală de aici nu a fost încă cercetată multe lucruri, fiind ascunse până în prezent. Este cert, insă, că acest teritoriu, mai ales în 1944, prezenta un interes deosebit pentru ambele forţe implicate în conflict.

Lucrările dedicate celui de al II Război Mondial, publicate în perioada sovietică, oferă un tablou general al evenimentelor din martie-august 1944, creând impresia greşită că, după trecerea r. Nistru şi ajungerea trupelor so­vietice la râul Prut, la 26 martie 1944, pe frontul din Moldova, situaţia s-a stabilizat şi practic nu au avut loc lupte. În lucrarea academicianului sovietic A.M. Samsonov Вторая мировая война. 1939-1945 1, autorul, după ce oferă informaţii cu privire la scopurile puse în faţa armatei roşii după preluarea controlului asupra Ucrainei de pe malul drept al Niprului, trece direct la de­scrierea realizării operaţiunii Iaşi-Chişinău, fără a menţiona evenimentele de pe frontul din Moldova între lunile martie-august.

Aceeaşi abordare a avut-o şi lucrarea Вторая мировая война. Краткая история2 publicată sub redacţia unui colectiv internaţional în frunte cu P.A.Jilin. Colectivul de autori oferă numai informaţii sumare cu privire la operaţiunea Uman-Botoşani, finalizată la mijlocul lunii aprilie 1944, apoi trece direct la descrierea operaţiunii Iaşi-Chişinău. A fost omisă o secvenţă destul de îndelungată a evenimentelor din anul 1944.

Un alt colectivde autori, în frunte cu general-locotenentul S.P. Platonov, în Вторая мировая война. 1939-1945 гг. Военно–исторический очерк23 descrie evenimentele de până la 15 aprilie 1944, când Frontul II Ucrainean s-a apropiat de Iaşi şi Chişinău, unde a întâlnit rezistenţa Armatei a VI-a Germane şi a Armatei a IV-a Române, care au avut poziţii pregătite din timp. Apoi, ca şi în lucrările precedente, autorii trec la descrierea ofensivei Iaşi-Chişinău.

Lucrurile nu stau deloc mai bine nici în Вторая мировая война. Итоги и уроки sub redacţia lui S.L. Sokolov. Autorii, după ce oferă informaţii cu privire la realizările Frontului II şi Frontului III Ucrainean de până la 26 mar­tie 1944, trec şi ei direct la descrierea operaţiunii Iaşi-Chişinău, fără a oferi informaţii cu privire la evenimentele de pe frontul din Moldova din perioada lunilor aprilie-august 1944.

Situaţia e aceeaşi şi în cele mai importante lucrări editate în URSS de­dicate celui de al II Război Mondial: История Великой отечественной войны3 în şase volume (vol. 5) şi Вторая мировая война în 12 volume (vol. VIII). În ambele lucrări, la fel, după descrierea operaţiunii Uman-Botoşani, finalizată în martie 1944, se trece direct la ofensiva Iaşi-Chişinău.

Manualele şcolare, atât cele din perioada sovietică, cât şi cele din peri­oada de după 1992, nu oferă nici date cu privire la evenimentele din perioada martie-august 1944. Real, o jumătate de an de război din sudul frontului de sud-est este camuflată, ascunsă sub sintagma “liniştea relativă” de pe frontul din Moldova. Mai bine de 60 de ani a fost ascunsă o ofensivă nereuşită a trupelor sovietice din lunile aprilie-iunie 1944. dacă în anii puterii sovietice acest lucru era trecut cu vederea de istorici, actualmente trebuie scoasă la iveală drama celor petrecute pe frontul din Moldova. Accesul cercetătorilor la arhivele Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse fiind interzis, putem ana­liza acele evenimente doar în baza memoriilor participanţilor la luptele din Moldova din anul 1944, care au fost editate atât în perioada sovietică, cât şi în cea postsovietică.

Aviatorul Ivan Ilici Babak, care a luptat în cadrul Regimentului 100 Avia­ţie de Vânătoare al Diviziei a IX-a Mariupolskaia, comandant al căreia a fost renumitul Pokrîşkin, descrie, în “Звёзды на крыльях4, dificultatea luptelor din Moldova, unde a ajuns la 5 mai. Avându-şi baza pe aerodromurile de la Ştefăneşti şi Lihneşti, ei au efectuat, începând cu 11 mai, 482 zboruri, dobo­rând 53 de avioane în 23 de lupte.

Un alt aviator, Fiodor Fiodorovici Arhipenko, care a luptat în ca­drul Regimentului 129 aviaţie de vânătoare descrie, în Записки лётчика истребителя5, sosirea unităţii lor, la 9 mai, pe aerodromul din Todireni (Ro­mânia), apoi trece la luptele purtate de unitatea sa în cadrul ofensivei din mai-iunie, de-a lungul r. Siret, spre sud. Oferă informaţii despre lupta din 30 mai 1944 deasupra or. Iaşi, când a fost rănit comandantul escadrilei a II-a, Nikolai Gulaev. Acelaşi autor menţionează că, în urma nereuşitelor sovietice, “trupele germane şi cele române, regrupându-şi forţele, au realizat, la sfârşitul lunii mai 1944, o contraofensivă mai la nord de Iaşi”. Trupele germane au reuşit să pătrundă până la 10-15 km în teritoriile ocupate de sovietici.

Alexandr Andreievici Azemşa descrie în cartea sa Последняя высота: Записки офицера6 contraofensiva de lângă s. Ştefăneşti a 40 de tancuri ger­mane, în acea luptă regimentul său fiind încercuit, iar comandantul de regi­ment şi adjunctul său fiind ucişi.

Serghei Husainovici Ainutdinov, care a luptat în cadrul Diviziei 375 Ural­skaia, Harkovskaia, Buharestskaia, Dvajdî Krasnoznamennaia Infanterie, în В памяти и в сердце7, descrie cum, din cauza luptelor deosebit de grele, di­vizia sa, inclusiv Regimentul 1245 Infanterie, a fost nevoită să treаcă, în iulie stabilizat şi practic nu au avut loc lupte. În lucrarea academicianului sovietic A.M. Samsonov Вторая мировая война. 1939-19451, autorul, după ce oferă informaţii cu privire la scopurile puse în faţa armatei roşii după preluarea controlului asupra Ucrainei de pe malul drept al Niprului, trece direct la de­scrierea realizării operaţiunii Iaşi-Chişinău, fără a menţiona evenimentele de pe frontul din Moldova între lunile martie-august.

