Arhivă pentru Decembrie, 2014

MILITARI ROMÂNI MORŢI ÎN RĂZBOAIELE DIN 1877-1878; 1916-1918;1941-1945 ŞI ÎNHUMAŢI ÎN DIFERITE STATE ALE LUMII

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

SURSA: Revista “România Eroică” nr.1/30, serie nouă, iulie 2006, pag.31

Sursa de preluare: http://www.mazarini.wordpress.com

Anunțuri

MILITARI DIN BASARABIA (10)

 SECRETELI ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

Molcocean (u?) Mihail –  militar cu renume în spaţiul rusesc şi sovietic, participant la războiul ruso-japonez din 1904-1905 şi la Primul Război Mondial 1914-1918; s-a aflat la izvoarele formării armatei roşii, adică a Rusiei sovietice.

S-a născut la 14 octombrie 1877 la Chişinău în familia lui Vasile Andrei Molcocean şi botezat în biserica ortodoxă „Sfântul Gheorghe” situată în apropierea gării auto din centrul capitalei. Cu regret, în scurt timp capul familiei a decedat şi toată povara a creşterii şi educaţiei celor cinci copii (Mihail era ultimul) a rămas pe umerii mamei lor Sofia Molcocean.

În luna mai 1890, după o testare Mihail este admis la studii la Liceul pentru băieţi din Chişinău şi ţinând cont de situaţia materială grea afamiliei i s-au făcut reduceri la plata pentru studii. În 1897 el finisează studiile cu note bune. Împreună cu prietenul său Ivan Jivallo au hotărât să-şi continue studiile la Şcoala militară de infanterie din Kiev(Rusia), dar în cele din urmă prietenul renunţă şi pleacă să înveţe la Şcoala militară de cavalerie din Elizavetgrag (Rusia).

 

Deja în 1901 Mihail Molcocean absolveşte  Şcoala militară de infanterie din Kiev primind şi gradul militar de porucic. Pentru a acoperi criza cronică social-economică, Rusia ţaristă a pornit un război împotriva Japoniei, cu speranţa că va fi victorios. Dar n-a fost să fie aşa, armata şi flota rusă nu erau pregătite de război, vasele marine, armele şi utilajul erau învechite şi net inferioare celor japoneze. Practic pentru armata rusă acest război a fost un măcel.

 

Unul din miile de militari implicaţi în război, era şi tânărul ofiţer Mihail Molcocean, care s-a aflat în China mai bine de 2 ani şi care i-au îmbogăţit cunoştinţele  practice militare, cu toate că Rusia a fost ruşinos înfrântă. De fapt, acesta a fost primul război din secolul XX, care conţinea în sine toate elementele principale ale unui război modern. Aici, pe câmpurile de luptă din Manjuria au fost utilizate pe scară largă artileria, mitralierelor şi  aviaţiei. Tot aici au fost întrebuinţate o mulţime de elemente din tactica şi strategia militară modernă.

 

Pentru curajul de care a dat dovadă Mihail Molcocean în luptele împotriva japonezilor, a fost decorat cu Ordinul „Sfânta Ana”, clasa IV cu inscripţia „Pentru vitejie”. După război, el erte transferat cu serviciul în Districtul militar Varşovia, unde este avansat în gradul militar de ştabs-capitan şiind tot odată şi comandant de campanie al garnizoanei din oraşul polonezLodz.Aici l-a prins ştirea despre începutul Primului Război Mondial. Din primele zile ale războiului, Molcocean Mihail a participat la lupte pe front. După bătălia de la Lodz de la sfârşitul lunii noiembrie 1914, el este înaintat la gragul de căpitan şi promovat în funcţia de comandant de batalion.

 

Luptele din perioada anilor 1915-1916 au pus în evidenţă capacităţile militare ale căpitanului Molcocean şi deja in toamna anului 1916 superiorii săi l-au inaintat la gradul de locotenent-colonel cu numirea în funcţie de adjutant în Statul Major al Corpului de Armata.

 

Ţinând cont de capacităţile sale exceptionale, în februarie 1917 Molcocean este trimis la studii la Academia Statului Major General di Sankt Petersburg, dar situaţia gravă de pe front l-a silit ca deja în aprilie 1917 să se întoarcă in unitate fiind numit în funcţia de şef al statului major al corpului de armata.În perioada când intensitatea operaţiilor militate scăzuse, eroul nostru şi-a continuat studiile la respectiva academie, pe care a finisat-o la 23 martie 1918. După lovitura de stat bolşevică din octombrie 1917 şi al pericolului înaintarii armatelor germane, l-au făcut pe Molcocean să recunoască noua putere şi să treacă în serviciul acesteia. Situaţia de pe front se complicase şi mai mult.La 1 martie 1918 trupele germane au intrat în Kiev şi se apropieau de Kursk.La începutul lunii octombrie 1918 el este numit la funcţia de şef stat major al Diviziei Kursk puşcaşi, funcţie în care s-a isprăvit de minune.

