Autor Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (filiala Chișinău)

La Cotul Donului a fost de fapt cel mai mare dezastru al Armatei Romane din istorie, unde au cazut mai mult de 200 000 de ostasi romani. Se scriu insa foarte putine despre acest eveniment. Nu se stie de ce dar presupun ca si dezastrul pe o scara asa de mare a facut ca opiniile despre eveniment sa fie diferite. Nemtii dadeau vina pe romani, romanii pe nemti, nemtii pe nemti, romanii pe romani, ungurii pe italieni, ca la razboi.

Nu sunt strateg militar si nici nu ma pretind a fi unul dar sunt niste fapte care le consider demne de mentionat care au aparut relativ recent.

Armata Sovietica incerca de luni bune sa respinga fortele Axei si arunca in lupta toate fortele disponibile. Asa de necesara le era aceasta victorie incat datorita inconsistentelor de productie trimiteau in lupta cate un radio la patru tancuri, celebrul sistem o pusca la 2 oameni si comisarii NKVD cu mitraliera in spatele trupelor ofensive. Acolo era ori la bal ori la spital pentru armata sovietica.  Nu am sa va plictisesc cu toate detaliile bataliei deoarece se gasesc pe Wikipedia si in mai multe portaluri despre batalia de la stalingrad, certe sunt insa urmatoarele evenimente:

Punctele de trecere peste Don erau 2 poduri pe care comandamentul Roman le-a vrut distruse insa din cauza legendarei incapatinari germane acest lucru nu s-a intamplat.

Armata Romana epuizase echipamentul de lupta antitanc si cerea insistent aliatului German o reinarmare corespunzatoare pentru a se sustine frontul fara pierderi majore- nici asta nu s-a realizat.

Pe  19 noiembrie 1942, Armata Roşie a declanşat Operaţiunea Uranus. Unităţile sovietice, aflate sub comanda generalului  Vatutin erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a şi Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie şi o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzaţi din nou. Slab echipată şi copleşită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur şi simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a Germană.

O a doua ofensivă sovietică a fost lansată la sud de Stalingrad, în zona apărată de Armata 4-a Română. Această armată, compusă în principal din unităţi de cavarerie a cedat aproape imediat. Forţele sovietice şi-au continuat înaintarea către vest într-o mişcare de învăluire, făcând joncţiunea lângă oraşul Kalaci după două zile, încercuind fără scăpare forţele Axei. Aproximativ 250.000 de soldaţi germani, români şi italieni, ca şi câteva unităţi croate şi o serie de unităţi auxiliare de voluntari au fost prinşi în acestă încercuire. Alături de ei s-au aflat şi civili sovietici şi câteva mii de soldaţi sovietici căzuţi prizonieri în luptele cu germanii.

De aici se stie care au fost urmarile incercuirii si dezastrul.

Ceea ce nu se prea stie este opinia celor de atunci ca au fost tradati. Tradati de catre un anume General Constantin Sanatescu, cunoscut de fapt ca principal oponent al lui Antonescu. Practic previziunile rusilor, atacurile precise de artilerie, anihilarea armatei a 4-a aproape imediata au fost lucruri surprinzatoare pentru partea noastra, practic un masacru foarte exact  si bine elaborat,  o calitate care le lipsise sovieticilor pana in acele zile. Stiau si unde sa loveasca, si cu ce sa loveasca.

Daca ceea ce a fost pe front au fost supozitii, la intoarcera in tara si desfasurarea evenimentelor urmatoare a venit sa confirme temerile celor ramasi in picioare dupa dezastrul din Cotul Donului.

Sanatescu a fost singurul General Roman care nu a fost impuscat pentru inalta tradare sau incarcerat. La intoarcera in tara Sanatescu a condus primul si al doilea guvern dupa arestarea lui Antonescu.  Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său.La preluarea puterii de catre sovietici a fost inlaturat, ceea ce nu stia probabil este ca nimeni nu are incredere in tradatori, mai ales cei in a caror favoare ai tradat.

Nu imi fac iluzii sa cred ca daca nu ar fi fost asta am fi castigat razboiul, nu… am fi pierdut insa onorabil cu siguranta.

DOCUMENT

Tablou

Eroilor din plasa Tighina

Nr.Numele şi PronumeleLocalitatea de unde esteLocul unde a căzutData cînd a căzut
1.Maior Tulbure EmanoilBucureştiSculeni jud.BălţiIulie 1941
2.Serg. Crăciun VasileBulboacaOdessa20/VIII-1941
3.Sold. Borghiu VasileIdemIdem24/II-1941
4.Cap. Caragaceanu GrigoreChireaerţiCotul Donului23/XI-1942
5.Cebotarencu AndreiChiţcaninecunoscut13/X-1942
6.Comerzan TudorCobusca-VecheCotul Donului20/XI-1942
7.Serg. Soare N. GheorghenecunoscutăDelacheu2/VIII-1941
8.Serg. Apetroaiei IonPresacăniPădurea Gîrbovăţ6/VIII-1941
9.Sold. Dragan TomanecunoscutăIdemIdem
10.Lit. Cojocaru ArseneGura BâculuiLa Cuban16/II-1943
11.Serg. T.R.Erdeş VictorHagimusAlexandrova1/IX-1941
12.Melente IonI.G.DucaFriedenstal1/IX-1941
13.Lt. Plămădeală VicolPrigăceniOdessa13/VIII-1941
14.Plămădeală AfanasieIdemnecunoscut6/II-1942
15.Cpt. Surdu NicolaeŞerplusDalnieAugust 1941
16.Sold. Beschieru SimionTodireştiValea Sărată –C.Albă24/VII-1941
17.Sold.Nigai PetreIdemMoghilev-Ucraina4/II-1942
18.Sold. Necşulescu FloreanecunoscutVarniţaIulie 1941
19.Sold. Calugaru SimionIdemIdemIdem
20.Sold. Roman GheorgheIdemIdemIdem
21.Sold.Iorguleţ IonIdemIdemIdem

             Se certifică de noi prezentul tabel

             Prim-Pretor,

                                                           Şeful cancelariei

F.112, inv.1, d.2209

DOCUMENT

PREFECTURA JUD. TIGHINA

TABEL

De eroii din cuprinsul jud. Tighina căzuţi pe câmpul

De onoare în lupta contra bolşevismului

Nr. Crt.Numele şi pronumeleGradulLocalitatea de unde esteLocul unde a căzutData cînd a căzut
1.Tulbure EmanoilMaiorBotnăreştiSculeni (Bălţi)Iulie 1941
2.Surdu NicolaeCpt.ŞerpeniDalnicAug.1941
3.Paraschivescu C-tinCpt.Cărbuna1942
4.Costin GheorgheCpt.CăinariDalnic21 Sept.1942
5.Aftenie C-tinLt.TanatariBerezovca24 Sept.1942
6.Nistor ConstantinLt.Tighina
7.Popovici TeodorLt.Taraclia
8.Paraschivescu D-truLt.Salcuţa
9.Plămădeală VicolLt.PugoceniOdessa13 Aug.1942
10.Pârvu EugenLt.TaracliaOdessa12 Aug.1942
11.Bărzătescu NicolaeLt.Tvardiţa
12.Ion VasileSlt.Sturzeni
13.Nicolae VasileSlt.Hârtop
14.Nănescu PetreSlt.Cioburciu
15.Popescu NicolaeSlt.BalmaşCarpova18 Aug.941
16.Stariceos HartionSlt.AvdarmaSevastopolSept.941
17.Iosifide C-tinSlt.Feşteliţa
18.Ioan T.DumitruSlt.Feşteliţa
19.Stan VasileSlt.Feşteliţa
20.Cojocaru ArsenieSlt.Gura-BâculuiCuban16 Febr.941
21.Ostap NicolaeSlt.Gârbovăţ
22.Popov TeodorSlt.CârnăţeniCotul Donului21 Noemb.941
23.Buzila AlexandruSlt.Satu-NouAladir7 Dec.942
24.Bocancea AnatolieSlt.CimişliaSevastopol7 Iunie 942
25.Vlah IonSlt.ComratOdessa22 Aug. 941
26.Chircan JonvirSlt.RomâneştiCotul Donului2 Dec. 1942
27.Cecan LeonidSerg.TRGanguraCp.Oancea22 Iun 941
28.Simion VasileSerg.TRSaiţi
29.Erdeş VictorSerg.TRHagimusAlexandrovca1 Sept.941
30.Neacşu IonSerg.TRTighina
31.Tarnoveanu Gh.Serg.TRGrigoreni
32.Ţandroni PetreSerg.TRGura-Bâcului
33.Jiteanu IlieSerg.TRSărăţica
34.Frunza GheorgheSerg.TighinaCotul Donului22.XI.942
35.Crăciun DănilăSerg.BulboacaOdessaAug. 941
36.Soare GheorgheSerg.Delacheu2 Aug.941
37.Deliu VictorSerg.TalmazBahci Sarai26 Iul.942
38.Mateevici ŞtefanSerg.TRCiufleştiCuban1941
39.Apan GheorgheSerg.CurugicaStalingrad3 Febr. 943
40.Bărbăian IonSerg.HârtopMoghilev3 Aug. 1941
41.Tabacaru IonSerg.Comrat
42.CaragaceanuCap.ChircăeştiCotul Donului28 Noem.1942
43.Cotruc IacobCap.CârnăţeniŢiganca18 Aug. 1941
44.Jelev IonCap.TRValea-PerjiiCotul DonuluiNov.1942
45.Comerzan TeodorFrunt.Cobuşca-VecheCotul Donului20 Nov.942
46.Melentie IonFr.TRTRI.Gh.DucaFriedentalSept.941
47.Motică ConstantinFr.IalpugeniDalnic15 Sept.941
48.Boghiu VasileSold.Bulboacaodessa24 Nov.941
49.Ciobotarenco AndreiSold.Chiţcani13 Oct.942
50.Plămădeală AtanasieSold.Pugoceni6 Febr.942
51.Beşchieru SimionSold.TodireştiV.Sarată(C.Albă)24 Iulie 941
52.Nigai PetreSold.TodireştiMoghilev4 Febr.1942
53.Colesnicenco Vlad.Sold.Tighina
54.Furtuna AndreiSold.Tighina
55.Laşcu ProfirSold.Popeasca11 Apr. 1943
56.Leah NicolaeSold.TaracliaOdessa1942
57.Verceac RomanSold.TaracliaOdessa1942
58.Alexandru LucaSold.Cioara-MurzaCotul Donului1 Dec.1942
59.Moraru ConstantinSold.EmentalCp.Doina (Hotin)1941
60.Văsluianu GrigoreSold.Baimaclia9 Oct.1941
61.Neculcea VasileSold.IalpugeniDalnic15 Sept. 941
62.Negura TeodorSold.CimişliaNicolaevca26 Oct. 942
63.Negura VasileSold.Cecur-Menjir
64.Ciobanu DavidSold.GradisteaDalnic21 Sept. 941
65.Sârbu VasileSold.DezghingeaVigoda-Odessa30 Aug.941
66.Hurmuzache VasileSold.AbacliaBeştimac941
67.Chiliniciuc TeodorSold.AbacliaCotul Donului20 Oct.1942
68.Grecu IonSold.AbacliaSevastopol5 Noiem. 941
69.Ciobanu ChirilăSold.AbacliaCimişlia16 Iun 941
70.Capsomin GheorgheSoldChirsovaUcraina941
71.Ticu ConstantinSold.TomaiSp.Z.I.612 Thg.26 Oct.942
72.Bergean GheorgheSold.TomaiCaucaz30 Iunie 943
73.Eliţă MacarieSold.Valea-PerjiiCotul DonuluiNoem.942
74.Grozdev FilipSold.RomâneştiCotul Donului2 Dec.1942
75.Stratu GheorgheSold.româneştiCotul Donului2 Dec.1942
76.Sorocarjă IonSold.TaracliaBolşoi20 Noem. 942

F.112, inv.1, d.2209, f.246-247

DOCUMENT

ROMÂNIA

 PROTOPOPIA

 Jud.Tighina

1943 luna Februarie ziua 6

 Nr. 295

Priveşte:

Pomenirea Eroilor

Căzuţi la Stalingrad

DOMNULE PRIM-PRETOR,

             Motivat de ordinul Nr. 1838 din 6 Februarie c. Al Onor Prefecturei judeţului Tighina,

             Avem onoare a vă ruga să binevoiţi a aproba şi dispune transmiterea pe cale telefonică, cât de urgent posibil, a următorului ordin, tuturor parohiilor din Plasă:

             „În conformitate cu ordinul Domnului Mareşal Ion Antonescu, Duminică 7 Februarie c., la ora 11.00 se va oficia Parastas în biserică, în faţa autorităţilor civile şi militare, pentru pomenirea Eroilor căzuţi la Stalingrad”.

             L.Ş.    PROTOIEREU

                                    (semnătura)

             D-sale

             Domnului Prim Pretor al Plăşii Tighina

F.112, inv.1, d.2209, f.14

DOCUMENT

COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI

 DEPARTAMENTUL GUVERNATORULUI CIVIL

 AL TRANSNISTRIEI

 Direcţia Muncii

 Nr. 39273 din 12 aprilie 1943

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Cabinetul Militar B.B.T.