Aceeaşi abordare a avut-o şi lucrarea Вторая мировая война. Краткая история2 publicată sub redacţia unui colectiv internaţional în frunte cu P.A.Jilin. Colectivul de autori oferă numai informaţii sumare cu privire la operaţiunea Uman-Botoşani, finalizată la mijlocul lunii aprilie 1944, apoi trece direct la descrierea operaţiunii Iaşi-Chişinău. A fost omisă o secvenţă destul de îndelungată a evenimentelor din anul 1944.

Un alt colectivde autori, în frunte cu general-locotenentul S.P. Platonov, în Вторая мировая война. 1939-1945 гг. Военно–исторический очерк23 descrie evenimentele de până la 15 aprilie 1944, când Frontul II Ucrainean s-a apropiat de Iaşi şi Chişinău, unde a întâlnit rezistenţa Armatei a VI-a Germane şi a Armatei a IV-a Române, care au avut poziţii pregătite din timp. Apoi, ca şi în lucrările precedente, autorii trec la descrierea ofensivei Iaşi-Chişinău.

Lucrurile nu stau deloc mai bine nici în Вторая мировая война. Итоги и уроки sub redacţia lui S.L. Sokolov. Autorii, după ce oferă informaţii cu privire la realizările Frontului II şi Frontului III Ucrainean de până la 26 mar­tie 1944, trec şi ei direct la descrierea operaţiunii Iaşi-Chişinău, fără a oferi informaţii cu privire la evenimentele de pe frontul din Moldova din perioada lunilor aprilie-august 1944.

Situaţia e aceeaşi şi în cele mai importante lucrări editate în URSS de­dicate celui de al II Război Mondial: История Великой отечественной войны3 în şase volume (vol. 5) şi Вторая мировая война în 12 volume (vol. VIII). În ambele lucrări, la fel, după descrierea operaţiunii Uman-Botoşani, finalizată în martie 1944, se trece direct la ofensiva Iaşi-Chişinău.

Manualele şcolare, atât cele din perioada sovietică, cât şi cele din peri­oada de după 1992, nu oferă nici date cu privire la evenimentele din perioada martie-august 1944. Real, o jumătate de an de război din sudul frontului de sud-est este camuflată, ascunsă sub sintagma “liniştea relativă” de pe frontul

din Moldova. Mai bine de 60 de ani a fost ascunsă o ofensivă nereuşită a trupelor sovietice din lunile aprilie-iunie 1944. dacă în anii puterii sovietice acest lucru era trecut cu vederea de istorici, actualmente trebuie scoasă la iveală drama celor petrecute pe frontul din Moldova. Accesul cercetătorilor la arhivele Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse fiind interzis, putem ana­liza acele evenimente doar în baza memoriilor participanţilor la luptele din Moldova din anul 1944, care au fost editate atât în perioada sovietică, cât şi în cea postsovietică.

Vladimir Semionovici Antonov, care a luptat în cadrul Regimentului 1054 al Armatei 57 de Gardă, în Пути к Берлину8 descrie situaţia dificilă în care s-a pomenit regimentul său, aflat pe flancul stâng al Armatei a 57-a şi care făcea joncţiune cu Armata a 8-a de Gardă a generalului Ciuikov, situată pe platoul de la Şerpeni. Autorul califică drept dramatică situaţia la mijlocul lunii mai 1944 a Armatei a 8-a de Gardă, când trupele germane şi-au început contraofensiva.

Eroul URSS, general-locotenentul Gleb Vladimirovici Baklanov, care a luptat în cadrul Diviziei 13 Infanterie din cadrul Armatei a 5-a de Şoc a gene­ralului de armată Jadov, în Ветер военных лет9 descrie luptele grele pe care le-a purtat la Şerpeni, începând cu 14 aprilie şi până la începutul lunii mai 1944, când resturile Armatei a 5-a de Şoc au fost scoase în rezerva Frontului II Ucrainean în jurul or. Botoşani, unde au ajuns la 15 mai.

Informaţii mult mai detaliate oferă mareşalul URSS Nikolai Vasilievici Biriukov, în Трудная наука побеждать10. Luptând în cadrul Armatei a 4-a de Gardă, comandant al corpului 20 infanterie, autorul oferă mărturii cu pri­vire la luptele dificile din Moldova, în urma cărora diviziile lor ajunseseră la un efectiv de nu mai mult de 2,5-3 mii oameni. La 19 aprilie 1944, coman­dantul Frontului II Ucrainean, I.S.Konev, înţelegând că în faţa lor vor lupta diviziile 13, 14, Grosses Deutschland de tancuri, 113, 114, 39 Infanterie din cadrul Armatei a VI-a Germane, dă ordinul de trecere la defensivă.

General-locotenentul Arefa Konstantinovici Blajei, care a fost comandant al statului-major al Armatei 37, descrie că dincolo de r. Nistru, încă din luna februarie 1944, începuse pregătirea liniilor de apărare germane. Deşi încă în seara zilei de 11 aprilie, unităţi ale Corpului 57 Infanterie ocupaseră un platou pe malul stâng al Nistrului lângă Varniţa, la “17 aprilie la orele 2.00 noaptea, în statul-major a sosit o directivă a frontului” de a “pregăti şi efectua o opera­ţiune de ofensivă… în cooperare cu Armata a 57-a şi Armata a 6-a, a distruge grupul de armată inamic în sudul Basarabiei între Nistru şi Prut… a ieşi la hotarul de stat”. Ofensiva, conform ordinului, a început la 19 aprilie 1944. Armata a 37-a a primit ordin să înainteze în direcţia Bender Fârlădeni-Rezeni-Cimişlia-Leova-Fălciu (România).

Armata a 6-a (comandant – generalul I.T. Şlemin) a primit ordin să înain­teze în direcţia Căuşeni-Abaclia-Comrat. În legătură cu termenele de realizare a acestei ofensive, comandantul Ar­matei a 57-a, generalul Şarohin, menţiona: “Pentru pregătirea practică a ope­raţiunii de ofensivă nu avem timp…”.

În memoriile sale, intitulate В армейском штабе11, autorul oferă in­formaţii extraordinar de preţioase cu privire la întâlnirea sa cu comandantul Frontului III Ucrainean, Malinovski, care i-a zis că nu poate amâna ofensiva, cu atât mai mult că şi Frontul II Ucrainean va înainta spre Chişinău. Totuşi, luând în consideraţie situaţia creată, Malinovski i-a permis să înceapă ofensi­va cu o zi mai târziu – la 20 aprilie 1944, ora 2.00. A emis ordinul de începere a ofensivei pe data de 22 aprilie 1944, următorul ordin fiind de a începe ofen­siva pe data de 25 aprilie 1944.