Aflându-se de partea „sarcomei” roşii, a luat parte la luptele împotriva armatei albgardiste a generalului Alexandr Denikin, împotriva armatei poloneze şi alte formaţiuni militare. Oriunde nu era trimis de către superiorii săi să lupte, peste tot Mihail Molcocean işi îndeplinea conştiincios datoria de militar. În majoritatea cazurilor,era trimis pe sectoarele cele mai dificile ale războiului civil din Rusia sovietică pentru a redresa situaţia în favoarea armatei roşii. Probabil din acelaş motiv, la începutul lunii mai 1920 el este numit şeful Statului Major a armatei 14-a, care ducea lupte difensive pe sectorul Vapnearka-râul Nistru. În componenţa acestei armate era înclusă şi Divizia 45 puşcaşi, în cadrul căreia se afla un număr considerabil de basarabeni, inclusiv în corpul de comandă. Comandantul acestei divizii era Iona Iachir, un evreu din Chişinău, care era înzestrat cu calităţi deosebite în arta militară.

Un loc împortant l-a avut Mihail Molcocean în istoria Armeniei sovietice. În scopul formării şi conducerii forţelor armate ale Armeniei, după finisarea războiului civil este trimis în Armenia, deoarece în luna noiembrie 1920 în urma unei lovituri de stat puterea în Armenia este preluată de comunişti, care s-au grabit să proclame puterea sovietica. Deja la începutul anului 1921 de către noua structură statală comunistă este numit în funcţie de comandant suprem al armatei, în locul celui destituit. Se ştie de asemeni că deja în luna aprilie 1921 Mihail Molcocean se afla in fruntea unităţilor militare ale armatei roşii, care au înăbuşit în gânge răscoala ţărănească din regiunea Tambov.

În anul 1924 el este omorât în condiţii enigmatice. 

 Proiect, selecţie şi realizare: Alexandru Valeriu MORARU

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com

                      MILITARI DIN BASARABIA (9)

SECRETELI ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

Ghilaş Vasile– născut în 1928 în satul Stodolna, judeţul Orhei. Absolvent al Liceului Militar din Iaşi. Când Armata Română la 22 iunie 1941 a executat celebrul Ordin al Mareşalului Ion Antonescu de a trece Prutul şi elibera Basarabia şi Bucovina de sub ocupaţia sovietică, tânărul Vasile Ghilaş s-a pus în serviciul batalionului condus de maiorul Ştefan Alexandru, din Regimentul II Dorobanţi, aducând preţioase informaţii zi de zi, călăuzind patrule de cercetare în zona pe care o cunoştea foarte bine. Prin Ordinulnr.15 din 13 noiembrie 1941 semnat de Mareşalul Antonescu Ghilaş Vasile „pentru eroismul şi sprijinul de jertfă de care a dat dovadă, îl citez ca exemplu pe întreaga Armată”.

 Acest lucru l-am aflat din gazeta „Curentul” de luni din 1 decembrie 1941. Despre  tânărul erou român din Basarabia a fost scris şi un text în Cartea de Citire pentru clasa II ediţie 1941 cu titlul „Puiul de român”. (mai vezi şi: „Fratele Vasilică” de Victor Ghilaş publicat în săptămânalul „Literatura şi Arta” nr.51 din 19 decembrie 2002).

Cu  regret, scurta viaţă a lui Ghilaş Vasile s-a încheiat tragic în vara anului 1944, când este dat pierdut fără veste, când forţele sovietice au reocupat Basarabia. O altă variantă ar fi că a fost capturat de către serviciul militar de recunoaştere sovietic şi executat.

Secrieru Ion– născut la 5 iulie 1900 în satul Abaclia, judeţul Lăpuşna- octombrie 1941, închisoare or. Kuibîşev( URSS). Renumit savant militar,  doctor în ştiinţe tehnice, absolvent al Academiei militare de artilerie din Petersburg, a mai făcut studii în Germania şi Olanda. Într-o cronică cinematografică sovietică se menţionează că Secrieru Ion a participat la înăbuşirea răscoalei marinarilor din Kronştat din 1918 şi la lichidarea armatei albgardiste condusă de generalul Antonov.

 A predat la prestigioasele academii  militare din Moscova, a avut gradul militar de  general. A deţinut funcţii  împortante la Comisariatul Popular al Apărării al URSS. În octombrie 1941, din ordinul lui Lavrentii Beria a fost arestat şi împuşcat  împreună cu alţi ingineri şi generali într-o închisoare  din oraşul Kuibîşev din URSS.

Actualmente  casa părintească din Abaclia  a fost transformată în Muzeul  memorial „Ion Secrieru”.

Sursa: destinul tragic al savantului basarabean Ion Secrieru a fost descris în gazeta „ Moldova socialistă” din 17 decembrie 1988 „Victimele cultului stalinist” semnat de jurnalistul Vasile Trofăilă.

