Arhivă pentru Aprilie, 2016

Legea porcului lui Orwell, actualizată de Dragnea!

În înalta lor (ne)înţelepciune, butoniştii de la guvern, adormiţii neamului şi lefegii autohtoni, puşi în slujba Noii Ordin Mondiale (N.W.O.), scot pe bandă rulantă diktate restrictive şi înrobitoare pentru cetăţenii Ţării. Dau circulare şi ordine pentru eliminarea Limbii Române şi a Istoriei Neamului Românesc din programa şcolară, introduc noi „discipline” cu efect sedativ pentru conştiinţa naţională, scopul fiind controlul total al minţii românilor. Totul este parte dintr-un plan de „privatizare” a lumii, de predare a întregului control social, economic şi militar în mâinile unor corporaţii patronate de „dumnezei” de conjunctură.

După ce deputatul Marius Manolache a declarat cu aroganţă „fără frontiere”: „nu putem să punem egalitate între un demnitar şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer sau medic”, iată că un alt „luminat” (mercenar al aceluiaşi partid, la fel de dăunător cetăţenilor ca şi celelalte), nu de Cel de Sus, ci de „raza” emisă din Turnul Babel de la Bruxelles, a aruncat pe băncile Casei Poporului o aberaţie legislativă criminală, prin care se vrea punerea zăbalei în gura mass-media şi a oricărui cetăţean al României, care are o altă opinie decât cea drăgănisto-bruxellesistă. Aşa-numita Lege anti-defăimare oferă steaguri false sub camuflajul cărora se va aplica muţenia totală a libertăţii de exprimare, mai drastic decât pe timpul ocupaţiei sovietice sau, potrivit altor păreri, precum în Coreea lui Kim Jong-un. Amenzi astronomice şi pedepse cu închisoarea sunt propuse pentru „disciplinarea” celor care vor mai îndrăzni să arate oamenilor cruda realitate şi instaurarea regimul neo-sclavagist pe care îl impune Noua Ordine Mondială prin oficina sa, via „Guvernul meu” & Co. De parcă n-ar fi fost destulă încălcare a Constituţiei României prin condamnabila Lege 217/2015!

Sub diversiunea „steagurilor false” de tipul „toleranţă”, „nediscriminare” şi „multiculturalism”, condamnatul de ieri şi pocăitul comisionar de azi al N.W.O., atacă legea fundamentală a Ţării, Constituţia României jucând pe cartea Înaltei Porţi. Vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans a somat statele Uniunii Europene să legifereze căsătoria între persoane de acelaşi sex: „Comisia ar trebui să avanseze şi să încerce să obţină ca toate statele U.E. să accepte căsătoria între persoane de acelaşi sex ca pe celelalte căsătorii”. Atunci, să ne mai întrebăm de unde vine „lumina”? Proiectul „Legii lui Dragnea”, deşi a trecut nu doar de Senat, ci şi de Comisiile Juridică şi pentru Drepturile omului din Camera Deputaţilor, nu a mai fost dezbătută şi votată la data planificată (miercuri, 10 februarie a.c.) în plenul Camerei Deputaţilor. După o dispută de două ore, Valeriu Zgonea a recunoscut că regulamentul nu a fost respectat, neomiţând să precizeze: „Regulamentul a fost în ultimii 26 de ani încălcat sistematic. În funcţie de interese. A devenit cutumă. Cutuma bate regulamentul. Dacă erau cinci zile, lumea era mai frumoasă?”. După cum, pertinent şi raţional, s-a exprimat dr. Virgiliu Gheorghe: „[…] punerea la index a acestui subiect (homosexualitate – n.r.), transformarea lui într-un tabu care nu poate fi pus în discuţie”. Sintagma „extraordinar de sensibilă” nu este decât o exprimare eufemistică, corectă politic, prin care homosexualitatea ne este propusă ca una dintre dogme, o parte a discursului public occidental, o impunere în fundamentarea unei noi ordini morale a lumii. […] Legalizarea căsătoriei între homosexuali şi adopţia de copii de către aceştia deschide cutia Pandorei, pentru că redefineşte familia şi scopurile ei, produc mutaţii teribile în percepţia colectivă şi individuală relaţiile dintre bărbat şi femeie şi a dragostei naturale a părinţilor pentru copii. Instituţionalizarea atracţiei homosexuale şi punerea ei sub umbrela familiei atrag, în mod logic, instituţionalizarea căsătoriilor poligame sau a căsătoriei poliamoroase (căsătoria unui număr oarecare de bărbaţi şi femei), dar şi a pedofiliei, că şi ei susţin că-i iubesc pe copii şi le vor numai binele. […] Dacă homosexualii, adică minoritatea sexuală, susţin o minciună pe post, indiferent de post, canalele respective nu sunt obligate să prezinte şi punctul de vedere al majorităţii. Aşadar, potrivit acestei legi, toţi suntem egali, dar homosexualii sunt mai egali decât majoritatea heterosexuală, că aşa a profeţit Orwell în «Ferma Animalelor»” şi, spun eu : aşa se fac legile în România!