Dar chiar din prima zi a ofensivei nu s-a putut realiza nimic: “În ciuda eforturilor noastre, rezultatul a fost acelaşi. Din nou s-a confirmat – o operaţi­une de ofensivă pregătită în pripă întotdeauna va fi sortită nereuşitei”.

General-locotenentul A.K.Blajei afirmă că abia la 1 mai, după ce Ma­linovski a efectuat o inspecţie în faţa cetăţii Bender, acesta a dat ordinul de trecere la defensivă.

Lucrurile s-au agravat la 10 mai 1944, când peste 200 tancuri germane au atacat poziţiile Armatei a 8-a de Gardă, începând o contraofensivă.

Aceste momente sunt descrise şi de către artileristul Mihail Petrovici Badigin în Бой требует подвига12. Autorul descrie dezastrul în care s-a pomenit Armata a 8-a de Gardă pe platoul de lângă satele Maiak-Palanca, pe care, din cauza luptelor grele, a ploilor necontenite şi a revărsării Nistrului, Armată a 8-a de Gardă a fost nevoită să-l părăsească, fiind mutată în locul Armatei a 5-a de Şoc, la capul de pod de la Butor-Şerpeni, pentru a începe ofensiva în direcţia Chişinăului, aceasta a nimerit, chiar din prima zi, sub contraofensiva germană.

Fostul preşedinte al Asociaţiei Eroilor URSS şi Federaţiei Ruse, gene­ralul de armată V.I. Varennikov, în Неповторимое13, supune unei critici ni­micitoare ordinele primite, care au dus la dezastrul suferit de Armata a 8-a de Gardă pe platoul de la Butor-Şerpeni. Autorul condamnă deschis pregă­tirea proastă a ofensivei sovietice, menţionând că nu s-au realizat misiuni de cercetare a poziţiilor inamice, trupele nu au fost pregătite pentru această ofensivă, ele nu au fost dotate cu echipamentul necesar, şi nu s-a oferit nici cel mai mic răgaz pentru odihnă şi completare după lunga ofensivă din iarna-primăvara anului 1944. Pierderile grele suferite, încercuirea unor unităţi sovietice pe întreg fron­tul din Moldova au determinat conducerea sovietică de atunci să renunţe la planurile de ofensivă, care, în linii mari, se vor relua aproape complet în ca­drul ofensivei Iaşi-Chişinău din august 1944.

Deşi au trecut mai bine de 65 de ani de la acele evenimente, şi până acum ne aflăm în capcana ideologică stalinistă. Mitul “liniştii relative” de pe frontul din Moldova ascunde de fapt o ofensivă nereuşită din lunile aprilie-iunie 1944, care s-a finalizat tragic pentru trupele sovietice în Moldova. Acest adevăr nu putea avea vreun loc în mitologia Marelui Război pentru Apărarea Patriei, anul 1944 fiind considerat anul “celor 5 lovituri ale lui Stalin”. Fiind o operaţiune nereuşită, nu convenea şi nu convine nici acum multora. A fost ascunsă de istoriografie, pentru a nu afecta imaginea şi manifestaţiile anuale de comemorare a ofensivei Iaşi-Chişinău.

Sergiu Cataraga

1 Самсонов, А. М. , Вторая мировая война. 1939-1945 , Москва, Наука, 1985

2 Жилин, П. А. , Вторая мировая война. Краткая история, Москва, Наука, 1984

3 Вторая мировая война. Краткая история . !939-1945 гг. Военно- исторический очерк, под общей редакцией генерал-лейтенанта Платонова С. П., генерал-майора Павленко Н. Г., полковника Поротькина И. В., Москва, Военниздат, 1955

4 История Великой Отечественной Войны Советского союза, Москва, Воениздат, 1960 -1965

5 Бабак, И. И., Звёзды на крыльях, Москва, ДОСААФ, 1981

6 Архипенко, Ф. Ф., Записки лётчика истребителя, Москва, НПП Дельта, 1999

7 Аземша, А. А., Последняя высота: Записки офицера, Свердловское Средне-Уральское книжное издательство, 1968.

8 Айнутдинов, С. Х., В памяти и в сердце, Екатеринбург, ГИПП Уральский рабочий, 2000

9 Антонов, В. С., Пути к Берлину, Москва, Наука, 1975

10 Бакланов, Г. В., Ветер военных лет, Москва, Воениздат, 1977

11 Бирюков, Н. В., Трудная наука побеждать, Москва, Воениздат, 1968

12 Блажей А. К., В армейском штабе, Москва, Военное издательство, 1967

13 Бадигин, М. П., Бой требует подвига, Москва, Воениздат, 1980

CAROL AL XII-lea LA VARNIŢA (1713)

În noaptea de 30 iunie 1709, după o grea înfrângere suportată cu doar 3 zile înainte, lângă Poltava, regele suedez Carol al XII-lea a reuşit, totuşi, să treacă râul Nipru1. În aceeaşi zi, cu câteva ore mai devreme, pe malul drept al Niprului se instalase şi hatmanul Ivan Mazepa cu cazacii săi, care au adus cu ei două cufere cu monede de aur şi mult argint.

Armata suedeză şi aliaţii acesteia au străbătut partea inferioară a Niprului, înaintând, într-un marş rapid, spre Bug, în direcţia sud-vest şi traversând întregul pustiu, pe care cazacii ucraineni îl numeau “câmpul sălbatic”2.

Acceptând invitaţia serascherului din Bender, ei au părăsit la 11 iulie regiunea Oceakov şi, fără să ia vreun răgaz la trecerea Bugului, au înaintat spre vest pe litoralul Mării Negre3.

La 23 iulie 1709, regele suedez a fost întâmpinat de belerbeiul cetăţii, însoţit de un mare număr de călăreţi şi pedestraşi, în preajma cetăţii Bender. Acesta l-a informat cu privire la porunca sultanului Ahmed al III-lea şi l-a invitat pe Carol şi pe însoţitorii lui în tabăra pregătită din timp. Când regele s-a apropiat de cetate, 36 de tunuri, instalate pe valurile de apărare, au bătut salve de onor. Ienicerii turci s-au aliniat în două rânduri ce ţineau până la cortul regal, care le întrecea prin mărime pe cele ale ofiţerilor, însoţitorilor şi curtenilor.