             La adresa Dvs. Nr. 571.377/1943, cu privire la colonizarea în Transnistria a românilor de la Est de Bug, avem onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele:

             Propunerile noastre cu privire la organizarea planului de repatriere a populaţiei de origine etnică română de la Est de Bug, expuse şi în adresa noastră cu Nr. 25298 din 10 Martie 1943, sunt următoarele:

             Pentru a face loc coloniştilor în Transnistria, prin adresa susmenţionată am propus şi propunem în primul rând evacuarea şi trecerea peste Bug a evreilor şi ţiganilor, operaţiune care necesită un acord cu Autorităţile Germane de la Est de Bug şi în al doilea rând evacuarea restului de populaţie de origine neromână din localităţile destinate colonizării în alte localităţi ale Transnistriei.

             Plasarea coloniştilor să se facă nu pe Bug, cum se prevede în adresa cu Nr. 2683 din 1 Februarie 1943 a Subsecretariatului de stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, ci pe malul stâng al Nistrului, în localităţile cu populaţie în majoritatea ucraineană, situate în regiunile cele mai fertile, în vecinătatea terenurilor ce oferă multiple posibilităţi de utilizare a braţelor de lucru şi în special în localităţile cele mai înfloritoare, care vor fi îndeaproape pregătite şi organizate pentru colonizare.

             Deplasarea coloniştilor să se facă numai în mase compacte, concomitent cu deplasarea populaţiei ce se evacuează din localităţile destinate colonizării, pentru ca populaţia ce se deplasează să-şi poată continua activitatea şi pentru a se evita fricţiunile între colonişti şi evacuaţi.

             Instrucţiunile ce le necesită organizarea colonizării o vom întocmi după ce vom avea răspunsul la cele propuse prin adresa noastră cu Nr. 25.298 din 10 Martie 1943 şi prin cea de faţă.

             În ce priveşte refugiaţii aflători la Tiraspol şi cei ce vor mai sosi pentru triere, am dispus încă de la data de 18 Martie 1943 să fie plasaţi provizoriu şi utilizaţi la diferite munci în regiunea Tiraspol.

             L.Ş.                GUVERNATOR

                                               (semnătura)

                                                                                   DIRECTORUL MUNCII

                                                                                               Dr.Gh.Balcăş (semnătura)

F.706, inv.1, d.262, f.168a

Documentul 159

SUBSECRETARIATUL ROMANIZĂRII COLONIZĂRII ŞI INVENTARULUI

COMISIUNEA CENTRALĂ PENTRU REPATRIEREA ROMÂNILOR AFLAŢI

LA RĂSĂRIT DE NISTRU ŞI DE BUG

PROCES-VERBAL

Şedinţa din 29 Mai 1943

             Preşedinte: General Magistrat I.Aramă, delegat al M.A.N.

             Membri prezenţi:

  • Dan Popovici Consilier de Curte de Apel, delegat al Ministerului Afacerilor Interne;
  • Constantin Grigorescu Director General al Colonizărilor, delegat al Subsecretariatului de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului;
  • Capitan Crinteanu Alex., delegat al Marelui Stat Major.

             Comisiunea ia în examinare nota nr. 571377 a Preşidenţiei Consiliului de Miniştri C.B.B.T., privitoare la operaţiunile de repatriere a românilor din Basarabia şi Bucovina de Sud, deportaţi sau ridicaţi de ruşi în anul de ocupaţie şi a grupurilor etnice româneşti aflate în diferite regiuni ale U.R.S.S., precum şi referatul Secţiei juridice;

             Din această examinare constată pe de o parte că în mod greşit se vorbeşte despre „colonizarea” în Basarabia, Bucovina şi Transnistria a românilor repatriaţi de la răsărit de Nistru şi de Bug, denaturându-se astfel de la început aspectul problemei.

             În realitate, din nici o dispoziţiune dată de Guvern sau de Subsecretariatul de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului nu reiese că ar fi vorba, deocamndată cel puţin, de o colonizare a acestor repatriaţi în sensul de a li se atribui bunuri în proprietate sau în folosinţă durabilă.

             Din contra din toate dispoziţiunile date până în prezent rezultă contrariul şi anume:

             Celor care au avut domiciliul, în anul 1940 (anul de ocupaţie rusească) în Basarabia şi Bucovina de Nord şi au fost ridicaţi şi deportaţi de ruşi – dacă sunt de origine etnică română şi nu au fost compromişi în acţiunea bolşevică, deci nu s-au dovedit periculoşi pentru siguranţa statului – li se acordă numai autorizaţie de a reveni la fostele lor domicilii de unde au fost îndepărtaţi cu forţa de inamic şi de a-şi relua bunurile şi ocupaţiunile lor anterioare. Nu se poate deci vorbi de o colonizare a acestora.

             Pentru grupurile etnice româneşti risipite din timpuri mai îndepărtate în diferite regiuni ale URSS, Guvernul a admis în principiu repatrierea lor, dacă o cer şi aşezarea lor în Transnistria. Nici pentru aceştia Guvernul nu a înţeles să-i colonizeze atribuindu-le bunuri în proprietate sau folosinţă continuă. O asemenea operaţiune nici nu este posibilă atât timp cât Statul Român exercită în această provincie numai o suveranitate de fapt limitată şi temporară în calitate de ocupant, iar nu o suveranitate de drept.

             Această idee a fost clar exprimată în adresa Subsecretariatului de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului nr. 2685 din 1 Februarie 1943 adresată Guvernământului Transnistriei şi în care se spune textual: că deocamdată este vorba de „o aşezare cu caracter provizoriu, urmând ca o colonizare propriu-zisă să se facă atunci când condiţiunile politice vor face posibilă această operaţiune”.

             În ce priveşte regulile de drept internaţional, Comisiunea apreciază că, prin măsurile luiate de Guvern, ele sunt respectate.

             Pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, ocupate temporar şi fără titlu valabil de Ruşi, Statul Român care îşi păstrează suveranitatea şi de drept şi de fapt este îndreptăţit să acorde conaţionalilor săi, ridicaţi forţat în anul de ocupaţie dreptul de a reveni la domiciliul lor şi a-şi relua bunurile şi ocupaţiunile lor anterioare.

             Repatrierea şi aşezarea în Transnistria a persoanelor şi grupurilor etnice române aflate în URSS dinaninte de 1940 în condiţiunile de drept în care ea se face, deasemenea nu contravine principiilor stabilite în dreptul internaţional.

             În adevăr, repatrierea acestor români nu s eface prin constrângere – care dealtfel nici nu s-ar putea manifesta, întrucât ei se găsesc în localităţi care sun în afara teritoriului aflat sub ocupaţiea românească şi unde deci autorităţile române nu pot hotărâ. Autorităţile româneşti nu fac decât să acorde autorizaţiuni de repatriere, numai acelor care o cer din propria lor voinţă, în baza dreptului natural de emigrare recunoscut fiecăruia şi care conform dreptului internaţional trebuie respectat de puterea ocupantă.

             În ce priveşte condiţiunile de aşezare în Transnistria a repatriaţilor Comisiunea face anumite rezerve.

             Ţinându-se seamă de hotărârea Domnului Mareşal Conducător al Statului ca grupurile românilor aduşi de peste Bug, să fie aşezate în mase compacte, creându-se sate româneşti, cum şi de necesitatea ca membrii acestor grupe legaţi deja între ei prin o convieţuire îndelungată în Rusia şi prin legături de rudenie să nu fie risipiţi, ci aşezaţi pe cât posibil la olaltă şi a dispune ca din satele unde se hotărăşte aşezarea lor să fie la nevoie ridicaţi populaţia neromână şi mutată în alte părţi, tot în interiorul provinciei.

             În fapt prin această procedură populaţia neromână mutată este deposedată, măcar temporar, de gospodării care şi în regimul bolşevic îi aparţineau în proprietate particluară şi conform art. 43 al convenţiei de la Haga ocupantul trebuie să respecte proprietatea privată a celor ocupaţi.

             Respectarea strictă a acestui principiu de drept internaţional ar avea consecinţă ca românii repatriaţi de la răsărit de Bug, nu ar putea fi aşezaţi decât în gospodăriile care sunt libere (cele abandonate de evrei şi de populaţia ce s-a retras odată cu armatele sovietice). Ori cum majoritatea acestor gospodării sunt risipite în diferite comune, nu s-ar putea face o bună aşezare a celor repatriaţi în grupe compacte, în sate româneşti, ci ar trebui împrăştiaţi de multe ori într-un mediu strein şi ostil.

             Pentru remedierea acestei stări de lucruri, credem că Guvernul ar putea ca prin acordare de avantajii materiale celor ce urmează a se muta în alte locuri şi căminuri, să poată obţine de la ei consimţământul lor scris.

             PREŞEDINTE          (semnătura)

                                                                       MEMBRI

                                                                                               (semnăturile)

F.706, inv.1, d.262(1), f.136, 137

DOCUMENT

ROMÂNIA

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

 SERVICIUL SPECIAL DE INFORMAŢII

 Nr. 9482

Bucureşti 31.III.1943

Către

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Cab. D-lui Vice Preşedinte

             Urmare la Nr. 9455 din 24 Martie 1943;    

             Am onoare a vă raporta următoarele:

             Organele noastre informative semnalează că în dimineaţa zilei de 29 Martie 1943, s-a început evacuarea celor cca 3.000 români din comuna Moldavskie (Nord Caucaz).

             Transportul lor se va face până la Cherci pe calea aerului, apoi cu trenul spre Sudul Basarabiei unde vor fi colonizaţi.

             ŞEFUL SERV.SPECIAL DE INFORMAŢII

             DIRECTOR GENERAL

                        L.Ş.                 (semnătura)

F.706, inv.1, d.262(2), f.228

Documnetul 162

2 Aprilie 1943

Nr. 319 Cabinet

MARELUI STAT MAJOR

Confidenţial

             Răspunzând telegramei Dvs. Nr. 460004 din 1 Aprilie 1943 cu privire la repatrierea a 3300 români din Cuban satul Moldovanca, am onoare a vă comunica propunerea mea.

             Dacă se doreşte ca aceşti moldoveni să se aducă în Transnistria, eu îi primesc cu mare bucurie şi-i pot aşeza în 3 sate din judeţul Râbniţa. Aceste sate vor fi complet evacuate de populaţia ucraineană şi voi face sate compacte de români. Populaţia ucraineană va fi dusă în sudul judeţului Oceacov, pentru a nu mai râvni niciodată să se întoarcă în aceste sate şi a cauza neajunsuri românilor.

             Satele acestea în care vrem să-i aşezăm pe moldoveni, sunt sate cu case mari, spaţioase, cu terenuri de cultură de o foarte bună calitate, astfel că oamenii vor putea fi mulţumiţi.

             Dacă se admite propunerea noastră, trebuie să fim conştiinţaţi din timp, pentru ca să chibzuim ca deplasarea populaţiei să se facă după efectuarea muncilor agricole de primăvară şi aproape concomitent cu sosirea românilor din Cuban, de aşa fel ca să nu existe fricţiuni între aceştia şi nici să nu se producă perturbări în efectuarea muncilor agricole.

             GUVERNATOR

             ss. Prof. Alexianu

                                    L.Ş. (semnătura)

F.706, inv.1, d.262(2), f.225

Documentul 163

COMISIUNEA CENTRALĂ PENTRU

REPATRIEREA ROMÂNILOR DE LA EST

DE NISTRU ŞI DE BUG

r.Brezotanu N.4 Etajul I Bucureşti

03981 22 Februarie 1943

DOMNULE GUVERNATOR,

             Referindu-ne la adresa cu N.2687 din 1 Februarie 1943, vă rugăm să binevoiţi a ne confirma primirea instrucţiunilor privitoare la repatrierea populaţiei româneşti aflate la răsărit de Nistru şi de Bug, aprobate de Domnul Mareşal Conducător al Statului, comunicându-ne şi dacă s-a constituit comisunea de revizuire a persoanelor ce au venit în Basarabia de la est de Nistru, după recucerirea acestei provincii, întrucât această comisiune trebuie să înceapă de îndată lucrările.

             Deasemenea vă rugăm să binevoiţi a ne comunica dacă s-au luat măsuri pentru punerea în aplicare şi a celorlalte dispoziţiuni cuprinse în instrucţiunile ce vi s-au înaintat pe lângă adresa noastră la care ne referim mai sus.