Alăturând cele relatate prevederilor gestapovistelor legi – a porcului lui Orwel şi a lui Dragnea -, constatăm că, în cazul punerii în aplicare a acestui condamnabil abuz, vor fi înfiinţate noi structuri poliţieneşti numite „Departamentul pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei”. Toate instituţiile statului fiind obligate să deţină un departament special de „luptă împotriva defăimării sociale!”, adică un fel de „Gestapo” intern. De asemenea, „Legea lui Dragnea” va fi impusă ca model tip „Hitlerjugend” în şcoli, iar evaluarea cadrelor didactice va fi condiţionată de prevederile strâmbe şi neconstituţionale ale mizeriei legislative menţionate. Televiziunile se vor supune şi toate instituţiile statului vor raporta anual executarea întocmai a prevederilor dictaturii neonaziste impuse.

Ca să fie meniul complet, Centrul Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.D.C.) situat pe poziţia de „Sicherheitsdienst” ae prelua prerogativele, iar instanţele de judecată nu vor mai judeca plângerile, ci doar le vor înregistra, iar hotărârea se va comunica numai C.N.C.D. Citând, putem face o paralelă între „Lege Dragnea” şi romanul distopic „Ferma animalelor” al lui George Orwell, asemănarea dintre personajele Liviu Dragnea şi Porcul lui Orwell fiind izbitoare. „Cu trei zile înainte de a muri, Porcul le arată animalelor cât de periculos este Omul: «Pentru ce continuăm să trăim în aceste condiţii de mizerie? Pentru că aproape întregul produs al muncii noastre ne este furat de fiinţele omeneşti. Iată, tovarăşi, răspunsul la toate problemele noastre! El se rezumă la un singur cuvânt: Omul! Omul este singurul nostru duşman adevărat. Scoateţi Omul din scenă şi cauza fundamentală a foametei şi a muncii excesive este abolită pentru totdeauna! Omul este singura fiinţă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ouă, e prea slab ca să tragă plugul, nu poate fugi destul de repede ca să prindă iepuri. Cu toate astea, el e stăpân peste toate animalele». Şi încheie apoteotic: «nu vă uitaţi niciodată datoria de duşmănie faţă de Om şi toate cele legate de el»! […] alţi doi porci mai tineri au preluat misiunea de a împlini Revoluţia: porcii Snowball şi Napoleon. Primul lucru pe care l-au dat mulţimii de dobitoace din Fermă a fost un fel de Lege a defăimării, asemănătoare cu Legea lui Dragnea, care avea doar 7 precepte, ultimul fiind: „Toate animalele sunt egale”.

„[…] Dacă tăcem şi nu reacţionăm în continuare la aceste măsuri abuzive ne îndreptăm cu paşi repezi către un nou totalitarism. Unul însă mai cosmetizat, deocamdată, care, prin ideologiile neomarxiste promovate, nu face altceva decât să distrugă familia, credinţa şi educaţia noilor generaţii. Cauza aceasta nu este a mea sau a dumneavoastră, ci este cauza întregii lumi care iubeşte libertatea, adevărul şi, în ultimă instanţă, familia şi această minunată lume pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu”. Ar fi o aberaţie infantilă din partea lupilor de la Putere să ne considere nişte oi ce pot fi mânate spre prăpastie fără a ne opune.