Cât timp s-a aflat pe malul stâng al Nistrului, lui Carol al XII-lea i-a fost operată rana de la picior, iar la 31 iulie regele şi-a mutat tabăra pe malul drept, în imediata apropiere a cetăţii, pe o peninsulă ce se afla vizavi de actualul sat Parcani. În centrul zonei, ocupate în întregime de suedezi, a fost instalat cortul regelui, înconjurat de cele ale suitei sale şi ale marilor funcţionari. Cazacii şi dorobanţii, care s-au alăturat gărzii regale, s-au amplasat ceva mai jos, ienicerii păzind în permanenţă tabăra4.

Iniţial, voiau să se stabilească în Bender şi hatmanul Ivan Mazepa cu o parte din cazacii săi, dar pentru că turcii s-au împotrivit, au fost nevoiţi să se stabilească în satul Varniţa, situat puţin mai la nord de cetate5 unde, la 21 septembrie 1709 I. Mazepa, a murit subit6. Tot aici s-au stabilit şi moldovenii care se angajaseră în oastea suedeză.

Evident, Carol al XII-lea nu intenţiona să se reţină prea mult lângă Bender, dar jocul diplomatic complicat pe care îl începuse, vrând să atragă Turcia într-un război cu Rusia, l-a determinat să-şi schimbe planurile. Tabăra a fost urgent reconstruită şi pregătită pentru iarnă. Manevrele regelui au reuşit şi, la 9 noiembrie 1710, Turcia a declarat război Rusiei7.

Dimitrie Cantemir, care stabilise deja legături tainice cu Petru I, a semnat apoi şi un acord secret între Moldova şi Rusia şi, la 23 noiembrie, a fost numit domn al Moldovei. La 13 aprilie 1711, armatele ruse îşi începuseră pregătirile pentru un marş în Moldova8. Dar, la trecerea Prutului, Petru I a repetat greşe4 lile regelui suedez: nu şi-a asigurat armata cu rezerve de provizii, bazându-se pe resursele localnicilor, care, la acea vreme, din cauza secetei ce bântuia în regiune, erau minime9. La 8 iulie 1711, a avut loc bătălia de la Stănileşti, în apropiere de oraşul Huşi, pe care Petru I a pierdut-o în mod catastrofal10.

Armata ruso-moldovenească era inferioară numeric faţă de armata turcilor, tătarilor şi cazacilor. Ţarul s-a pomenit într-o situaţie dificilă şi doar mulţumită calităţilor diplomatice ale lui B.P. Şeremetiev şi P.P. Şafirov, banilor şi bijuteriilor Ecaterinei – împărăteasa – s-a reuşit încheierea unui tratat de pace destul de favorabil ţarului. Unul din articolele acestui tratat îl viza direct pe regele suedez Carol al XII-lea, care trebuia să părăsească imediat domeniile considerate ale Turciei.

Aflând despre începutul convorbirilor dintre turci şi ruşi, Carol al XII-lea şi-a părăsit tabăra şi, în timp de 24 ore, fără a descăleca, a ajuns pe malul Prutului, unde se mai aflau doar ultimele detaşamente ale armatei ruse, plecând cu stindardele.11 Furios, s-a năpustit în cortul vizirului, acuzându-l că s-a grăbit să încheie pacea cu ruşii şi cerând să i se dea oşti, pentru a-i ajunge şi distruge pe ruşi. Vizirul i-a amintit, însă, că la Poltava, deşi a avut la dispoziţie întreaga armată, nu a reuşit să-i distrugă pe ruşi şi l-a înştiinţat că acordul conţine un punct ce-l vizează personal pe rege, căruia i se asigura cale liberă spre Suedia. Carol al XII-lea s-a certat îndelung cu vizirul, acuzându-l de luare de mită şi de înşelăciune, însă nu a putut obţine nimic. Convorbirea a avut, totuşi, urmări grave pentru vizir: peste puţin timp acesta a fost pedepsit pe merit.12

Fără vreun rezultat, Carol s-a întors în tabăra de lângă Bender, unde îl aşteptau noi neplăceri. Tabăra i-a fost complet inundată de revărsarea Nistrului. Trebuia să caute un loc nou unde să se stabilească şi a ales satul Varniţa, unde se aflau deja cazacii şi moldovenii. Suedezii au poposit în sat timp de câteva luni, cortul regelui fiind amplasat în preajma bisericii. Îngrijorat de apropierea iernii, Carol şi-a construit o locuinţă de iarnă, în baza unui plan pe care l-a schiţat el însuşi. Construcţia a durat trei luni. Casa avea lungimea de 100 paşi, lăţimea de 50 paşi şi două frontoane. Pe lângă cele două săli mari – cea pentru şedinţe şi cea care servea drept biserică– casa mai avea încă 12 odăi, regele stabilindu-se în cea mai mică dintre ele. Podul casei era simplu şi era destinat păstrării bijuteriilor şi cadourilor. Interiorul era bogat: pereţii şi podelele acoperite cu covoare turceşti, uşile şi mobila din stejar, toate instalaţiile şi lacătele din fier, confecţionate cu mult gust artistic. La 50 paşi spre nord de casa regală se afla cancelaria. Destul de mari erau bucătăria, grajdul şi saraiurile. Încăperile curtenilor şi ale ofiţerilor erau situate în jurul palatului, iar mai la sud de casa regală au fost săpate semibordeie pentru 400 dorobanţi. Cu excepţia casei regale, casei lui Grotgunsen şi a cancelariei, construite din piatră, toate clădirile erau construite din lemn sau împletite din nuiele şi lipite cu lut, foarte asemănătoare cu casele băştinaşilor. Tabăra era situată pe marginea malului înalt care cobora treptat spre râu. Spre sud, se întrezăreau turnurile cetăţii Bender, iar spre nord – satul Varniţa.

Aceste amănunte permit să determinăm cu exactitate locul în care a fost amplasată tabăra lui Carol al XII-lea. Astăzi, sunt identificate doar câteva din planurile taberelor regelui suedez pe teritoriul Ucrainei şi Moldovei.13

Timp de câţiva ani, tabăra de la Varniţa a regelui suedez a îndeplinit rolul de centru diplomatic. Aici regele i-a întâmpinat pe solii diferitor state, a primit ambasadori, a întreţinut corespondenţă. Tabăra lui Carol al XII-lea a fost numită de contemporani “Noul Stockholm”.