„Nenorocirea” de la Baccealia, judeţul Tighina. La 9 decembrie 1876 asupa satului Baccealia s-a abătut o „nenoricire”, a fost dizlocată o unitate militară rusă din Brigada 32 Artilerie venită din or. Zaslav, iar la 3 aprilie 1877 poposeşte aici şi comandamentul brigăzii în frunte cu colonelul Skvorţov. După aceşti musafiri nepoftiţi satul a rămas cu 12 vite cornute din 326 pe care le avea satul până la venirea armatei ruse; cu 623 de oi din 4.573 şi 17 cai din 120 aviţi anterior. Plus la toate după respectivul jaf, un număr mare din bărbaţii satului au fost mobilizaţi în această unitate militară străină. Ca urmare a aflării în sat a unităţii militare ruse rămâne în sat şi o înfecţie de ciumă, care a cosit multe vieţi omeneşti din localitate, inclusiv mulţi copii.

Bulat Vasile– născut în s. Baccealia, judeţul Tighina, participant la războiul ruso-turc din 1877, sergent, ucis la 13 iunie 1877 pe un câmp de luptă în Balcani.

Baimaclia: Georgescu ? – maior al Armatei române. Pentru  a pune capăt dezordinii şi jafurilor bandelor bolşevizate de soldaţi ruşi la 20 august 1917 în satul Baimaclia, Cahul a fost organizat un detaşament de autoapărare, dar devastările au fost stăvilite abia la 2-3 februarie 1918 de către detaşamentul maiorului Georgescu din Divizia 2 cavalerie, care dezarmează coloanele ruseşti.

Balasineşti: „ Urgia din Balasineşti”, sat din ţinutul Hotinului. Odată cu invazia armatei ruse conduse de Rumeanţev la 25 decembrie 1772 în satul Balasineşti unităţile militare invadatoare au secestrat toate produsele alimentare şi mijloacele de transport, de la toate cele 73 de gospodării ţărăneşti s-a cerut bir greu, pe care oamenii nu l-au putut plăti şi au început să fugă din sat. Deja în 1774 în sat rămase 25 de gospodării.

Băcioi (judeţul Lăpuşna) eroi ai Primului război mondial (1914-1918) din Băcioi. Câţiva bărbaţi mobilizaţi din acest sat pentru eroismul de care au dat dovadă pe câmpul de luptă au fost decoraţi cu Ordinul  rusesc „Sfântul Gheorghe”. Numele lor este Gheorghe Clichici, Ion Grigoriţă, Gheorghe Iacub, şi Vasile Mardare. Din satul Băcioi în perioada anilor 1914-1918 au fost luaţi la războiul mondial circa 400 de locuitori bărbaţi, din care 24 au rămas să zacă departe de glia strămoşească. Printre aceştea au fost: Ion Bivol, Spiridon Borşevschi, Gheorghe Cristea, Ion Cunup, Teodor Danu, Toader Leahu, Gavril Mândrescu, Toader Nani, Ion Potârniche, Petru Popa, Toader Popa, Ion Popescu, Constantin Popovici, Vasile Pruteanu, Pârnău..?, Leon Răducanu, Trofim Roman, Grigore Sărăteanu, Petru Slobozan, Ion Varvaroiu, Ion Vătcărău, Nicolae Veleşcu, Pavel Vicol, Grigore Vicolaş.

Pavaluc Vitalie– născut în satul Băcioi, raionul Ialoveni. Căzut cu moarte de eroi în războiul ruso-moldovenesc din 1991-1992 pentru apărarea independenţei şi integrităţii Republicii Moldova.

Pludaru Gheorghe– născut în satul Băhrineşti, judeţul Soroca. Mobilizat în armata sovietică şi trimis să lupte în războiul  sovieto- afgan din 1979-1989, un război agresiv, de ocupaţie a Afganistanului de trupele Uniunii Sovietice. În una din lupte a fost rănit mortal.

Fiodorov E.S. – născut în or.Tighina (Bender) în 1910. Un mare savant în domeniul geofizicii, academician, grad militar: general-locotenent. A lucrat  ca magnitolog la staţiile polare din Arctica, director al Institutului de Geofizică al Academiei de Ştiinţe a URSS. A elaborat metoda de combatere a grindinii cu ajutorul rachetelor şi proectilelor meteorologice. A exercitat funcţia de preşedinte al Comitetului pentru pace al URSS, laureat al Premiului de Stat al URSS.

Poleţki S.I. – (1907-1945) născut în or.Tighina în familia unui lucrător al căilor ferate; colonel, comandant de artilerie al corpului de puşcaşi. În timpul celui de-al II război mondial a participat în armata sovietică la luptele de lângă Moscova, Stalingrad, ş.a. Pentru luptele din Prusia i s-a conferit titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Şestacov S.A. (1898-1943)- s-a născut în or. Tighina în familia unui felcer, dar n-a mers şi el pe urmele tatălui său, ci s-a făcut aviator militar. A realizat două zboruri fără precedent: Moscova- Tokyo- Moscova în 1927 şi Moscova- New-York în 1929. Numele lui este înveşnicit pe o tablă memorială din aeroportul New-York. Erou al Uniunii Sovietice, aviator emerit. A căzut pe câmpul de luptă de lângă Kursk, în vara anului 1943.

                    Autor proiect, selecţie şi realizare: Alexandru Valeriu MORARU