             PREŞEDINTE

             Colonel Magostrat

                        L.Ş.                 I.Aramă (semnătura)

DOMNIEI  SALE

             DOMNULUI GUVERNATOR AL BASARABIEI

F.706, inv.1, d.262 (2), f.222

Documentul 164

COMENDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI

DEPARTAMENTUL GUVERNATORULUI CIVIL

AL TRANSNISTRIEI

DECIZIUNEA Nr. 1613

             NOI, ION ANTONESCU, MAREŞAL AL ROMÂNIEI COMANDANT DE CĂPETENIE AL ARMATEI;

             Prin Profesor G.Alexianu, Guvernatorul Transnistriei;

             Având în vedere că nevoile războiului impun trimiterea populaţiei româneşti din comunele de la Est de Bug în Transnistria;

             Având în vedere propunerile pe care le-am făcut Domnului Mareşal Antonescu la solicitarea Domniei-Sale cu raportul nostru Nr. 319/1943 Cabinet, şi care au fost aprobate de Dsa cu Nr. 507327/1943 CBBT;

             Având în vedere telegramele cu Nr. 460240 din 11.IV.1943 şi Nr.2021 din 12.IV.1943, prin care ni se face cunoscut că încep să sosească aceşti români;

             Având în vedere că în împrejurimile actuale când ne găsim în plină primăvară, când populaţia locală a executat toate muncile câmpului şi a făcut toate însămânţările, o deplasare în masă ar putea să producă perturbări grave, ceea ce nu este în interesul nostru să o facem acum;

             Având în vedere că de la data propunerii şi până la data când ni se comunică că sosesc aceşti moldoveni au trecut 10 zile, în care timp nu se poate face nici evacuarea satelor;

             În virtutea deplinelor puteri acordate prin Decretul Nr. 1 din 19 August 1941, dat la Tighina;

DECIDEM CELE CE URMEAZĂ:

             Art.I.- Românii care vin actualmente din cauza războiului din Caucaz şi Crimeea, vor fi aşezaţi provizoriu în satele în care urmează a fi colonizaţi definitiv.-

             Se fixează în judeţul Râbniţa 3 sate:

  • Hârjeu
    • Sărăţei
    • Vărăncău

În care se vor aduce primele transporturi de 663 de români anunţaţi.

             Art.2.- Până la sosirea românilor acolo Dl.Prefect al Jud.Râbniţa va lua măsuri de evacuare parţială sau totală a acestor sate, după posibilităţi şi de aşezarea populaţiei din aceste sate în localităţile care se găsesc libere în restul judeţului.

             Dacă acest lucru nu este cu putinţă, locuitorii vor fi instalaţi în grupuri în Judeţul Oceacov, în satele în care se vor comunica telegrafic.

             Domnul Prefect al Judeţului Râbniţa va lua măsuri cu populaţia locală, de curăţirea şi repararea tuturor locuinţelor în care vor fi instalaţi locuitorii repatriaţi.

             Va lua măsuri pentru ca în aceste sate să se facă o rezervă de alimente, porumb, orz şi furaje în vederea primirii şi hrănirii repatriaţilor.

             Va lua măsuri ca să-i pună pe acei repatriaţi la lucru şi să le dea în primire kolhozurile şi întinderile de pământ şi cu toată averea comunei în care locuitorii au fost evacuaţi.

             Va lua măsuri de intrarea în locuinţe de dezinfectarea completă a acestor locuinţe, a locuitorilor şi bagajelor şi vehicuelelor ce vin cu dânşii şi examina dacă aceşti locuitori au vite sau nu şi va lua măsuri ca să fie înzestrată de îndată fiecare familie, cu o vacă cu lapte cu purcei mici şi păsări, aplicându-se însă în întregime dispoziţiile Deciziei noastre Nr.66/1942, cu privire la păstrarea animalelor.

             Art.3.- Cu executarea prezentei decizii, se însărcinează Inspectoratul de Jandarmi Transnistria, Direcţia muncii şi Prefectura Judeţului Râbniţa.

             Inspectoratul de Jandarmi din Transnistria va examina şi de acord cu Prefectul de Râbniţa va da în aceste sate o companie sau două de jandarmi, sau va cere această forţă de la Corpul 3 Armată, în vederea efectuării complete şi imediate a programului ordonat.

             Să înfiinţeze două comisii de primire şi trimiterea românilor care se repatriază, una la Varvarovca şi alta la Golta, compuse din câte un funcţionar desemnat de Direcţia muncii, câte doi desemnaţi de direcţia Culturii şi câte un medic desemnat de Direcţia Sănătăţii.

             Cei care vin la Varvarovca vor fi îndrumaţi până la Trihati, unde Direcţia C.F., va pune, la cerere, imediat toate vagoanele de care va fi nevoie, pentru a fi transportaţi la Golta.

             Pretorul de la Varvarovca, Prefectul de la Oceacov şi Prefctul de la Golta vor sta în permanenţă la dispoziţia acestor comisii şi vor da tot concursul.

             La Varvarovca se instituie ca şi la Golta o gardă specială de jandarmi, la dispoziţia acestor comisii, pentru a menţine ordinea şi pentru a îndruma pe repatriaţi.

             Comisiile acestea vor trimite repatriaţi, pe baza actelor cu care intră şi vor face recensământul oamenilor, al vitelor lor şi al atelajelor cu care vin.

             Comisiile se vor deplasa de îndată la faţa locului, pentru a pregăti cartiruirile atât la Varvarovca cât şi pe parcursul până la Trihati, în vederea îmbarcărilor la Tarihati.

             Art.4.- Se afectează cantine de cruce roşie de la Golta, alimentele şi zahărul necesar pentru a servi masa caldă acestor repatriaţi.

             Art.5.- Legiunea de jandarmi Golta, împreună cu Prefectul Judeţului, vor lua toate măsurile şi vor recruta personalul necesar pentru a face serviciile de aprovizionare al tuturor repatriaţilor.

             Aceiaşi dispoziţie se aplică şi pentru Varvarovca şi staţiile intermediare.

             Consiliul de Patronaj din Odessa şi Crucea Roşie din Golta, vor lua măsuri de strânerea imediată a alimentelor şi a ajutoarelor necesare şi la data când se vor anunţa sosirea trenurilor la Varvarovca se vor deplasa la Varvarovca şi vor oferi tot ajutorul necesar acestor repatriaţi.

             Asemenea în Gara Zastava, se face un oficiu, ca la trecerea trenului cu repatriaţi, să li se poată servi un ceai, o bucată de pâine şi mezeluri.

             Guvernământul va pune la dispoziţia Cantinei de Cruce Roşie din Razdelinaia şi de la Bârzula, alimentele necesare pentru a putea să servească în tercere hrană rece, sau un ceai cu pâine acestor repatriaţi.

             Pretorul din Razdelinaia, ca şi prefectura Judeţului Balta pentru Gara Balta, vor lua toate măsurile pentru satisfacerea completă a nevoilor de aprovizionare ale acestor repatriaţi.

             Art.6.- Direcţia Muncii va alege de îndată, până mâine la ora 9.a.m., de acord cu celelalte Direcţii şi în special cu Direcţia Culturii, funcţionarii necesari pe care să-i trimită în comisia de repatriere de la Golta şi Varvarovca, pentru a lua măsurile necesare.

             Inspectoratul de Jandarmi va da un ofiţer, care să comande garda specială pusă la dispoziţia comisiei.

             Prefectul judeţului Berezovca va lua măsuri ca la Trihati şi la Berezovca în Gară, să se facă centre de aprovizionare, pentur ca să ofere tuturor românilor, hrană rece, ouă fierte, mezeluri. Se pune la dispoziţia comisiei de la Varvarovca cantitatea de:

             100 kgr zahăr a se face ceaiuri;

             200 kgr la dispoziţia Crucii Roşii de la Golta,

             50 kgr la dispoziţia cantinelor de la Razdelinaia, Birzula şi Balta,

             Conserve de peşte 400 cutii Comisiei de la Varvarovca,

             Conserve pasăre 400 cutii Comisiei de la Varvarovca,

             300 ouă va pune la dispoziţia Prefectura Judeţului Oceacov, ouă care vor fi fierte şi date repatriaţilor pe drum,

             1000 cutii conserve peşte se pune la dispoziţia Comisiei de la Golta,

             1000 cutii conserve de pasăre

             10 000 ouă date de Prefectura Judeţului Oceacov

             2000 kg de bomboane se pun la dispoziţia ambelor comisii, pentur a da locuitorilor şi copiilor lor.

             Deasemeni preturile respective vor pune pe tot parcursul ouăle şi brânza de oi şi de vaci, la dispoziţia cantinei pentru aprovizionarea completă a lor.

             Se pune la dispoziţia acestor comisii câte 1.000.000 ţigări şi cîte 500 cutii de chibrituri, pentru a se distribui acestor locuitori.

             Dispoziţiile luate, se vor comunica şi Dlui Mareşal şi Preşidenţiei Consiliului de Miniştri şi Marelui Stat Major.

             Comisiile se vor găsi prezente în ziua de 15 Aprilie a.c.la Varvarovca şi Golta.

             Direcţia Sanitară va trimite în aceaste Comisii câte un medic cu etuvele necesare, pentru a cerceta sănătatea locuitorilor a controla dacă nu sunt bolnavi de boli molipsitoare şi pentru a le da asistenţă medicală.

             Aceste servicii vor fi înzestrate cu medicamente suficiente pentru cazurile de urgenţă.

             Art.7. –Această decizie se comunică spre întocmai executare, tuturor organelor însărcinate cu aducerea ei la îndeplinire.

                        Dată în Cabinetul nostru astăzi 13 Aprilie 1943,

                                    GUVERNATOR,

                                               Prof. Ss.G.Alexianu

             L.Ş.    p.conformitate (semnătura)

F.706, inv.1, d.262(2), f.202, 203

Documentul 165

Nr. 571377 din 5.III.943

DOMNULE MAREŞAL,

             Subsemnata Româncă moldoveancă Obreja Paulina, refugiată din Cremeea şi repatriată la Tighina, cu profund respect aduc la cunoştinţa Domniei Voastre următoarele:

             Suntem la Tighina 15 familii moldovene repatriate din Crimeea.

             Am vândut toată averea şi acum avem asupra noastră circa 20.000 mărci, pe care nu vrea să ni le schimbe nimeni.

             Nu avem alţi bani din ce trăi. La Tighina stăm de o lună lumătate fără nici o ocupaţie, muritori de foame.

             Stăm la chirie, fără foc cu copii mici. Nimeni nu se interesează de noi.

             Vă rugăm DOMNULE MAREŞAL, să ne luaţi sub ocrotirea Dvs. dând ordin să ni se dea de lucru, să putem trăi şi să ni se schimbe mărcile ce avem cu noi ca să plătim datoriile ce le-am făcut şi cu restul să ne întreţinem până vom căpăta de lucru.

Obreja Paulina

(semnătura)

Str. Regele Ferdinand I

Nr.6, Tighina

DOMNIEI SALE

DOMNULUI MAREŞAL ION ANTONESCU

CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN

f.706, INV.1, D.262, F.191

Documentul 166

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MIIŞTRI

SECRETARUL GENERAL

„CABINETUL PENTRU BASARABIA,

BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”

 NOTĂ 571377

1943, luna Martie, ziua 5

SUMAR:    Doamna Obreja Paulina refugiată şi repatriată la Tighina din Crimeea, solicită Domnului Mareşal să ia sub ocrotirea Domniei sale familiile de Moldoveni repatriaţi.    Rezoluţie:  Imediat.  Gl.Voiculescu va plasa imediat pe fiecare după profesie şi le va da putinţa să muncească.  Copiii să fie puşi în şcoli şi cămine.  Pt. Mărci să se vadă ce sume sunt şi să decidă Dl.Neagu.  Atrag atenţia să nu se mai întâmple acest lucru.  Trebuie înfiinţat un organ la Tiraspol însărcinat special cu această misiune de a se ocupa, caza, plasa în Basarabia şi Transnistria Moldovenii veniţi din Rusia.  Secretariatul studii şi propuneri de organizare şi Guvernul întocmire de instrucţiuni.  Totul fără întârziere.  Să se meargă în acord cu Dl.Alexianu şi Gl.Voiculescu.   (ss) Mareşal ANTONESCU     Doamna Obreja Paulina refugiată şi repatriată la Tighina din Crimeea, supune Domnului MAREŞAL, următoarea situaţie a celor 15 (cincisprezece) familii de Moldoveni ce s-au repatriat din Crimeea la Tighina:  -şi-au vândut toată averea transformând-o în mărci;  -la Tighina nici o autoritate nu vrea să le schimbe mărci;  -din această cauză sunt ameninţaţi să piară de foame;  -de o lună şi jumătate stau fără nici o ocupaţie;  -locuiesc cu chirie, fără foc, cu copii mici;  -nimeni nu se interesează de dânşii;  -sunt într-o stuaţie precară.    Solicită Domnului MAREŞAL:  -să se dea ordin să li se schimbe mărcile care reprezintă averea lor vândută,  -să li se dea de lucru pentru a putea trăi.

F.706, inv.1, d.262, f.180

Documentul 167

N.571377 din 20.III.943

DOMNULE MAREŞAL,

             Referindu-ne la adresa N.571377/CBBT din 9 Martie 1943, avem onoare a vă face cunoscut următoarele:

             Studiul şi organizarea operaţiunilor de repatriere a românilor aflaţi la răsărit de Bug a fost încredinţată Subsecretariatului Românizării, Colonizării şi Inventarului în luna septembrie 1942.

             s-a instituit de îndată (la 15 Septembrie) o Comisiune la care participă Departamentele şi Instituţiile interesate în această problemă: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Subsecretariatul de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, Marele Stat Major, Institutul Central de Statistică şi Guvernămintele Transnistriei, Basarabiei şi Bucovinei, care să se ocupe cu această problemă.