Între timp, vecinătatea nesigură a regelui suedez a început să-l deranjeze pe sultanul Ahmed al III-lea, care, după ce Rusia a satisfăcut condiţiile tratatului de pace din 1711, şi-a propus să se apropie de Petru I14. Astfel, sultanul i-a expediat lui Carol al XII-lea o scrisoare, prin care îi comunica că doreşte să-şi îndeplinească obligaţiile stabilite în acordul cu ţarul rus. Ahmed al III-lea îi cerea să părăsească domeniile Turciei, promiţând că îi va pune la dispoziţie un detaşament format din turci şi tătari, care urma să-l însoţească prin Polonia. Cererea era o consecinţă a temerilor noului vizir, Ismail-paşa, care ştia că, prin intrigile sale, Carol al XII-lea i-a distrus pe predecesorii săi. Diplomaţii europeni începuseră să vadă în regele Carol al XII-lea un monarh încăpăţânat şi îl considerau o povară, străduindu-se să-l convingă pe sultan de necesitatea izgonirii lui de pe posesiunile Turciei şi expedierii lui în Suedia. Regele suedez a acceptat să plece, dar a înaintat şi el un şir de condiţii, solicitând ca ambasadorii poloni şi ruşi să-i promită siguranţa în timpul trecerii prin Polonia.15 Ambasadorii l-au asigurat că nici Petru I, nici August al II-lea nu-l vor deranja în timpul retragerii sale spre ţara de baştină. După ce Divanul şi sultanul Ahmed al III-lea au stabilit care va fi soarta regelui, seraschirul Benderului, Ismail-paşa, s-a deplasat la Varniţa pentru a-i comunica hotărârea Porţii şi a-i da de înţeles că trebuie neapărat să plece. Carol al XII-lea a motivat, însă, că nu poate pleca până nu i se achită datoriile, care constituie 1.000 pungi cu aur, echivalentul a 1,5 mln. franci. Dar, primind 1.200 pungi, regele a cerut încă o mie în plus16.

Înfuriat, sultanul a poruncit ca Carol al XII-lea să fie expediat la hanul tătar, a oprit aprovizionarea taberei, a retras garda de ieniceri. Concomitent, paşa de Bender a poruncit polonezilor şi cazacilor stabiliţi la Varniţa să părăsească tabăra regelui suedez şi să vină la Bender. S-au supus cu toţii, plecând şi lăsându-l pe Carol al XII-lea doar cu suita sa de 300 soldaţi suedezi. În jurul taberei se stabiliseră deja 20.000 tătari şi 6.000 turci, iar în tabără nu mai existau nici provizii, nici furaje pentru cai17. Înjosindu-l încă o dată pe sultan, regele a poruncit să fie împuşcaţi, în faţa tătarilor şi turcilor, cei 20 cai arăbeşti – trimişi anterior în dar. Caii au devenit, astfel, un ospăţ bogat pentru tătari18.

Carol a poruncit să fie baricadate geamurile, uşile casei şi, examinând fortificaţiile improvizate, s-a aşezat calm să joace şah cu Grothusen, considerând că se află în siguranţă. Turcii şi tătarii erau însă gata de atac şi aşteptau ordin de la Adrianopol. În sfârşit, au primit poruncă să-i nimicească pe suedezii ce se vor opune şi să nu cruţe nici viaţa regelui19. Sigur că se va putea apăra, Carol al XII-lea a acceptat lupta, ienicerii şi tătarii ocupând cu uşurinţă mica tabără. Cei 300 soldaţi suedezi au fost încercuiţi şi făcuţi prizonieri. Regele, împreună cu generalii Gordon, Dalford şi Sparr, câţiva gardieni şi slugi au reuşit să se retragă în casă, care, parţial, se afla în mâinile duşmanului. Ienicerii s-au aruncat asupra micului detaşament, fiecare încercând să-l înşface pe rege. Li s-au promis câte opt monede de aur celor ce se vor atinge de veşmintele regelui atunci când acesta va fi făcut prizonier20. Regele cunoştea acest amănunt şi împuşca pe oricine se apropia de el. Un ienicer rănit de Carol al XII-lea şi-a îndreptat muscheta spre faţa lui, însă, împins din spate, glonţul a ricoşat pe lângă nasul regelui, i-a rupt vârful urechii, sfâşiind mâna generalului Gordon.

Ocupând casa regelui, turcii şi tătarii au început a distruge tot ce puteau. Folosindu-se de haosul creat, suedezii au ocupat câteva camere, nimicindu-i pe turcii şi tătarii de acolo. Una din camerele inferioare, pline cu arme şi praf de puşcă, a ajuns la momentul potrivit în mâinile suedezilor, care, într-un sfert de oră, au răpus peste 200 de oameni21. Turcii au început să tragă cu tunurile asupra casei, dar deoarece aceasta era construită din piatră moale, proiectilele făceau doar găuri în pereţii casei. Mult timp după aceea, localnicii au adunat proiectile împrăştiate, o parte dintre care se află la muzeul Carol al XII-lea din satul Varniţa.22 Văzând că nu pot cuceri casa, hanul tătar şi paşa au hotărât s-o incendieze. Câteva săgeţi aprinse, trase asupra acoperişului, în ferestre şi uşi, au încins casa în flăcări. Regele a încercat să stingă focul cu conţinutul unui butoi, în care presupunea că se afla lichior. Dar, când oamenii lui au aruncat butoiul în foc, acesta s-a dovedit a fi plin cu votcă şi a intensificat flăcările. Incendiul s-a extins în toate încăperile şi, ieşind afară, suedezii au început să tragă asupra turcilor şi tătarilor. Dar au fost înconjuraţi şi capturaţi de cei peste 20 ieniceri care îi urmăreau23. Pentru a nu fi dezonorat şi ca să nu-şi cedeze de bună voie sabia, regele a aruncat-o într-o parte, fără ca turcii să observe asta. Ţinându-l de mâini şi de picioare, ienicerii l-au dus la Bender, în casa paşei. Concomitent, au fost prinşi şi jefuiţi de turci şi generalii şi ofiţerii suedezi rămaşi în viaţă.

Acest eveniment, produs la 1 februarie 1713, în satul Varniţa din actualul teritoriu al Republicii Moldova, a avut consecinţe evidente, fiind ulterior numit “calabalâc” – ceea ce în turcă înseamnă dezordine. Acest cuvânt a intrat ulterior în vocabularul mai multor popoare europene, îndeosebi în cel al suedezilor, fiind utilizat şi astăzi24.