ION MĂLDĂRESCU

SURSA: http://www.ziarulnatiunea.ro

 
Anunțuri

1916 – Salvarea situaţiei militare a aliaţilor prin jertfa României

1916România a intrat în războiul mondial la 27 august 1916 (stil nou) nu pentru a cuceri alte teritorii, cum greşit spuneau şi o mai spun inamicii noştri, ci pentru a elibera ţinuturi româneşti, locuite în majoritate absolută de români, ţinuturi aflate sub locuire românească istorică, dar care, prin capriciile istoriei, au fost supuse monarhiei Austro-Ungare, sau a celei ruseşti. Acele două imperii stăpânitoare aveau ca singur scop deznaţionalizarea românilor şi maghiarizarea sau rusificarea lor, în aşa fel încât provinciile locuite de ei să ajungă preponderent maghiare sau ruseşti. România avea de ales spre ce parte să se îndrepte în condiţiile războiului mondial ce devasta lumea de mai bine de doi ani. Promisiunile curgeau de ambele părţi, dar până la urmă, regele Ferdinand a călcat peste legăturile sale de neam şi de familie şi a decis să fie credincios cerinţelor poporului său, care dorea reîntregirea cu Transilvania. Pentru această decizie, Ferdinand a fost supranumit şi Ferdinand cel Loial, deoarece a decis să meargă alături de poporul său pe o cale presărată cu spini, chiar împotriva ţării care i-a dat naştere, împotriva familiei sale şi a neamului care l-a crescut şi format. Un rege reprobat de familia sa, dar idolatrizat de poporul pe care era chemat să-l conducă. Alipirea Basarabiei şi a Bucovinei urma să o decidă istoria viitoare deoarece cele două provincii se aflau în tabere militare diferite şi opuse.

România a intrat în război pe frontul oriental alături de ruşi, dar fără să ştie că aceştia îi pregăteau de la început pierzarea. S-a spus că momentul nu a fost bine ales, dar tocmai ruşii erau cei ce presau mai mult ca oricând România să intre în război. „Acum ori niciodată” s-a spus de câteva ori, iar România a crezut în promisiunile aliaţilor, mai cu seamă în cele ale ruşilor, care trebuiau să se coordoneze cu armata sa în efortul militar comun. Tratatul încheiat de România cu puterile aliate prevedeau şi noile graniţe de după victorie, dar nici acestea nu au fost pe de-a întregul respectate, mai cu seamă în problema Banatului, din care o treime îi va reveni Serbiei la Conferinţa de Pace de la Paris, deşi aceasta nu a stăpânit niciodată acest teritoriu populat majoritar de către români. României i s-a promis că la începerea operaţiunilor sale militare în Transilvania, va beneficia de întreg sprijinul aliaţilor, printr-o ofensivă pe frontul de vest, iar pe frontul de est la nord, în Galiţia, ofensiva lui Brusilov va reîncepe mult mai energic, iar la sud, generalul Sarrail va începe propria ofensivă. Era vorba de un complex de măsuri militare care să faciliteze avansul românilor de pe crestele Carpaţilor pe o linie mai scurtă de front, în centrul Transilvaniei, undeva pe valea Mureşului. Noua linie astfel a frontului se dorea mai dreaptă şi mai uşor de controlat. Până la urmă s-a dovedit că aceste promisiuni nu au fost îndeplinite, ofensiva lui Brusilov a stagnat din lipsă de forţe (mai mult, prin oprirea ofensivei a fost ameninţată dreapta avansată a armatei române de nord ce pătrunsese în Transilvania), iar generalul Sarrail, prin rapoartele transmise comandamentelor superioare menţiona că nu are resurse nici măcar pentru defensivă, cu atât mai puţin pentru a prelua ofensiva promisă de Aliaţi, pentru blocarea armatei bulgare.