             Comisiunea, după ce a cercetat condiţiunile în care datei de 15 Septembrie 1942 s-au făcut asemenea repatrieri, constatând că până la acea dată nu s-a procedat după norme constante şi nici o metodă precisă, a făcut propuneri pentru stabilirea unor norme clare şi precise pentru alegerea persoanei şi a unei tehnice de lucru mai sigure şi metodice.

             Constatările şi propunerile Comisiunei au fost supuse Domniei Voastre şi pe baza lor aţi bine voit a hotărî următoarele norme după care să se efectueze aceste repatrieri:

             1) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.

             2) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie români etnici- toţi trebuie să fie repatriaţi.

             3) Acei care au plecat de buna lor voie sau pentru că s-au compromis cu acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice, nu se vor repatria.

             4) Acei din această categorie care eventual s-au repatriat trebuie judecaţi şi chiar expulzaţi în Rusia.

             5) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triere, însă în Transnistria, unde se constituie sate româneşti.

             6) Românii de la punctul 5 nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pămînt.

             7) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

             Hotărârile Domniei Voastre au format baza tuturor lucrărilor Comisiunei de repatriere.

             Ele au fost comunicate imediat atât Guvernămintelor provinciilor Basaraba, Bucovina şi Transnistria, cît şi Marelui Stat Major pentru a fi transmise unităţilor militare de la est de Bug, pentru executare.

             Ulterior Comisiunea Centrală de repatriere a întocmit instrucţiunile N.1939 din 28 Ianuarie 1943, aci anexate, prin acre se complectau organele anterioare de verificare a celor veniţi de peste Bug, se instituiau organe de verificare a acelor intraţi în Basarabia şi Bucovina din 1941 până în prezent şi printre care s-au strecurat multe persoane străine sau indizerabile şi se dau explicaţiuni complecte pentru clara înţelegere a hotărârilor Domniei Voastre şi metodica lor executare. Şi aceste instrucţiuni au fost văzute şi aprobate de Domnia Voastră.

             Pe de altă parte, în ce priveşte repatrierea grupelor etnice româneşti aflate din timpuri mai îndepărtate în Rusia, Guvernul a hotărât ca aceştia să nu fie aduşi în ţară acum, ci numai după ce ei vor fi complect identificaţi prin echipele Institutului Central de Statistică în localităţile unde se găsesc şi după ce se va fi studiat şi întocmit un program pentru aşezarea lor în Transnistria, de acord cu Guvernământul acestei provincii.

             În vederea întocmirei acestui program Comisiunea Centrală de repatriere în şedinţa de la 12 Decembrie 1942, la care a participat şi reprezentantul Guvernământului Transnistriei, a hotărât de acord cu acest reprezentant ca Guvernământul Transnistriei să înceapă fără întârziere studiul posibilităţilor de aşezare a acestor grupe în acea provincie, întocmind în acest scop un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni a numărului ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi cu bunurile productive existente (pământ, ateliere, întreprinderi industriale, fonduri de comerţ, etc.).

             Acest studiu trebuie să se întocmească având în vedere două alternative şi anume:

             a) Alternativa când repatrierea grupelor etnice româneşti s-ar face prin schimbul de populaţie.

             b) Alternativa când se va face un schimb de populaţie şi când populaţia ucraineană din centrele destinate aşezării, grupurilor etnice româneşti aduse, ar trebui mutată şi împrăştiată în alte localităţi.

             Mai târziu prin adresa N.2683 din 1 Februarie 1943, am cerut din nou Guvernământului Transnistriei să facă studiile necesare şi propuneri pentru întocmirea programului de aşezare.

             Pentru orientarea în întocmirea acestui program am dat Guvernământului Transnistriei următoarele norme directive.

             „Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc.

             În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti, din contra, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea, împrăştiindu-se cât mai mult în centrele cu populaţie masivă românească.

             Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei.

             Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată desvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi.

             Am înţeles să lăsăm Guvernământul Transnistriei iniţiativa propunerilor de aşezare ca fiind mai în măsură să cunoască şi capacitatea de primire şi posibilităţile economice ale localităţilor şi deci să prezinte propuneri concrete şi realizabile.

             Avem informaţii că se lucrează la întocmirea acestui program, oficial însă nu a primit nici o lucrare.”

             Nu s-a dat dispoziţiuni Comisiei de la Tiraspol să se ocupe cu cazarea şi plasarea repatriaţilor, în Basarabia şi Transnistrie.

             Rolul acestei Comisuni este limitat prin instrucţiunile N.1939/28.I.943, aprobate de Domnia Voastră, la trierea persoanelor care solicită repatrierea în Basarabia şi Bucovina.

             Plasarea persoanelor repatriate a fost lăsată în sarcina Guvernămintelor respective această operaţiune trebuind să fie determinată de posibilităţile materiale, de condiţiunile economice şi de interesele de ordine, pe care numai Guvernămintele le pot cunoaşte şi aprecia.

             Nu am dat nici un fel de dispoziţii pentru aşezarea în Basarabia a vre-uneui grup de români veniţi din Crimeea. Din contra conformându-ne hotărârilor categorice ale Domniei Voastre totdeauna am dat indicaţiuni ca ele să fie aşezate în Transnistria.

             Suntem informaţi că unele grupuri etnice au intrat în judeţul Cetatea Albă şi Tighina, fie pentru că aveau paşapoarte germane cu această destinaţie, fie că au fost aprobate direct de Preşidenţia Consiliului de Miniştri.

             Anexăm:

             a) Instrucţiunile N.1930 din 28 Ianuarie 1943, pentru înfiinţare şi funcţionarea comisiunilor de triere a românilor ce solicită repatrierea şi a comisiunilor de reverificare a persoanelor repatriate înainte de Ianuarie 1943.

             b) Copie după procesul verbal al şedinţei Comisiunei centrale de repatriere în care de acord cu reprezentantul Guvernământului Transnistriei s-a hotărât întocmirea de către acel Guvernământ al programului de aşezare.

             c) Copie după adresa N.2683 din 1 Februarie prin care am dat instrucţiuni Guvernământului Transnistriei asupra principiilor pe baza cărora se va întocmi programul de aşezare.

             MINISTRU SUBSECRETAR DE STAT

AL ROMANIZĂRII, COLONIZĂRII ŞI INVENTARULUI

                        (semnătura)

                                                                                   DIRECTOR GENERAL

                                                                                                          (semnătura)

F.706, inv.1, d.262, f.170, 171

Documentul 168

COPIE

 ROMÂNIA

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

 SERVICIUL DE CONTROL ŞI ANCHETE

 NOTĂ

1943, luna Iulie, ziua 15

SUMAR:    Constatările în legătură cu modul în care s-a făcut în Transnistria şi Basarabia cazarea românilor din Caucaz şi Crimeea.   Rezoluţia    Să se comunice d-lui Alexianu pentru a lua măsuri şi a mi le comunica.  MAREŞAL ANTONESCU     Domnul Mareşal a dispus ca Secretariatul să se ocupe personal de modul în care s-a făcut cazarea românilor evacuaţi din Caucaz şi Crimeia, ordonând ca repatriaţii să aibă de la început tot ce le trebuie: locuinţe, mâncare, administraţie, stabiliri de acte de identitate, poliţie, medici, de lucru, etc.  Din controlul amănunţit efectuat de delegatul Preşidenţiei Consiliului se desprind următoarele probleme şi constatări:  Românii evacuaţi din Caucaz şi Crimeia însumează circa 5000 de suflete din care 4617 au fost colonizaţi în Transnistria în judeţul Râbniţa în următoarele comune: Hârjău, Sărăţei, Ecaterinovca, Beloci, Mihailowka, Codima, Serbi, Slobotca, Frantzuka şi în oraşul Râbniţa, iar un număr mult mai mic, (57 capi de familie proveniţi de la Dunaevca şi Melitopol, Marea de Azov) au fost colonizaţi în Basarabia în comunele Sarata, judeţul Chilia şi Friedensfeld judeţul Cetatea Albă.  Evacuarea ucrainenilor a decurs în mod civilizat, aceştia urmând să primească în noile locuri posibilităţile de trai adecvate.  Criteriul care a stat la baza exceptării de la evacuarea a unor ucraineni a fost procentul de 25% sânge moldovenesc (bunicul sau bunica moldoveni). Deasemenea au fost exceptaţi tractoriştii, meseriaşii, specialiştii, funcţionarii şi lucrătorii din fabrici.

             Românilor repatriaţi din Caucaz şi Crimeia şi Marea de Azov li s-au pus la dispoziţie câte-o gospodărie cu tot mobilierul necesar. În afară de aceasta fiecare a primit cîte-o vacă, 10 păsări şi 2 purcei.

             În comună funcţionează câte un funcţionar dotat cu cele necesare precum şi cu personal de specialitate iar viaţa a început să intre în normal.

             Modul în care au fost efectuate operaţiunile de colonizare este în general acceptabil însă prezintă unele lacune şi greşeli care trebuiesc remediate şi evitate pentru operaţiunile viitoare.

             Astfel:

             1) Românii colonizaţi în judeţul Râbniţa (Transnistria) n-au fost colonizaţi în mase compacte în satele ce li s-au destinat. Cu excepţia comunelor Hârjău, Sărăţei şi Mihailowka, în celelalte comune din judeţul Râbniţa ca: Beloci, Ecaterinowka, Codima, Frantzuska, Serbi şi Slobotca au fost cazaţi, fie prin forţa împrejurărilor fie şi din alte motive într-o proporţie de complectă minoritate faţă de elementul ucrainean care a fost păstrat în comunele respective.

             Astfel în comuna Beloci, judeţul Râbniţa avem în urma recentei colonizări următoarea situaţie: 1288 suflete dintre care: 367 români, 965 ucraineni, 13 ruşi, 2 polonezi şi 1 grec.

             În comuna Ecaterinowka avem 126 capi de familie români, faţă de 600 capi de familie ucraineni neevacuaţi.

             În comunele Codima, Serbi, Slobotka şi Frantzuska, procentul de români este de 25-50% faţă de elementul ucrainean rămas. Primejdiile de tot felul ce decurg din acest sistem difectuos de colonizare se evidenţiază imediat.

             2) Cu ocazia evacuării ucrainenilor n-au fost evacuaţi cei mai înstăriţi dintre ei, iar din cei evacuaţi parte se găsesc în prezent pe loc, fie că s-au ascuns la unele din rudele lor rămase, fie că s-au reântors din drum.

             Astfel tot în comuna Beloci ucrainenii scăpaţi astfel de la evacuare conlocuiesc prin înţelegere sub acelaşi acoperiş cu românii recent cazaţi în locuineţele foste ale lor.

             Au fost semnalate chiar unele cazuri izolate de ameninţări din partea ucrainenilor adresate românilor nou veniţi în comunele respective.

             3) Cu ocazia evacuării ucrainenilor au fost evacuaţi şi moldoveni ceea ce nu poate fi admisibil. Cazurile nu sunt multe însă greşelile trebuiesc reparate prin readucerea lor înapoi în satele de unde au plecat. Această este cu atât mai uşor cu cât a fost posibil chiar unor ucraineni evacuaţi să revină la vechile lor locuinţe.

             Toate aceste constatări au fost făcute de anchetetator, întovărăşit fiind de Directorul Culturii din Transnistria, iar în unele cazuri le-au fost aduse la cunoştinţă de înşişi primarii comunelor respective.

             Problemele de mai sus urmează a fi studiate şi îndreptate cu atât mai mult cu cât cea mai mare primejdie ce decurge din actuala situaţie este aceea a posibilităţii de asimilare de către ucrăinenii majoritari ai românilor colonizaţi care se află în minoritate în prezent.

             Aceasta indiferent de starea de tensiune şi adversitate ce se produce în mod fatal în asemenea situaţii, precum şi mixtura de ordin moral şi naţional creată de situaţie.

             Alte constatări care se degajează din ancheta efectuată sunt:

  • Şefii de kolhozuri şi buchalterii (funcţioari-contabili) au rămas tot ucrainenii chiar în cele 3 sate complect româneşti realizate (Hârjeu, Sărăţei, Mihailowka) deşi se pot găsi printre românii din Cuban şi Crimeia contabili români precum şi specialiştii de toate soiurile.
    • Românii proveniţi din oraşe (de exemplu Novorosiisk) foşti lucrători în fabrici au fost cazaţi la sate dându-li-se gospodării, deşi nu cunosc cum trebuie făcute muncile agricole şi ar dori să lucreze în meseria lor.
    • Nu s-a luat până la data anchetei nici o măsură în privinţa actelor de identitate ale românilor din Cuban şi Crimeia (acte de identitate exacte, acte de stare civilă, scolaritate, militare, etc.)
    • Problema elevilor şi studenţilor fiilor de colonişti români a încpeut să dobândească un început de rezolvare din partea Direcţiunii Culturii din Guvernământul Transnistriei.
    • Coloniştii mai posedă asupra lor bunuri eliberate de unităţile militare române cărora le-au predat diferite cantităţi de cereale la plecarea lor din Cuban sau Crimeia.
    • Unii colonişti au încă ruble neschimbate iar cei din Basarabia au încă ceva mărci. Schimbul mărcilor ce le posedă se face în sume mici şi în rate ceea ce nu le permite să-şi achiziţioneze animale sau unele unelte de lucru.
    • Majoritatea coloniştilor duc lipsuri de încălţăminte şi îmbrăcăminte de iarnă.