Ismail-paşa l-a ţinut pe Carol al XII-lea câteva săptămâni sub pază, în casa sa de la Bender, apoi l-a transferat în castelul Demitraş, apoi, până în septembrie 1714, regele a locuit în orăşelul Demotic, nu departe de Adrianopol. Acasă, la Stralsund, Carol al XII-lea a ajuns abia în noaptea de 21 noiembrie 1714.

Nicolae Răileanu

1 Кульжинский, И. Народная русская история. Киев, с. 166-167; Эварницкий, Д. И. История запорожских казаков 1686-1734, т. 3 Спб, 1897, с. 461-465 Костомаров, Н. И. Русская история в жизнеописаниях ее главнейших деятелей (ХVШ столетие), т. 3, Спб, 1885, с. 55-58

2 Костомаров, Николай И. Мазепа мазепинцы. Историческая монография. Спб, 1885, с. 576-580

3 Ibidem, p. 579-580

Лагус, Ф. Карл ХII в южной России // Записки Одесского общества истории и древностей,

т.3, Одесса, 1853, с. 525

5 Ibidem

6 Бантыш-Каменский Д. Н., История Малой России, часть 4, Москва, 1822, с. 24-25; Костомаров Николай И., Мазепа мазепинцы… с. 582-583

7 Kurt Akdes Nimet. Der Prutfeldz und der Putfreiden von 1711 // Geschichte Osteuropas.

N.F.Band 10, Iahrgang, 1962, Heft 1, Wiesbaden, p. 13-66; Крылова, Т.К. Внешняя политика России после Полтавы 1709-1710 г.г. // Полтава. К 250-летию Полтавского сражения, Москва, 1959, с. 174-175

8 Кириченко, Н.П. К вопросу об участии молдавского народа в Прутском походе русской армии 1711г., т. VIII, Кишинев, 1975, с. 15-28; История Северной войны 1700-1721 г. // Ученые записки Кишиневского Госуниверситета им И. Крянгэ, Москва, 1987, с. 102-103

9 Voltaire, Hristoire de Charles XII, roi de Suedie, Paris, 1889, p. 246-247

10 Бантыш-Каменский, Д. Н., История Малой России…, с. 585, сноска 174

11 Вольтер, История Карла XII, короля шведского. Киев-Петербург-Харьков-Житомир, 1908, с. 109-110; Костомаров, Н. И., Русская история…, с. 70-71

12 Костомаров, Н. И., Русская история…, с. 71

13 Лагус Ф., Карл XII в южной России…, с. 326-328; Poştarencu, D., Carol al XII-lea la Varniţa // Revista de istorie a Moldovei, nr. 3, Chişinău,1991, p.70

14 Букарский, В. Б. План лагеря Карла XII, из фондов Национального Музея Истории Молдовы // Anuarul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, nr. 1, Chişinău, 1992, p. 70

15 Вольтер. История Карла XII, с. 120-121

16 Букарский, В. Б., План лагеря Карла XII…, c. 183-188; Poştarencu D., Istoria satului Varniţa. Chişinău, 1992, p. 24-27

17 Брун, Ф., Следы лагеря Карла XII возле Бендер, у селения Варница // Записки Одесского общества истории и древностей, т. 2, Отделение второе и третье, Одесса, 1850, с. 555-561; Ciobanu, Ştefan, Cetatea Tighina // Comisiunea monumentelor istorice. Secţia din Basarabia. Anuar II, Chişinău, 1928, p. 36-46

18 Ciobanu, Ştefan, Cetatea Tighina…, p. 38

19 Вольтер. История Карла XII, с. 113

20 Ibidem, p. 112

21 Брун, Ф. Следы лагеря Карла XII…, c. 557

22 Бантыш-Каменский, Д. Н., История Малой России…, часть 3, с. 585

23 Маркевич, А. К пребыванию Карла XII в Бендерах // Киевская Старина 12 (декабрь), 1889, с. 642

24 Вольтер. История Карла XII, с. 120-122

25 Ibidem, p. 123-131

BASARABIA ŞI RĂZBOIUL DIN CRIMEEA (1853-1856)

             BASARABIA ŞI   RĂZBOIUL DIN CRIMEEA (1853-1856)

Războiul din Crimeea, început la mijlocul sec. XIX, a cauzat schimbări esenţiale pe harta politică a Europei. Imperiul Rus încerca să distrugă Imperiul Otoman şi să instaureze hegemonia în Balcani. Cu toate că, în acest război, rolul Basarabiei fusese relevant, nici istoriografia rusă şi nici cea sovietică nu au analizat staţionarea trupelor ruse în regiune. Sursele istorice analizau, la modul general, doar acţiunile militare desfăşurate nemijlocit în Crimeea.

Pentru Rusia, victoria repurtată în războiul ruso-turc din 1806-1812, a reprezentat un precedent pentru continuarea expansiunii în Balcani. Basarabia devenise pentru trupele ruse un fel de cap de pod de ofensivă împotriva Imperiului Otoman şi o bază militară a trupelor ruse ce acţionau în sud-estul Europei. În conformitate cu planul strategic al Împăratului rus Nicolai I, teritoriul dintre Prut şi Nistru trebuia transformat în punct de lovitură generală asupra Imperiului Otoman, în primul rând din motiv că provincia avea ieşire la mare, fapt ce avea o importanţă strategică pentru vasele militare ruse1. Calea maritimă dintre Ismail şi Constantinopol era una din cele mai scurte şi îi permitea flotei ruse să ajungă rapid la capitala Imperiului turc; de aceea Ismailul trebuia transformat într-o bază maritimă militară puternică. Astfel, în portul Ismail au fost organizate depozite de muniţii destinate necesităţilor militare2, iar porturile basarabene transformate în puncte de observaţie din care se studia şi se ţinea sub control ţărmul maritim balcanic. Ismailul le convenea ruşilor şi din punct de vedere tactic, deoarece permitea flotei militare ruse să ajungă în portul Varna mult mai repede decât dacă ar fi pornit din porturile Sevastopol sau Odesa3.

Una din sarcinile majore ale conducerii militare ruse era cea de a ţine sub control Dunărea de jos. Aşa-numita Flota Dunăreană Rusă, dislocată în sudul Basarabiei avea misiunea de a susţine trupele terestre care acţionau în Balcani. Concomitent, flota imperială avea şi misiunea de a intimida, fapt care îi conferea o anume conotaţie politică şi îi permitea să-i demonstreze Austriei supremaţia Rusiei pe Dunăre4.