România a fost minţită şi păcălită pentru a servi ca front cu trupe de sacrificiu. Cu toate acestea, a intrat în război şi a înaintat în Transilvania. Cu această mişcare sinucigaşă a salvat nu numai armata generalului Sarrail şi pe a lui Brusilov, dar a slăbit şi presiunea pe frontul francez de la Verdun. Marea victorie franceză de la Verdun i se datorează indirect armatei române, lucru uitat cu desăvârşire după război. Mai multe divizii germane au fost retrase de la Verdun pentru a fi concentrate în Transilvania, împotriva românilor, prin aceasta comandamentul german renunţând definitiv la cucerirea Verdun-ului în acel an. Mai mult, trupele bulgare întărite cu cele germane au renunţat la atacul împotriva armatei lui Sarrail pentru a fi aruncate împotriva românilor în Cadrilater şi mai departe în Dobrogea. O sută de mii de oameni contra a treizeci de mii de apărători. A urmat apoi dezastrul de la Turtucaia şi pierderea Dobrogei, dar armata lui Sarrail a fost salvată. Promisiunile ruşilor conform cărora bulgarii nu vor intra în luptă împotriva noastră şi a lor, la fel ca şi promisiunile de ajutor ale trupelor ruse în Dobrogea s-au dovedit a fi la fel de mincinoase. Tunurile şi armamentul comandat şi plătit cu ani în urmă către Franţa, Statele Unite şi Japonia stătea încă în decembrie 1916 prin gările ruseşti, la Chişinău, Kiev sau Razdelnaia, nu numai din cauza birocraţiei, ci şi din cauza unei rele voinţe a Rusiei faţă de România la cele mai înalte nivele, ulterior dovedindu-se că însuşi ministrul de război rus, Sturmer, era mai mult decât favorabil Germaniei.

Pentru ruşi, era de preferat o Românie învinsă

In majoritatea bătăliilor, inclusiv în Dobrogea sau, mai ales, în bătălia de pe Argeş-Neajlov pentru Bucureşti, ruşii au refuzat să ne acorde cel mai mic sprijin, o întreagă armată stând în aşteptare, cu arma la picior, când românii le-au cerut doar să taie o linie de aprovizionare a inamicului ce trecea la câţiva kilometri de tabăra rusească. La sfârşitul anului, când ne-am retras în Moldova, ruşii spuneau statului major român că aici doreau să ne aducă, ei propunând de la începutul campaniei noastre retragerea în Moldova şi abandonarea întregii Muntenii şi a capitalei, Bucureştiul. Ce fel de aliat era acesta care propunea de la începutul campaniei abandonarea capitalei şi a două treimi din teritoriul naţional român? Privind logica imperială rusească, era normal, deoarece pentru ei nu era de dorit o armată română victorioasă, care mai târziu ar fi putut ridica pretenţii asupra Basarabiei româneşti. Era de preferat o Românie învinsă, scăpată mai apoi de către ruşi, care ar fi putut anexa la încheierea păcii fără probleme încă o bucată zdravănă din teritoriul românesc. Doar la fel procedaseră ruşii şi în 1878, când au anexat din nou sudul Basarbiei tocmai de la aliatul care îi salvase în timpul campaniei împotriva Turciei, în războiul 1877-1878.

Cu toate lipsurile materiale, mai ales în artilerie, cu toată perfidia şi trădarea rusească recunoscută şi de aliaţii occidentali, românii s-au bătut cu un nemaipomenit eroism. Pe o lungime a frontului de 1.300 km (identică cu întreaga lungime a frontului rusesc şi cu mult mai mult decât întreg frontul de vest care avea doar 800 km), luptând unul contra cinci, contra celor mai bune trupe germane şi austro-ungare, la care se adăugau cele bulgare şi turceşti, au produs pierderi mari atacatorilor. De exemplu, pe frontul de la Jiu, unde a căzut la datorie generalul Dragalina, o singură divizie românească a rezistat fără să fie schimbată timp de 80 de zile în faţa celor trei divizii germane dintre care una (a 11-a bavareză) a fost complet nimicită. Iar exemplele pot continua şi vor continua în anul următor, anul marilor victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, dar şi al marilor trădări din partea aliaţilor noştri ruşi, care se vor transforma în cei mai mari duşmani ai Regatului României.

Vladimir Roşulescu
Grafica – Ion Măldărescu

SURSA: http://www.art-emis.ro