             Propuneri:

             1) Să se treacă la realizarea unor sate compacte de colonişti români, în afară de orice contact cu ucrainenii. De preferat 5 sate curat româneşti celor 9 din care în 6 românii se găsesc în proporţie de ¼ – ½, faţă de ucraineni.

             Până la perfectarea acestor operaţiuni în sate sau pentru a înlătura sicana ucrainenilor reântorşi în sate sau convieţuirea sub acelaşi acoperământ cu românii colonizaţi recent.

             Poliţia care se face acum de organe săteşti să fie îmbunătăţită iar numărul lor să fie mărit cu cel puţin până la rezolvarea integrală a dificultăţilor arătate la punctele 1 şi 2 din acest raport.

             2) Moldovenii evacuaţi odată cu ucrainenii să fie readuşi în locuinţele lor.

             3) Repartizarea coloniştilor români, la dorinţa lor, la oraşe sau sate după meseria pe care a avut-o în regiunile pe care le-au părăsit.

             4) Toţi specialiştii şi şefii de kolhozuri ucraineni să fie dublaţi şi înlăturaţi imediat ce va fi posibil.

             5) Este necesară organizarea şcolilor de ucenici, motivată pe faptul că toţi specialiştii rămaşi sunt ucraineni.

             Deasemenea sunt necesare şcoli de adulţi deoarece bună parte din moldoveni nu ştiu să scrie şi să citească cu litere latine, sau urmează să înveţe încă limba română şi să primească noţiuni elementare în legătură cu noua lor situaţie, Preoţii să nu lipsească din nici o comună. Şi ei ca şi învăţătorii să fie aleşi cu grije dintre elementele capabile.

             6) Organizarea cu o deosebită atenţie în satele de colonişti a unor cămine culturale (care să înlcouiască vechile cluburi politice, unde erau forţaţi să meargă sub bolşevici), cu biblioteci, ziare din ţară şi din Transnistria, conferinţe, aceste cămine urmând să joace un rol deosebit în dezvoltarea spirituală a românilor colonizaţi.

             Direcţia Culturii să ţină în curent pe D-nul Guvernator cu activitatea acestor cămine culturale pentru ca orice neajuns să fie înlăturat imediat şi cu competenţă.

             7) Printr-o ordonanţă a Guvernămintelor Transnistriei şi Basarabiei să se instituie comisiuni cu membrii aleşi dintre colonişti şi sub conducerea unor organe competente care să procedeze la reconstituirea tuturor actelor de identitate şi stare civilă: naşteri, botez, căsătorii, moarte; o altă comisiune va studia problema şcolarităţii pentru stabilirea pregătirii elevilor şi echivalarea anilor de studii.

             Procedura ar fi cea hotărâtă de Guvernământ iar probaţiunile cu martori serioşi dintre colonişti vor trebui să-şi aibă întrega greutate.

             În privinţa şcolarităţii, ucenicii şi elevii să fie trecuţi pentru continuarea studiilor la şcolile româneşti ale Guvernământului şi dacă se poate, toţi în calitate de bursieri.

             8) Odată cu cerealele ce se împart coloniştilor să li socoată şi cantitatea pentru care posedă bonuri eliberate de MU, aceste bonuri urmând a fi retrase, astfel ca să nu rămână impresia că autorităţile nu-şi onorează obligaţiile luate, ceea ce nu este cazul.

             9) Schimbul rublelor şi mărcilor să se facă de către Guvernăminte în sume ce să permită coloniştilor achiziţionarea de animale de muncă sau vite, orice schimb putînd fi facilitat de casele de schimb prin prezentarea biletelor de cumpărare a vitelor sau uneltelor. Acestea pentru a se evita irosirea economiilor coloniştilor prin cheltuiala inutilă a micilor sume schimbate.

             10) După ce se vor constata lispurile să se studieze problema ajutorării coloniştilor lipsiţi de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

             11) Să se treacă la înfiinţarea de cooperative în aceste sate.

             12) Pentru rezolvarea pe viitor şi remedierea pe trecut a unor insuficienţe în legătură cu problema colonizărilor ar fi necesare să se creeze un oficiu de colonizări al Guvernămîntului, încadrat cu specialişti care să se ocupe în amănunt cu aceste operaţiuni.

             Cu ocazia evacuării satelor de ucraineni şi stabilirea cine este şi cine nu este moldovean, acest Oficiu să menţină procentul de 25% (unul din bunici) însă să se ia şi o declaraţie scrisă acestora că sunt români şi înţeleg să se supună obligaţiilor (şcoalei, bisericii, etc.), fapt ce le va crea o stare juridică de român, înlăturând toate speculaţiile interesate.

             În afară de problemele de mai sus, care pot fi rezolvate de către Guvernăminte din ordinul Domnului Mareşal, există aspecte care nu pot i rezolvate decît prin Preşidenţia Consiliului de Miniştri şi Minitserului Afacerilor Străine la ordinul Domnului Mareşal.

             Acestea sunt:

             -Familiile coloniştilor sunt descomplectate şi prin faptul că unii bărbaţi sunt în prezent prizonieri la români sau germani. Guvernămintele ar urma să înaninteze liste de aceştia pentru a se face intervenţiile necesare pentru ca aceşti români să fie eliberaţi din prizonierat şi să se întoarcă la familiile lor.

             -Unii români din Caucaz şi Crimeia au fost duşi către autorităţile germane în Ucraina fiind socotiţi ruşi. Să se intervină pentru a li se uşura trecerea în Transnistria ca colonişti.

             -Ar fi necesar ca să dea Guvernământului Transnsitriei misiunea de a îngriji de românii de dincolo de Bug, urmând ca acesta să intre în tratative directe cu Reichskomisariatul Ucrainei (Gauleiter Erich Koch) sau la nevoie cu Reichsministerium fur die besetzen Ost Gebiete (Berlin – dl. Alfred Rosenberg) pentru ca să se aplice românilor de peste Bug, până se va hotărâ aducerea lor în Transnistria, regimul de care se bucură germanii în Transnistria, cerându-se recunoaşterea românilor din Ucraina ca grup etnic şi acordarea până la repatriere a următoarelor avanatagii:

             1) a regimului de aprovizionare „propriu” Volksdeutschilor (prăvălii de aprovizionare suplimentară în oraşe, reducere ½ a prestaţiilor de lapte şi ouă la sate şi oraşe).

             2) scutirea de luarea la lucru în reich.

             3) autorizarea Guvernului român ca prin Guvernământului Transnsitriei să organizeze pentru românii de peste Bug organe de ocrotire şi îndrumare: şcoli, servicii medicale şi farmaceutice şi misiune bisericească.

             Anchetatorul mai arată că dl. Anton Golopenţia, şeful echipei de rencesământ al românilor de peste Bug, ale cărei lucrări sunt pe sfârşit informează prin Direcţia Culturii Guvernământului Transnistriei că grupul de români din Ucraina cifrează circa 30.000 de familii pentru care solicită sprijinul Domnului Mareşal, menţionând că aceşti români ar dori să fie colonizaţi în Basarabia.

             Oficiul de Colonizări a cărui înfiinţare anchetatorul o propune în Transnistria (este necesară situarea lui pe teren mai în apropiere de problemele ce va avea de rezolvat), va îmbrăţişa atât preocupările specifice până la repatrierea românilor de peste Bug, cât şi operaţiunea colonizării lor în ţară în regiunile ce se vor fixa.

             Anchetatorul socoate că dorinţa românilor de peste Bug de a fi colonizaţi în Basarabia şi nu în Transnistria se conjugă în mod fericit cu interesele superioare ale Statului şi propune ca cele 30.000 de familii de peste Bug să fie aduse şi colonizate în locul ucrainenilor din Nordul Basarabiei şi Bucovinei.

             Menţionează că acum este momentul psihologic al dislocării ucrainenilor din acele regiuni, moment care nu trebuie scăpat deoarece acest proces nu se poate face oricând iar rezolvarea situaţiei românilor de peste Bug prezintă un caracter de urgenţă deosebit.

F.706, inv.1, d.262, f.29-35

Documentul 169

NOTA

             În cursul lunei Iunie 1943, au fost aduşi în judeţul Moghilev circa 200 familii de moldoveni din ţinutul Cuban şi circa 300 familii moldoveni din Crimeia.

             Aceştia susţin că la plecare li s-a promis că vor fi aduşi în Basarabia, unde vor primi de toate, ajunşi însă în judeţul Moghilev nu li s-a dat aproape nimic.

             Foarte mulţi din ei sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi privesc cu îngrijorare la iarna care se apropie şi care-i va găsi fără îmbrăcăminte şi hrană.

             Din aceste cauze sunt foarte nemulţumiţi şi umblă cu cereri şi plângeri pe la toate autorităţile.

             Faptul că aceştia îşi manifestă nemulţumirile chiar în public are o influenţă nefastă asupra localnicilor, constituind în acelaş timp un motiv în plus pentru propaganda comunistă.

F.706, inv.1, d.262, f.46

Documentul 170

Traducere

DOMNIEI-SALE

DOMNULUI

CONDUCĂTOR AL NEAMULUI ROMÂNESC

 MAREŞAL ANTONESCU

De la evacuaţii moldoveni din Cuban

CERERE

             Noi, moldovenii, locuitorii din Cuban, în timpul de faţă evacuaţi, pentru a fi duşi în Basarabia, timp de un an de zile am fost în zona de război.

             Comandamentul românesc din zonă ne-a promis că din Ordinul Guvernului Român, ne va evacua în Basarabia pe toţi moldovenii.

             În număr de 200 familii, ne-a ridicat pe data de 1 Iunie 1943, timp de o lună de zile am venit pe drum şi ne-a adus, în oraşul Moghilev în loc de Basarabia.

             Iată este o lună de zile de când stăm în oraşul Moghilev, în lagăr câte 4-5 familii la un loc.

             De pe locul de unde am plecat, conducătorii noştri româneşti, ne-au promis că ne transportă în Basarabia, unde ni se va da de toate, case şi altele, întrucât noi am lăsat pentru armată semănături, animale, păsări, pâine, case şi lucrurile care au fost proprietatea noastră.

             Pentru care Vă rugăm Domnule Mareşal, să ascultaţi plângerea noastră, a moldovenilor din Cuban, supuşi Ordinilor Domniei-Voastre, pentru a lua în consideraţie şi a da un ordin pentru plecarea noastră în Basarabia, la rudele noastre, căci timp de 25 ani, de când aşteptăm mila Domniei Voastre, pentru a putea trece în Basarabia de la raiul sovietic din Caucaz, ţinutul Cuban.

             Dar în timpul de faţă ne-a adus în Moghilev, unde nu poţi umbla din cauza evreilor şi încă trăim în lagăre câte 4-5 familii la un loc.

             Iată vine iarna şi noi am vândut totul până la o sfoară şi umblăm goi şi desculţi. Se vede în ce situaţie suntem.

             Nouă moldovenilor ni s-a promis când am plecat, că în cel mult 10 zile vom fi în Basarabia, dar se vede că noi am fost înşelaţi şi acum ne zbatem fără căpătâiu.

             Încă odată Vă rugăm Domnule Mareşal, desrobitorul poporului românesc de sub iadul sovietic din Caucaz, ţinutul Cuban, să dispuneţi ca noi moldovenii să putem pleca în iubita şi ruda noastră Basarabia, unde tot timpul vom fi credincioşi şi recunoscători, vom îndeplini toate cerinţele statului, după ce ni se va da cele cerute.

             Aşteptăm rezultatul răspunsului Domniei Voastre în oraşul Moghilev, lagărul de evacuaţi.

             29 Iulie 1943

                                                                       Împuterniciţii Moldovenilor evacuaţi:

                                                                                               1.ss) Ghenganea

                                                                                               2. ss) Dodu

                                                                                               3. ss) Morariu

                                                                                               4. ss) Indiscifrabil

                                                                                               5) ss) Cempel

             Pentru conformitate,

             Locotenent,   A.Munteanu (semnătura)

F.706, inv.1, d.262,f.47

Documentul 171

Traducere

CONDUCĂTORULUI AL NEAMULUI ROMÂNESC

 MAREŞAL ANTONESCU

De la evacuaţii din Crimeia, de

Origine etnică română

CERERE

             În conformitate cu ordinul din 26 Mai 1943, pentru evacuarea din Crimeia în România, a tuturor locuitorilor de origine etnică română.