Guvernatorul Basarabiei era obligat să susţină aprovizionarea trupelor ruse staţionate în teritoriu cu alimente şi cu alte lucruri necesare. Soldaţilor ruşi, veniţi în Basarabia, li se permitea să comită jafuri, să consume, în cantităţi nelimitate, băuturi alcoolice5. Comandanţii unităţilor nou-venite erau deseori atenţionaţi asupra cazurilor de încălcare a disciplinei militare. Autorităţile ruse mobilizau forţat populaţia civilă la construcţia cazărmilor pentru trupele ruse, foloseau abuziv forţa de muncă ieftină6. Dar, de multe ori, basarabenii acceptau să participe la construirea cazărmilor numai ca să fie scutiţi de a primi soldaţii ruşi în casele lor. De regulă, soldaţi încartiruiţi în casele ţăranilor manifestau un comportament brutal şi se aflau permanent sub acţiunea băuturilor alcoolice, nu respectau ordinele şi regulamentele militare, provocau daune materiale şi morale, aplicau forţa fizică asupra proprietarilor casei. Ofiţerii ruşi erau cazaţi în cele mai bune case din zonele în care erau dislocate unităţile militare, proprietarii fiind obligaţi să se comporte ca “adevăraţi creştini ortodocşi”. Se interzicea cazarea ofiţerilor ruşi în casele evreilor sau musulmanilor7. Stăpânul casei era dator să asigure militarii “găzduiţi” şi cu produse alimentare. Populaţia băştinaşă trebuia să ajute unităţilor să transporte armamentul greu, să construiască poduri, să transporte materiale de construcţie, să participe la alte munci necesare.8

Permanent, în Basarabia era încartiruită divizia XVI Infanterie, trei regimente de cazaci, un batalion de infanterie, o brigadă de artilerie şi o unitate specială de geniu, ultima având misiunea de a construi poduri peste Prut şi Dunăre9. În permanenţă, trupele ruse se aflau în stare de alertă şi erau gata să treacă Prutul şi să ocupe Moldova şi Valahia ori să traverseze Dunărea şi să înceapă ofensiva în Balcani. Au fost iniţiate lucrările de refacere a vechilor drumuri strategice, în special drumul militar care pornea din Hotin, trecea prin Briceni, Otaci, Orhei, Chişinău, Bender, Căuşeni, Akkerman, Chilia şi Ismail; drumul militar ce lega Basarabia cu Novorosia, care începea la Movilău, trecea prin Bălţi şi ajungea până la Sculeni; drumul militar care începea la Dubăsari, trecea prin Chişinău, Călăraşi şi ajungea la Sculeni. Aceste căi urmau să transforme Basarabia într-o zonă de tranzit a efectivului, muniţiilor şi produselor alimentare spre Balcani10.

În ajunul războiului instituţiile medicale militare din Chişinău, Hotin şi Tighina au trebuit să-şi mărească numărul de paturi, personalul fiind informat că, în caz de nevoie, va trebui să treacă la stare de război, să asigure primirea răniţilor etc. Medicii informau conducerea militară despre lipsa medicamentelor în spitalele militare, lucrătorii medicali atenţionau populaţia că, în urma războiului, pe teritoriul Basarabiei s-ar putea declanşa epidemii grave11, motivând că în timpul războaielor precedente, odată cu refugiaţii, din Balcani au fost aduse numeroase boli. Medicii solicitau instituirea carantinei şi a punctelor sanitare la hotarul de la Prut, în care persoanele ce veneau din Balcani să fie examinate riguros, urmând să fie supus carantinei şi efectivul unităţilor ruse ce urma să lupte în Balcani. Acest plan trebuia pus în aplicare în cazul în care războiul ar fi durat mult timp. În suburbiile Chişinăului au fost organizate spitale militare de câmp, concomitent fiind formate şi unităţi medicale ce urmau să însoţească trupele ruse în campania spre Balcani. Aceste unităţi, pentru care se alocau bani din bugetul local, erau repartizate în capitala Basarabiei,iar în oraşele Chişinău şi Tighina au fost depozitate cantităţi enorme de muniţii destinate trupelor ruse. Generalii ruşi au organizat depozite de muniţii şi în Transnistria; în cazul unor acţiuni militare, acestea urmau să asigure trupele ruse din provincie12.

Basarabia reprezenta şi o tabără de refugiu pentru patrioţii de alte etnii din Balcani, statele cărora luptau cu Imperiul Otoman, autorităţile ruse folosindu-i în luptă împotriva turcilor. Guvernatorul Basarabiei era obligat să acorde ajutor bănesc numeroaselor organizaţii naţional-patriotice ale bulgarilor, sârbilor, grecilor, autorităţile ruse organizând pe teritoriul Basarabiei detaşamente militare ale sârbilor şi bulgarilor. Conform dispoziţiei Comandantului militar Chişinău, voluntarii străini trebuiau cazaţi la Chişinău în apartamente speciale. Împăratul Nicolai I a ordonat ca aceste unităţi să lupte alături de armata rusă, promiţându-le, în ajun de război, că în timpul cel mai apropiat statele lor vor fi eliberate de sub jugul otoman13.

În plan diplomatic, Rusia ducea tratative cu Imperiul Austriac pentru viitorul război cu Imperiul Otoman; armata austriacă decăzând în rezultatul revoluţiilor din anul 1848, Rusia i-a acordat ajutor în reprimarea răscoalei maghiare. Acest fapt i-a permis Imperiului Rus să oblige Austria ca, în caz de conflict militar cu turcii, să nu încheie o alianţă militară cu Imperiul Otoman, asigurându-şi neutralitatea. Basarabia, din nefericire, se afla la hotar cu Imperiul Austriac, tot în Basarabia aflându-se şi Gurile Dunării, la care aspira şi Austria. În anul 1853, ambasadorul rus la Istanbul, contele Menşikov, a înaintat Porţii un ultimatum, în care se precizau următoarele condiţii: în cazul evitării războiului, dezicerea de Moldova şi Valahia; recunoaşterea independenţei Greciei, Serbiei şi Bulgariei; trecerea liberă a vaselor străine prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele14. Turcia a respins categoric aceste cerinţe, iar ca răspuns, la 3 iulie, trupele ruse aflate în Basarabia au trecut Prutul şi au început luptele pentru cucerirea Moldovei şi Valahiei.

