Vremuri grele pentru Uniunea Europeană

Văzută din afară, de hăt, de departe, de la prestigiosul Institut (și faimoasele colecții de documente) Hoover, din California, Uniunea Europeană nu numai că n-o duce bine, dar de-a dreptul a sucombat. Visul european, ideea unei Europe unice s-au terminat, zice politologul american Bruce Thornton, în eseul geo-politic „Experimentul U.E. a eșuat”. Deși a apucat să fie o pildă pentru alții – mulți cred că, în viitorul nu prea îndepărtat, va exista o Uniune a Americii de Nord, adică S.U.A., Canada și Mexic, și alta a Americii de Sud, născută din prezentul Mercosur – creșterea ei economică este cea mai anemică, șomajul este cel mai mare din toată lumea occidentală, și se află locată pe cel mai dezechilibrat continent din punctul de vedere al dezvoltării economice, inegal pe ambele axe, și Vest-Est, și Nord-Sud. Deși prosperitatea unei Germanii deocamdată sănătoase pare să compenseze slăbiciunea întregii U.E. și, totodată, Uniunea dispune de o configurație geo-economică continentală favorabilă – resurse energetice și minerale nelimitate în estul euro-asiatic, fericit complementare cu industriile și tehnologiile din Vest – declinul, adevăratul pericol existențial, vine din altă parte și se numește criza demografică a Europei. Această criză letală este deja dezlănțuită de câteva decenii, în 1970 femeia europeană dădea naștere, în medie, la 2,1 copii. Astăzi, oricât se străduie, a pierdut o jumătate de copil, aduce pe lume numai 1,6. Papa Francis a spus-o verde în față, în noiembrie trecut în Parlamentul European: „În multe locuri constatăm o stare generală de epuizare și îmbătrânire, o Europă ajunsă « bunică », stearpă și fără chef de viață”. O avea dreptate Papa? Oricum, cifrele nu-l contrazic. Unul din 5 europeni are peste 65 de ani, bătrânețea începe să umple viața celorlalți, ca să nu mai vorbim de sistemul de pensii, aproape sufocat. Se spune că, în 2030, deci peste numai 14 ani, europenii pășiți în vârsta a treia vor fi unul din patru. Întrucât aceștia merg la vot mai mulți decât cei din alte grupuri de vârstă, părți și mai consistente din P.I.B. se vor duce la asigurări sociale și sănătate, programele pentru tineri vor fi diminuate.

Europa este lovită de tsunami-uri necontenite de emigranți, dinspre Africa de Nord și Orientul Mijlociu

Europenii sunt un trib îmbătrânit, tot mai redus ca număr, în curs de dispariție, musulmanii fac legea la marginea Parisului și Amsterdamului, mulți dintre ei sfidează creștinismul și ajung teroriști islamici. Riposta nu se lasă așteptată, partidele naționaliste cresc grabnic în Marea Britanie, Franța, Germania și-n alte părți, și vor ajunge în curând la guvernare. În Europa, creată de creștinism din Franța lui Marine Le Pen și până în Rusia lui Vladimir Putin, ciocnirea violentă a civilizațiilor se apropie cu pași repezi, spunea recent un american respectabil. Întorcându-ne, o clipă, la cei 1,6 copii aduși pe lume astăzi de o europeancă, vestea este proastă în special pentru români, la care nunțile, botezurile, cumetriile, nășiile etc. sunt prilejuri de socializare la cel mai mare preț. Să ne imaginăm o Românie a anului 2040, fără surori, frați, veri, mătuși, unchi, nași, nașe, fini, fine, mai puține rochii de nașe, mai puține costume de nași, mai puține saloane de evenimente, mai puține manele cu dedicație pentru nășica de la Guță, Salam, sau Adi Minune, Doamne, ce „chin”… Fiindcă tot este lovită acum Europa de tsunami-uri necontenite de emigranți, dinspre Africa de Nord și Orientul Mijlociu, se ridică întrebarea, dacă ar putea imigrarea zecilor de mii de africani și islamici să fie de ajutor pentru a opri declinul populației sale? Răspunsul categoric este: în nici un fel. Sentimentul anti-emigraționist explodează pretutindeni, din Marea Britanie, și până în Est, în Bulgaria, România, Ungaria și Cehia. Bunica Europa pune mâna pe toiag, așa bătrână cum este, să-i alunge pe cei de vin și-i calcă iarba din fața casei. S-a ajuns în situația când nici politicile monetare și fiscale înțelepte nu mai sunt de mare ajutor – vezi cazul Greciei. Dacă vrea să supraviețuiască, U.E. trebuie să relanseze cultul familiei, al statului social, etica muncii și să zăvorască porțile emigrației ilegale. Îi trebuie altfel de lideri decât cei actuali, legați de interese extra-europene. Lideri, să spunem așa, „naționaliști U.E. adevărați”, dacă dorește să fie una singură.

De un sfert de veac, gargaragii de la Bruxelles vorbesc celor din Est de „O singură Europă”.

Dacă dorește să devină locul unei națiuni unice, Națiunea Europeană. Iar în acest punct, probabil că cea mai importantă lucrare, este ca vesticii din U.E. să reconsidere total relația lor cu esticii din aceeași U.E. În fapt, U.E. a greșit, probabil, cu Estul chiar din momentul prăbușirii comunismului. Abia în 1993 Bruxellesul a spus că est-europenii ar putea ajunge, câdva, membri ai Uniunii, o groază de timp pierdut, patru ani. Negocierile au fost chinuitor de lungi și anevoioase, Franța a mârâit tot timpul, la fel țările Beneluxului. Purtată de la Ana la Caiafa de la căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, și până la 1 ianuarie 2007 – 17 ani! – discriminată, România a fost și rămâne un mare eșec strategic în procesul de extindere a U.E. către Est, despre care nimeni la București și Bruxelles nu discută și nu și-l asumă. În momentul de față greșelile făcute de U.E. în Est se adună. Turcia ignoră Bruxellesul, puțin îi mai pasă de „foaia de parcurs” a admiterii în U.E., a decis să fie o putere regională euro-asiatică, întinsă pe două continente, cu alți aliați. Extinderea puterii „soft” a U.E. în țări ale fostei Uniuni Sovietice, ca Ucraina, Moldova, sau Georgia, este o glumă proastă, i-a adus Uniunii mai multe ponoase, decât foloase. A dus la tensiuni cu Rusia, păgubitoare tuturor europenilor, de la Atlantic, la Urali. La fel în Balcani, extinderea U.E. în Albania, Serbia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia, Bosnia și Herțegovina iese din discuție cel puțin încă cinci ani (dixit Jean Claude Juncker), răstimp în care influența Rusiei în acele locuri ar putea să crească și s-o pună în discuție pe cea a Uniunii.

De un sfert de veac, gargaragii de la Bruxelles vorbesc celor din Est de „O singură Europă”. Cea mai mare greșeală pe care au făcut-o în locuri ca România, Ucraina, în toți Balcanii, dar și-n alte părți, este că au pus pe piața est-europeană acest produs nou, Europa unică, denigrându-le pe cele vechi: naționalismul și mândria națională a oamenilor de acolo. Și, din această pricină, îi așteaptă vremuri grele.

RADU TOMA

Grafica – Ion Măldărescu

SURSA: http://www.art-emis.ro