             Trecând prin comisiunea specială din Crimeia, pentru evacuarea noastră în România, am plecat din Crimeia la 10 Iunie 1943 şi în loc de România sau Basarabia, ne găsim în Moghilev Podolsc în foarte mari greutăţi de trai.

             Iată mai bine de o lună de zile, de când nu ştim ce va fi cu noi mai departe.

             Se apropie iarna şi noi nu suntem aprovizionţai cu alimentele necesare. Semănăturile şi casele noastre au rămas în Crimeia.

             Am ajuns astăzi că nu putem pregăti mâncare caldă, neavând combustibil de foc. Pentru a ne putea procura producetle necesare, trebuie să vindem ultimele haine.

             Mulţi dintre noi nu au pentru iarnă îmbrăcăminte călduroasă şi încălţăminte.

             Nu avem lucru după specialitate, iar pentru ţărani nu sunt nici locuinţe.

             La comisie ni s-a promis că ni se va da case, pământ şi lucru după specialitate, dar în timpul de faţă nimic nu avem şi nimeni nu se uită la întrebările şi ceririle noastre.

             Rezultatul este că ne găsim într-o situaţie fără nici o speranţă. Pentru aceasta Vă rugăm pe Domnia Voastră, Conducătorul nostru şi oblăduitorul neamului românesc, să dispuneţi ca să trecem în Basarabia, la rudele părinţilor noştri, pe pământul neamului nostru, care ne-a fost promis de Comisiunea Românească de la Comandamentul din Crimeia.

             Cererea de faţă este scrisă în numele tuturor evacuaţilor locuitori din Crimeia, care se află în oraşul Moghilev.

             De toţi noi suntem în oraş şi în judeţ, 300 familii de evacuaţi, care avem presimţirea că am fost înşelaţi şi nu o să mai vedem rudele noastre.

             Domnule Mareşal, noi cu toţi evacuaţii, aşteptăm răspunsul dreptăţii Domniei-Voastre, care o să rezolve soarta noastră viitoare.

             29 Iulie 1943                                    Semnături pentru:

                                                                                   ss) Indiscifrabil

                                                                                   ss) Indiscifrabil

                                                                                   ss) Cimpoi

                                                                                   ss) Filipoi

Pentru conformitate,

Locotenent, A Munteanu (semnătura)

F.706, inv.1, d.262, f.49

Documentul 160

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

 SECRETARIATUL GENERAL

 „CABINETUL PENTRU BASARABIA,

 BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”

SUMAR:

Propuneri de organizare a primirii

şi plasării românilor de la Est de Bug

NOTĂ

Nr. 571377

1943, Luna Aprilie, ziua 19

             La nota acestui Cabinet din 5 Martie 1943, relativă la repatrierea moldovenilor de la Est de Bug, Domnul Mareşal a dat dispoziţiuni ca la Tiraspol să se înfiinţeze un organ special, cu misiunea de a se ocupa de cazarea şi plasarea în Basarabia şi Transnistria a moldovenilor veniţi din Rusia, însărcinând Secretariatul cu studiul problemei şi cu întocmirea propunerilor de organizare.

             Din istoricul acestei chestiuni, se desprind următoarele situaţiuni:

             1) Repatrierea românilor de la răsărit de Bug s-a pus în luna Septembrie 1942, când a şi luat fiinţă pe lângă Subsecretariatul de Stat al Românilor, o comisiune la care participă delegaţi ai Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Marelui Stat Major, Institutului Central de Statistică, al Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului şi delegaţi ai Provinciilor.

             2) Comisiunea a supus Domnului Mareşal constatările şi propunerile sale, primind următoarele norme pentru efectuarea acestor repatrieri:

             a) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.

             b) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie – români etnici – trebuie să fie repatriaţi.

             c) Nu se vor repatria acei care au plecat de buna lor voie sau s-au compromis în acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice.

             d) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la Est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triare, însă în Transnistria, unde să se constituie sate româneşti.

             e) Românii de la punctul d, nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pământ.

             f) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

             Hotărârile Domnului Mareşal au servit ca bază tuturor lucrărilor comisiunei şi măsurilor luate.

             Această comisiune a hotărât ca Guvernământul Transnistriei să studieze colonizarea grupelor de români ce vor fi aduşi din Rusia, întocmind un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi bunurile productive existnte (pământ, ateliere, industrii, fonduri comerciale, etc.)

             Pentru orientarea, în întocmirea acestui program s-a dat Guvernămîntului Transnistriei următoarele norme directive:

             -Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc.

             -În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti din centre, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea.

             -Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei.

             -Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată dezvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi.

             Cabinetul BBT propune:

             1) Toţi românii moldoveni împrăştiaţi în Rusia şi recenzaţi în anul 1942 de Institutul General se Statistică, să fie aduşi şi colonizaţi în Transnistria.

             Programul acesta se inspiră din principiul ca eforturile neamului românesc, în acest război, să fie răsplătite prin aşezarea într-un singur Stat naţional.

             Colonizarea lor urmează să se facă în regiunea Nistrului, spre a se asigura un cordon românesc, pe acest fluviu, care să împiedice infiltraţiunile ucrainene de o parte şi de alta a Nistrului.

             3) Operaţiunea implică în prealabil evacuarea evreilor şi a ucrainenilor înspre Bug, pentru a oferi Românilor terenurile cele mai fertile, aflate în regiunea Moghilău-Râbniţa.

             Ea se va face independent de trecerea peste Bug a evreilor şi ţiganilor, pentu care operaţie trebuie să avem mai întâi aprobarea germanilor.

             4) Colonizarea trebuie făcută în mase compacte pentru a se asigura integrarea acestor moldoveni în efortul de muncă al Provinciei şi a le menţine posibilitatea conservării lor etnice.

             5) Guvernământul Transnistriei trebuie să organizeze această operaţiune în chiar primăvara acestui an (sfârşitul lunei mai când se termină campania de însămânţare) ajutat de organele militare aflate pe teritoriul său.

             6) Românilor astfel colonizaţi trebuie să li se dea pământuri în plină proprietate şi nu numai în folosinţă.

             Suprafeţele astfel atribuite ar putea varia de la familie la familie, după numărul membrilor şi capacitatea lor de muncă.

             7) Guvernământul trebuie să le dea întreg sprijinul pentru a-şi începe cât mai curând viaţa în condiţiuni de stabilitate şi credit (maşini, numerar, etc.).

             8) Subcomisiunea de românizare de la Tiraspol trebuie să-şi extindă competenţa la trierea lor la eliberarea de acte de identitate, etc.

             pe scurt, ea va trebui să fie un organ consultativ al Guvernământului Transnistriei, iar avizele sale să fie totdeauna avute în vedere de Dl.Guvernator.

             9) În comunele în care vor fi aşezaţi, românii trebuie să primească din ţară învăţători, preoţi, medici şi funcţionari comunali, bine selecţionaţi şi bine retribuiţi, cu scopul de a le cultiva sentimentul naţional şi conştiinţa apartenenţei lor la o naţiune vrednică şi capabilă.

             10) Măsuri speciale de ordin legislativ trebuie să reglementeze viaţa lor de familie, administraţia lor şi participarea lor la producţiunea bunurilor economice, deosebit de cele existente în Transnistria, spre a-i îndruma către o viaţă bazată pe dreptul de proprietate şi de concepţie naţională.

             11) Guvernământul, în acest scop, ar avea căderea să înfiinţeze o direcţiune a colonizărilor care să îmbrăţişeze ansmablul problemelor ce le pune această colonizare, cu mijloace financiare suficiente şi personal pregătit.

             În cazul că se va aprecia de D-voastră ca oportună evacuarea minorităţilor din Bucovina şi Basarabia, aceşti români ar putea fi plasaţi în locul acestora, respectând în parte principiile arătate mai sus.

             Avem azi în aceste provincii următorii minoritari:

BucovinaUcraineni422.010Ruşi12.018
BasarabiaUcraineni261.246Ruşi158.088
TotalUcraineni693.256Ruşi170.106

F.706, inv.1, d.262(3), f.146-150

GUVERNĂMÂNTUL BASARABIEI

 Cabinetul Guvernatorului

 Nr. 205

 1943, Aprilie 21

             În ziua de 28 Martie 1943, Domnul Mareşal Conducător a inspectat:

             Şcoala Agricolă Cricova şi comuna Ciopleni, ambele în judeţul Lăpuşna.

             Constatările făcute şi dispoziţiunile date de Domnul Mareşal cu ocaziunea acestor inspecţii sunt următoarele.

La şcoala Agricolă Cricova

             Curăţenia şi ordinea trebuie să domnească peste tot, căci numai astfel vom putea ridica Neamul şi viaţa. După felul cum iubeşte curăţenia se poate constata evoluţia sau regresul unei naţiuni.

             La şcolile de agricultură, în dormitoare, să se facă cuiere cu piedestale pentru fiecare elev, unde să-şi aşeze, noaptea hainele. Nu să le pună sub cap, pe pat.

             Odihna bună, în aşternut curat, cameră aerisită, temperatura normală, etc., face tot atât de mult, cât şi o masă bună.

             Să se evite risipa. Orice resturi pot fi bune la ceva. Chiar la foc pentru încălzit. La noi se risipeşte prea mult şi se desconsideră resturile, care aproape fără excepţii pot fi de folos. Chiar cenuşa serveşte la îngrăşarea pământului cu materii minerale.

             Elevii şcolilor de agricultură să ştie toţi conducerea tractorului şi a maşinilor agricole, ca şi lucrările din atelierele de textile, lemnărie, fierărie, potcovărie.

             Să lucreze efectiv în aceste atelierele şi să cunoască meseria.

             La economate, vasele să fie aşezate pe poliţe, butoaiele etc., pe piedestale, în ordine, totul curat, etichetat.

             Mobilierul renovat şi modificat. Simplu, fără înflorituri, care sunt depozite de praf. Dulapurile înalte numai cât omul, pentru a se putea folosi uşor.

             Îngrijirea vitelor şi a inventarului să fie mai atentă.

             În străinătate, un tractor poate fi bun 4-5 ani şi mai mult, iar la noi, în 2 ani, devine fier vechi.

             Curăţirea vitelor şi curăţenia – higiena- grajdului, fac tot atât, cât furajul. Vitele se duc în grajd curate, pe aşternut proaspăt curat, iar hrana nu se trânteşte pe jos pentru a o servi gata murdărită.

COMUNA CIOPLENI

În curţile şi locuinţele sătenilor

             Domnul Mareşal a vizitat casele a 2 locuitori din satul Ciopleni şi 2 case din satul Hruşeva.

             Curăţenia şi hrana locuitorilor – mulţumitoare.

             Locuinţele nu sunt, însă aerisite.

             Sătenii trebuiesc îndrumaţi să-şi deschidă zilnic ferestrele pentru aerisirea încăperilor.

             Deasemenea, să fie îndrumaţi pentru a ţine în stare de mai multă curăţenie şi mai bună îngrijire dependinţele caselor pivneţele, coteţele, grajdurile.

             Starea de curăţenie a vitelor, deasemenea, lasă de dorit.

             Împrejmuirile, grajdurile, trebuiesc întărite şi reparate.

             Depozitarea furajelor nu se face în condiţiuni, care să asigure o bună observare şi un economicos  consum al lor.

             Se impune, deci, îndreptarea acestor stări de lucruri, prin sfaturi, care să fie date de notar, primar, învăţători, şeful postului de jandarmi şi intelectualii satului.

             Locuinţele şi gospodăriile acestor fruntaşi şi intelectuali vor fi îndrumarea vie şi exemplul pentru ceilalţi săteni.

             Biserica din satul Hruşeva plină de ienoriaşi, Preotul Paroh oficiind serviciul Sf.Liturghii.

             Construită din anul 1690, această biserică este un monument istoric.

             Se cere a fi radical reparată.

             Comisiunea monumentelor istorice îşi va da avizul în vederea acestor reparaţiuni.

             Primăria a intervenit în acest sens.

             Postul de jandarmi – curtea şi localul – în perfectă stare de curăţenie.

             Şcoala din Ciopleni găsită înlăuntru, într-o exemplară stare de curăţenie, dar are nevoie de serioase reparaţiuni în exterior. În acest scop, s-a adus şi depozitat, în timpul iernii, materialul necesar.

             Mobilierul şi materialul didactic – suficient şi bine înteţinut.

             Cele trei săli de clasă – încăpătoare, luminoase, curate.

             Colţul pios – în fiecare clasă – bine orânduite şi frumos împodobit.

             Sânt, deasemeni, cu pricepere şi îngrijire organizate farmacia şcolară, cooperativa, muzeul şi expoziţia obiectelor din atelierul şcolar.

             Cantina şcolii – bine înzestrată cu veselă.

             Se serveşte zilnic mâncare caldă la un număr de 35 elevi.

             Este nevoie să se majoreze numărul elevilor la 50.

             Deasemenea elevilor, admişi la cantină, se face prin recomandarea Consiliului de Primărie şi avizul directorului şcolii.