În anul 1853, prin vămile Basarabiei, care au oferit anumite facilităţi, către trupele ruse din Moldova şi Valahia a fost transportate cantităţi mari de produse. Aceste facilităţile vamale au stimulat însă contrabanda ce începuse să înflorească în regiune. Produse destinate trupelor ruseşti erau comercializate pe pieţele din Moldova şi Valahia15, în timp ce generalii ruşi cereau să li se expedieze mai multe produse alimentare pentru soldaţi ruşi, care au început să jefuiască populaţia din Principate16.

Prin Basarabia, spre Balcani se expediau şi cantităţi mari de armament, muniţii şi medicamente. La 9 octombrie, sultanul turc a înaintat Imperiului Rus un ultimatum, prin care solicita evacuarea trupelor ruse din Principate, Rusia refuzând să respecte condiţiile ultimatumului. Refuzul Rusiei a făcut ca, la 16 octombrie, Imperiul Otoman să declare război Imperiului Rus17. Acţiunile militare au demarat pe teritoriul Principatelor, iar spre spitalele militare din Chişinău au început să fie expediaţi mulţi răniţii18. În acţiunile militare desfăşurate, Basarabia juca un rol strategic. În acest scop, a fost organizată Armata Basarabeană de Sud, care trebuia să apere cetăţile Ismail, Akkerman şi Gurile Dunării, în cazul în care turcii ar fi pornit asaltul dinspre mare19. Trupele basarabene în rezervă aveau sarcina strategică de a susţine trupele active ruse.

Cu toate că fuseseră de curând reparate, drumurile din Basarabia deveniseră, în scurt timp, dezastruoase. Pe timp de război, pe ele circulau trupele militare, iar numărul mare de răniţi transportaţi de pe câmpul de luptă le făcea neîncăpătoare20. Un mare număr de răniţi a fost repartizat şi la spitalele militare din Hotin şi Soroca, care au fost organizate în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Numărul paturilor de spitalizare era în continuă creştere, la fel şi numărul personalului medical. Problematică era şi lipsa medicamentelor, ceea ce făcea ca răniţii să moară cu sutele.21

Acţiunile militare de la Dunăre au influenţat mult comerţul din Basarabia. Negustorilor basarabeni li se permitea să transporte marfă în Balcani22. În anul 1854, numeroase trupe armate austriece au fost dislocate la hotarul cu Basarabia, fapt ce a făcut ca relaţiile economice dintre Austria şi Basarabia să fie sistate, iar contrabanda încurajată. Dislocarea trupelor austriece ameninţa armata rusă aflată în Principate şi putea conduce la acţiuni militare pe teritoriul Basarabiei23.

În 1854, Imperiul Rus s-a confruntat cu o coaliţie europeană, formată din Franţa, Anglia şi Sardinia. Unul dintre scopurile acestei coaliţii era scoaterea Basarabiei din componenţa Imperiului Rus, deoarece, în acest caz, trupele Rusiei nu ar mai fi putut înainta spre Balcani. Coaliţia dorea să lipsească Rusia de un asemenea cap de pod, iar generalii ruşi aşteptau debarcarea trupelor aliate în Basarabia de sud24. Ca să evite implicarea Austriei în război, Rusia şi-a retras trupele din Moldova şi Valahia, iar armata rusă, dislocată în Basarabia, era acum destul de demoralizată25.

La începutul acţiunilor militare din Crimeea, o parte din trupele ruse dislocate în Basarabia au fost redislocate în peninsulă, iar o parte din basarabeni au participat la luptele pentru Sevastopol, în componenţa regimentului basarabean26.

Guvernatorul Basarabiei a primit ordinul să trimită alimente trupelor ruse ce luptau în Crimeea. Sume semnificative din vistieria Basarabiei erau alocate pentru cumpărarea de medicamente; populaţia civilă a Basarabiei aduna bani pentru răniţi şi pentru spitalele militare.27

Pierderile suportate în războiul din Crimeea au determinat Rusia să iniţieze, în anul 1856, la Paris, tratative de pace. Astfel, s-a decis ca sudul Basarabiei (jud. Bolgrad, Cahul, Ismail) să fie restituit Moldovei. Modificările teritoriale au cauzat şi unele modificări ale liniei vamale şi a căilor comerciale din Basarabia. Dunărea a devenit un fluviu neutru, pe el intrau în Basarabia un număr mare de comercianţi străini28.

Dar pierderea sudului Basarabiei nu a diminuat importanţa strategică a provinciei pentru Imperiul Rus, ci dimpotrivă, l-a sporit. Basarabia rămânea unicul cap de pod în Balcani, care asigura Rusiei şansa de a se revanşa în viitor. Situaţia creată a aprofundat, însă, şi mai mult criza economică şi socială se ce declanşase în provincie.

Sergiu Munteanu

Nicolae Ciobanu

 

1 ANRM, Fond 2, inv.1, dos. 5977, f. 10

2 Ibidem, f. 23

3 Ibidem, f. 28

4 Ibidem, f. 35

5 Ibidem, f. 40

6 Fond 2, inv. 1, dos. 5890, f. 36

7 Ibidem, f. 20

8 Ibidem, f. 20

9.Zapischi Odesskogo obşcestva istorii i drevnostei. Tom VI, Odessa, 1867, pag. 246

10 Ibidem, pag. 251

11 Fond 2, inv. 1, dos. 1967, f. 25

12 Ibidem, dos. 5979, f.20

13 Ibidem, dos. 6097, f. 30

14 Ac. E.V.Tarle, Krâmskaia voina, tom I, Moscva, 1950, pag. 248

15 Fond 3, inv. 1, dos. 844, f. 75

16 Ac. E.V.Tarle, Krâmskaia voina, tom I, Moscva, 1950, pag. 253

17 Ibidem, f. 250

18 Ibidem, dos. 6098, f. 38

19 Ibidem, dos. 5977, f. 98

20 Ibidem, dos. 6070, f. 54

21 Ibidem, dos. 5983, f. 83

22 Ibidem, f. 105

23 Ibidem, f. 108

24 Ibidem, dos. 6097, f. 50

25 Ibidem, f. 45

26 Basarabskii polk, Sanct-Petersburg, 1901, pag. 250

27 Ibidem, dos.1967, pag. 48

28 Svod zakonov Rossiiskoi Imperii. S-Petersburg, 1857, pag. 12