             Registrele de alimente, consumate şi aflate în depozit, sunt ţinute în regulă.

             Cantinele din comună au o singură conducere, ceea ce simplifică operaţiunile şi asigură o bună funcţionare.

             Cancelaria şcolii, locuinţa directorului şi dependenţe, sunt întreţinute foarte curat.

             Pe lângă şcoală, funcţionează un atelier comunal, organizat în bune condiţiuni, având 4 secţii pentru băieţi şi 4 secţii pentru fete.

             Sculele necesare pentru fiecare au fost donate de primar, iar acele de lemnărie – de maistrul lemnar.

             Maiştrii şi maestrele sunt plătiţi din bugetul Provinciei, fiind recrutaţi dintre localnici.

             Atelierul este frecventat de elevii cursului supraprimar şi de locuitorii adulţi.

             Cooperativa este aprovizionată cu mărfurile necesare.

             s-a vândut între altele 800 kgr. Sodă caustică pentru fabricarea săpunului de însăşi săteni.

             Cooperativa este aprovizionată cu zahăr şi petrol.

             Localul cooperativei – curat întreţinut; este însă, nu îndeajuns de încăpător.

La Primărie

             Curăţenie, ordine.

             Prezenţi: primarul, notarul, secretarul, casierul comunal şi agentul veterinar.

             Din examinarea registrului de intrare şi ieşire, se constată că, în ultimul timp, media hârtiilor intrate este de 7 pe zi.

             Pentru difuzarea dispoziţiunilor din ordinile circulare, a căror executare priveşte toţi funcţionarii din cuprinsul comunei, notarul comunei a scos copii, în numărul corespunzător de exemplare şi le-a trimis prin curier celor chemaţi a-l executa.

             Această modalitate nu este cea mai indicată şi nu contribuie la simplificarea birocrtaismului.

             Procedeul de urmat era acela de a se nota, pe marginea ordinului, persoanele chemate a-l executa în părţile privitoare şi a se trimite acest ordin la domiciliul celor vizaţi pentru a lua cunoştinţă.

             Fiecare îşi scoate copie sau reţine în memorie ceea ce are de executat.

             S-a mai constatat, că unele ordine se difuzează şi se primesc târziu, fără ca să-şi mai poată produce vre-un efect.

             Astfel, s-a primit la primărie, abia în ziua de 23 Martie a.c., comunicarea Ocolului Agricol, prin care primăria este invitată să aducă la cunoştinţa sătenilor că se pot adresa la Camera Agricolă din Chişinău pentru verificarea germinaţiei seminţelor.

             La data, când s-a primit această înştiinţare, desfăşurarea campaniei de însămânţări era începută.

             Verificarea germinaţiei seminţelor trebuia să se facă cel puţin cu o lună mai înainte.

             În genere, corespondenţa sosită la această primărie, se execută promt şi se păstrează în ordine.

             Numărul dosarelor s-a micşorat de la 60 – câte au fost în anul trecut, la 20.

             Se va continua, cu măsuri practice, pentru reducerea formelor birocratice şi greoaie.

             Se va întrebuinţa, cât mai frecvent, telefonul, ca modalitatea cea mai rapidă şi civilizată de comunicare.

             Se stabileşte ca principiu, că simplificarea se va face pe baza de încredere, de jos în sus şi de sus în jos.

             Graficele, întocmite pe sectoare de activitate, sunt ţinute la zi.

             Felul cum sunt expuse diferite date prin aceste grafice este simplu, lămurit, edificator.

             Graficele inspecţiilor – întocmit conform instrucţiunilor.

             În ceea ce priveşte însăşi inspecţiile, procesele-verbale de efectuarea acestora, – Domnul Mareşal a hotărât că acestea să fie redactate pe scurt, concis, fără a se întrebuinţa banalul formelor: „noi……având în vedere…..constatăm……drept care am încheiat”……etc.

             Prim-pretorii fiind organe de control, dar şi de îndrumare, poate mai mult chiar de îndrumare, nu se pot reţine timp prea îndelungat într-o singură localitate.

             De aceea, ei vor sesiza numai câteva probleme într-o comună şi, în măsura timpului disponibil vor ataca restul problemelor în celelalte comune din plasă, astfel, ca prin rotaţie, nici o chestiune să nu fie omisă, înlăuntrul unui trimestru.

             Se vor arăta precis constatările şi dispoziţiunile date; se va controla executarea dispoziţiunilor anterioare.

             La fiecare proces-verbal din condica de inspecţii se va lăsa liberă o rubrică în lungul paginii, unde se va putea nota, la o a 2-a inspecţie, rezultatul controlului executării măsurilor luate.

             În genere – procesul-verbal să fie o sinteză şi un ghid, îndrumări scurte şi categorice, nu expunerea unor situaţii cunoscute sau cu caracter teoretic.

             Acestea fiind constatările şi dispoziţiunile Domnului Mareşal Conducător, vă rugăm să binevoiţi a lua în totul cunoştinţă de conţinut şi a vă conforma.

             În activitatea Dvs. zilnică, veţi îngriji, anume, ca hotărârile şi perceptele Domnului Mareşal, rostite ca urmarea celor ce a constatat personal în Provincie, – pusă sub directa sa conducere, – să fie însuşite, trăite şi aplicate cu sfinţenie de la cel mai mic până la cel mai mare dintre slujbaşii Basarabiei.

             GUVERNATORUL BASARABIEI

             General de Divizie

                                               O.Stavrat (semnătura)

Comunicat:

Corpului de Control Ad-tiv – 1

Circumscripţiilor de Control Ad-tiv – 1-4

Oficiul de Studii, Documentare şi Statistică – 1

Prefecturilor – 1-9

Preturilor – 1-37

Primăriilor de toate categoriile

F.339, inv.1, d.7008, f.1-3

GUVERNĂMÂNTUL BASARABIEI

Cabinet

Confidenţial

Nr. 365 din 25 Iunie 1943

Cuprinde;

1. Constatările făcute şi dispoziţiunile

date de D-l Mareşal Ion Antonescu, cu

ocaziunea inspecţiunei făcute în ziua de

10 Iunie 1943 în com. Şoldăneşti,

judeţul Orhei.

2.Dispoziţiuni în urma inspecţiunei

D-lui Mareşal

3.Cosntatările făcute cu ocazia ispecţiu-

nilor făcute în Judeţul Orhei, în

zilele de 10 şi 11 Iunie 1943

             Se trimit: Constatările făcute şi dispoziţiunile date de D-l Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, cu ocaziunea inspecţiunei făcute în com.Şoldăneşti, judeţul Orhei, în ziua de 10 Iunie crt; dispoziţiunile în urma inspecţiunei D-lui Mareşal şi constatările făcute de noi cu ocaizunea inspecţiunilor din zilele de 10 şi 11 Iunie 1943, în judeţul Orhei.

             Constatările şi dispoziţiunile D-lui Mareşal vor servi ca îndreptar tuturor organelor similare de pe teritoriu.

             Se vor lua grabnice măsuri de îndreptare.

             Organele vizate direct vor lua imediat măsuri de executarea celor dispuse, raportând de executare.

             Constatările în urma inspecţiunilor ce-am făcut în judeţul Orhei, scot în evidenţă multe lipsuri ce trebuiesc în cel mai scurt timp remediate şi pentru care atât Directoratele, cât şi organele exterioare, vor lua măsuri de remediere pe întreg teritoriul Provinciei.

             Se va raporta imediat de primirea prezentului ordin.

I.Constatările făcute şi dispoziţiunile date de

D-l Mareşal Ion Antonescu, în ziua de 10 Iunie crt.

Cu ocazia inspecţiunei comunei Şoldăneşti, judeţul Orhei.

             D-l Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, inspectat în ziua de 10 Iunie crt., com.Şoldăneşti, jud. Orhei

             Constatările făcute şi dispoziţiunile date de D-l Mareşal, cu ocazia acestei inspecţiuni, sunt următoarele:

1.Baia Comunală

             a) Curtea murdară şi plină de crengi. Băncile din curte fără spătar, prost construite şi necorespunztoare.

             Uşa de la closet stricată.

             În grădina baiei, să se pună flori.

             b) În interior:

             dulapurile pentru haine trebuiesc curăţate şi vopsite.

             Gratarele sunt rupte. Trebuiesc reparate.

             Geamurile murdare şi neîngrijite.

             Pereţii trebuiesc reparaţi şi vopsiţi.

             Camera îngrijitorului murdară şi în dezordine, aer închis. Îngrijitorul murdar şi nespălat. Vorbeşte prea mult.

             Pomii plantaţi pe liziera şcoalei sunt puşi, în faţa băiei, chiar în poartă, în perspectiva de a fi rupţi de prima căruţă ce ar intra la baie.

             c) Notarul a raportat că populaţia are „puţin” păduchi ceia ce înseamnă lipsa de grijă din partea organelor sanitare şi administrative, respective.

             Fiind întrebaţi câţiva locuitori şi copii, se constată că populaţia nu face baie în mod regulat.

             Pentru fiecare baie să se perceapă cel mult 10 lei.

             d) Din cele constate rezultă:

             D-l Prefect al judeţului nu a făcut nici un fel de control.

             Banii aruncaţi de pomană şi lipsă se conştiinţă; nu se depune nici o grijă pentru ceea ce s-a făcut cu cheltuiala Statului.

             În timp de o săptămînă să se facă complectă ordine la această baie.

2. Căminul Cultural

             a) Gardurile dârâmate, pietre împrăştiate prin toată curtea; dezordine şi murdărie. Multe geamuri lipsă.

             b) Domnul Mareşal se interesează dacă s-au ţinut cursuri ţărăneşti în cursul iernii.

             Deasemenea, dacă Căminul Cultural primeşte Cuvântul Mareşalului, Buletinul Agricol şi Buletinul Oficial.

             Toate aceste publicaţiuni trebuiesc citite şi explicate ţăranilor.

             c) Cele constate la Căminul Cultural, dovedesc neglijenţă şi lipsă de interese.

             O clădire foarte frumoasă dar complect neângrijită. Sunt multe lucruri mici care ar putea fi uşor puse la punct. Dezinteresul pentru aceste lucruri de gospodărie, denotă lipsă de interes şi activitate şi pe planul de activitate al Căminului.

3.Şcoala primară de băieţi

Director: Gh. Ţurcanu

             a) Frecvenţa bună. Mai scăzută în primăvară, din cauza că copii sunt luaţi la muncile agricole.

             Acesl lucru nu este admisibil. Părinţii copiilor care absentează, vor fi amendaţi şi obligaţi la muncă în folos obştesc suplimentară.

             b) Copiilor, în şcoală, trebuie să li se facă şi educaţie, nu numai instrucţiune didactică.

             Să li se facă copiilor educaţie cetăţenească, naţională şi patriotică, educaţie agricolă şi meşteşugărească, dându-i-se toate cunoştinţele necesare pentru un bun gospodar.

             Copii trebuie să fie vizitaţi de învăţători şi acasă, pentru a vedea mediul şi condiţiunile în care trăiesc şi a interveni cu sfaturi şi îndrumări faţă de părinţi.

             c) Copii orfani de războiu şi copiii invalizilor, vor fi aşezaţi la şcoală în prima bancă.

4.Şcoala de copii mici

director D-na Ţurcanu

             a) Copiii cursului primar şi chiar cei de la grădinile de copii, să fie întrebuinţaţi la strângerea plantelor medicinale.

             D-l Mareşal se interesează dacă s-a primit la şcoli, broşura referitoare la strângerea plantelor medicinale.

             b) Copiii de la şcoli, trebuie să fie duşi în mod regulat la baie.

             Aceasta nu este numai o necesitate de higienă, ci şi un mijloc educativ. Copiii vor fi obişnuiţi a se îngriji şi spăla, înfluineţând în acelaşi timp şi pe cei de acasă.

             c) În fiecare comună trebuie să ia cât mai curând fiinţă căminile de zi, care sunt şi mai necesare acuma, în timpul verii, când părinţii sunt ocupaţi la muncile câmpului.

             d) În şcoli trebuie să se dea o deosebită atenţiune acţiunei educative gospodăreşti, prin atelierele comunale.

             În acest cadru, să se dezvolte creşterea viermilor de mătase şi albinăritul.

             e) Loturile şcolare vor fi cultivate numai în folosul cantinelor şcolare.

5.Atelierul comunal

             a) Scările de la atelierul comunal dârâmate.

             Aceasta nu este admisibil. Trebuiau să fie reparate cu munca de folos obştesc.

             Pentru aceasta a fost instituită munca de folos obştesc.

             b) Atelierul modest. Lucrează mai mult împletituri din nuiele.

             Este instalat într-o magazie necorespunzătoare.

             Obiectele produse sunt depozitate într-un colţ. Trebuiau să fie aranjate mai frumos.

             c) Sistemul atelierelor comunale trebuie să fie acesta, de a se da în schimb locuitorilor, în cantitatea materialului brut primit de la fiecare, material prelucrat.

             d) Curtea atelierului murdară. Porţile stricate.

6.Şcoala primară de fete

             a) Uşile murdare şi nevopsite. În general, neglujenţă şi lipsă de regulă şi curăţenie.

             În dulapurile zise de arhivă, cărţi, lăzi şi diferite obiecte, aruncate unele peste altele.

             Învăţătoarele vor face ordine.

             b) Cărţile elevilor neânvelite, murdare, rupte şi prăfuite erau aruncate pe un dulap.

             Elevii trebuie să fie învăţaţi aşi ţine curate şi păstra cărţile. Profesorii sunt datori a le face educaţie în acest sens.

             La cooperativa şcolii se vând caiete mari, de câteva pagini, cu 18 lei caietul, în timp ce un abecedar, tipărit de Minister, costă 22 lei. Şcoala nu a primit caiete de la Ministerul Culturii Naţionale.

             c) Burlanele de la acoperiş stricate, deşi puteau fi uşor reparate. Curge apa pe pereţi.

             Podeţul din faţa şcolii stricat. Şanţul şoselei neângrijit.

             d) Şcoala are o crescătorie de viermi de mătase.

             Elevele de la cât mai multe şcoli vor fi învăţate meşteşugul creşterii viermilor de mătase. În acelaşi timp vor fi învăţate şi ţărancele din sat.

7.Secţia de jandarmi

             Nu este suficientă curăţenie şi îngrijire.

             Uşa de la magazie stricată şi murdară.

             Bucătăria necorespunzătoare.

             Curtea murdară şi neângrijită.

8.Oficiul PTT

             a) Clădirea nu corespunde.

             b) Oficiul este necesar. Încasările depăşesc cheltuielile.

             c) În comună nefiind o bancă, D-l Mareşal se interesează dacă ţăranii îşi depun economiile la CEC.

             După relaţiile date de şeful oficiului, depunerea la CEC se face decât într-o foarte mică măsură.

9. Primăria

Primar: Pânzaru Gh.

Notar: Borcea

             a) D-l Mareşal se interesează de grafice şi cercetează graficul de inspecţie.

             Ultima inspecţie este făcută de Şeful Ocolului Agricol Reina.

             Procesul Verbal, bine redactat şi succint.

             b) Fiind întrebat de D-l Mareşal, notarul comunei raportează că a însămânţat islazul comunei 11 ha lucernă în anul acesta şi 12 ha în anul trecut.

             D-l Mareşal ordonă ca pe toate islazurile comunale şi în suprafeţe cât mai mari să se însămânţeze plante furajere.

             c) Notarul raportează că este foarte aglomerat cu procedurile judiciare.

             d) În curtea primăriei se găseşte o semănătoare ţinută afară, trebuieşte adăpostită.

             Grajdul comunal în construcţie, nepracti proiectat.

             e) S-a prezentat D-lui Mareşal, serg. Major invalid Roman Mihail din Rgt.2 care de luptă, raportând că nu a primit pensia pe 5 luni.

             D-l Mareşal ordonă ca D-l Prefect al judeţului să se intereseze îndeaproape pentru a se face dreptate acestui invalid.

             D-l Mareşal a constata că terenul arabil al invalidului Roman Mihail, nu a fost arat de comună, după cum sunt ordinile.

             Toţi invalizii vor fi ajutaţi, cu muncă de folos obştesc, pentru cultivarea terenurilor lor.

             f) Centrul de strângere al armatei şi-a făcut un depozit de paie, chiar în mijlocul satului.

             Acest depozit va fi mutat, căci în cazul unui incendiu se poate aprinde tot satul.

10.Compania 4-a Grăniceri-pază

             a) Foarte multă curăţenie şi îngrijire.

             Directorul şcolii primare şi al căminului culturalm trebuie să ia exemplu de la gospodăria companiei de grăniceri.

             b) Compania a primit, de la 1 Aprilie crt. Şi până la 10 Iunie crt., 1549 corespondenţe.

             Este o dovadă de birocratism inadmisibilă.

             D-l Mareşal a ridicat câteva din corespondenţele primite de companie, în utlima zi.

11.Dispensarul

             a) Foarte sărac. Neângrijit şi nedotat.

             Lipsit de medicamente.

             b) Agentul sanitar respectiv fără halat şi murdar. Nu ştia ce medicamente are în dispensar.

             c) Ministerul Sănătăţii a editat o broşură referitoare la modul de îngrijire a copiilor dezinterici.

             Această broşură nu a ajuns la comuna şi dispensarul Şoldăneşti. De ce ?

12.Concluziuni

             D-l Mareşal a tras următoarele concluziuni în urma inspecţiunei făcute în comuna Şoldăneşti:

             „Sunt foarte nemulţumit de cele constate”.

             „Faţă de inspecţia de anul trecut, constat că judeţul Orhei în loc să progreseze a dat înapoi”.

             „După lucrurile mici şi de jos, judec dacă este bine sau rău”. „După o singură comună judec tot ansamblul”. „Dacă există control şi dirijare, se iau măsuri oride câte ori se constată că e rău”.

             „Se va aplica destituirea pentru toţi cei ce nu-şi văd de treabă şi nu-şi execută serviciul în bune condiţiuni”.

             „Se vor întrebuinţa şi promova elementele tinere”.

             „Trebuie să se muncească cu interes şi cu tragere de inimă”.

             „Orice clipă pierdută este pierdută nu numai pentru noi care suntem muritori, dar pentru neamul românesc care este etern”.

II.Dispoziţiuni în urma inspecţiunei

Domnului Mareşal, făcută în comuna Şoldăneşti, jud.Orhei

În ziua de 10 Iunie crt.

             1) Funcţionarii serviciilor exterioare şi administraţiilor locale nu ştiu să se prezinte şi să vorbească.

             a) Se vor publica în primul număr al Buletinului Oficial instrucţiunile date de Preşedinţia Consiliului de Miniştri – Cabinetul Militar – pentru primirea Domnului Mareşal.

             b) Salutul pentru civili la prezentare – este prin descoperire, cu pălăria sub braţul stâng având colota în afară şi cu braţul drept complect întins, în jumătate la dreapta, cu palma deschisă – salutul roman.

             c) Salutul – la trecerea D-lui Mareşal – este prin descoperire, cu braţul drept întins şi pălăria în mâna dreaptă.

             d) Să nu se mai pronunţe cuvintele de salut „sănătate” sau altele, ci singura formulă „Să trăiţi Domnule Mareşal”.

             2) Directorul şcolii primare şi căminului cultural din Şoldăneşti nu a depus nici un fel de activitate şi nici măcar nu vorbeşte destul de bine româneşte. Şcoala murdară şi cu lipsă totală de activitate. Căminul cultural murdar şi neântreţinut.

             Directorul va fi mutat la altă şcoală.

             3) Atelierul şcolii primare din Şoldăneşti a executat lucruri frumoase, dar îngrămădite şi prost depozitate în loc de a fi prezentate cât mai frumos.

             4) Dispensarul Şoldăneşti complect dezorganizat. Oficiantul sanitar murdar şi fără halat. Dispensarul nu are medicamente.

             D-l Director Lisievici va lua imediat măsuri.

             5) Din nou D-l Mareşal a constatat că se face prea multă corespondenţă.

             Se va întrebuinţa cât mai mult telefonul. Până la 30 Iunie crt., Directoratul Afacerilor Administrative va prezenta un studiu pentru întrebuinţarea telefonului – în legătură cu P.T.T. şi SART, arătând şi prevederile bugetare.

             6) D-l Mareşal a găsit în mijlocul comunei Şoldăneşti un depozit de furaje al armatei, care în eventualitatea unui incendiu ar aprinde tot satul.

             Organele administrative de pe întreg teritoriul, vor lua măsuri ca toate depzitele de furaje din mijlocul satelor să fie mutate în câmp deschis.

             7) Potrivit dispoziţiunei D-lui Mareşal, am vizitat cu directorii însoţitori de la Guvernământ, prefectul judeţului Orhei şi prim pretorul plăşii Rezina, oraşul Râbniţa şi satul Molochiş din judeţul Râbniţa.

             a) Am constatat că funcţionarii din Transnistria, spre deosebire de cele petrecute la Rezina, ştiu cum trebuie să se prezinte şi să raporteze la inspecţie.

             b) Drumurile sunt mult mai îngrijite ca în jud. Orhei. Şanţurile făcute, buruienile de pe liziere plivite, indicatoare puse.

             c) La dispensarul vizitat am văzut ordine şi curăţenie. Personalul îmbrăcat în halate. Dispensarul avea o cameră de spitalizare pentru cazurile urgente.

             d) Spitalul din Râbniţa curat şi bine întreţinut.

             e) Satul Molochiş foarte bine organizat şi cu instituţii model.

             În special, am găsit foarte frumoasă şi bine venită ca idee, expoziţia comunală.

             f) S-au mai vizitat:

             -prefectura Râbniţa

             -Fabrica de săpun şi fabrica de unt din oraşul Râbniţa.

             Ca urmare a celor văzute în judeţul Râbniţa:

             a) Directoratul Agriculturii va lua măsuri şi va da dispoziţiuni tuturor Camerelor de Agricultură, să se întocmească grafice comparative cu producţia agricolă în Provincie şi respectiv în fiecare judeţ, sub ocupaţia bolşevică, în anul 1941 şi în anul 1942, completându-se după strângerea recoltei cu graficul producţiei din anul 1943.

             b) Directoratul sănătăţii va lua măsuri, ca la toate dispensarele să se organizeze cel puţin o cameră de primire pentru cazurile urgente.

             c) Prin grija organelor administrative se va organiza în toamnă, în fiecare comună, o expoziţie a comunei, cu tot ceea ce comuna are caracteristic.

             Aceste expoziţii vor rămâne permanente.

III.Constatările şi dispoziţiunile

Date cu ocazia inspecţiunilor făcute în judeţul Orhei, în

Zilele de 10 şi 11 Iunie a.c.

             1) Podul CFR Rezina

             Ing.insp.Gh.Zugrăvescu

             Sunt întrebuinţaţi 60 lucrători civili şi 1 plot.militar

             Lucrările în curs, sunt în faza iniţială.

             Este necesară mai multă ordine pe şantier.

             2) Pretura Rezina

             Prim pretor: Sirlincan Anton

             Deşi ocupă imobilul din Noimebrie 1942, nici până în prezent nu este complect şi bine instalată.

             Imobilul încăpător; sunt instalate toate serviciile de la plasă.

             Peste tot murdărie şi lipsă de îngrijire.

             Prim pretorul va fi trimis să vadă cum sunt instalate primăriile din judeţul Ismail.

             3) Fabrica de ulei Rezina

             Administrator girant: Aflorei Nicolae

             Administratorul fabricii: Caftanat

             Fabrica nu are materie primă în depozit, întrucât lucrează numai cu uleiniţa ţărănească, cu un uium în bani, de 2 lei la kg.

             Lucrează cu 11 lucrători

             Rafinăria fabricei nu funcţionează.

             Administraţia nu are o evidenţă precisă a încasărilor şi cheltuielilor şi nu ţine registre în regulă.

             Nici administratorul şi nici contabilul nu au putu să dea nici un fel de relaţii, asupra gestiunei fabricei pe care o administrează.

             După referinţele date de administratorul general al judeţului, veniturile fabricii în luna Aprilie au fost de lei 272.000.

             Din partea organelor Directoratului Românizării, nu s-a făcut în ultimile luni nici o inspecţiune la această fabrică.

             Fabrica murdară şi neântreţinută.

             În curtea uleiniţei şi în imediata apropiere a primăriei murdărie. Un zid dârâmat, pentru care nu s-a îngrijit nimeni să-l repare.

             4) Primăria Rezina

             Primar: Avocat Simion Constantinescu

             Birourile neîngrijite şi murdare.

             Gospodăria comunei inexistentă. Târgul murdar.

             Primarul nu a creat nimic.

             Funcţionarii comunali, sunt mult în restanţă cu salariile.

             Directoratul Afacerilor Administrative va lua măsuri, pentru a se da comunei subvenţia de 1 ½ mil. Ce i s-a aprobat.

             5) Şcoala de viticultură Saharna

             Director: Ing.agr.Ianciu Ştefan

             Via frumoasă şi bine îngrijită. Parcela de la vest casa inginerului trebuieşte neapărat complectată, căci aşa cum este această parcelă nu arată deloc a vie model.

             Trebuie să fie pusă pe spalier, întreaga vie.

             La atelierele de doage este necesară mai multă ordine. Toţi elevii şcoalei trebuie să lucreze la acest atelier, cu rândul, în serii zilnice, nu câte unul pe zi cum au lucrat până acuma.

             Crama frumoasă şi curată. Laboratorul trebuie să fie desvoltat şi să servească pentru instruirea elevilor.

             În faţa cramei trebuie făcut un drum frumos.

             În prezent şcoala are în total numai un număr de 50 elevi. Nu este admisibil să avem şcoli, mai ales din cele foarte necesare cu un număr aşa de mic de elevi.

             Chiar în toamna acestui an, numărul elevilor va fi mărit amenajându-se cu posibilităţile pe care le are şcoala dormitoarele necesare.

             Trebuie să ajungem în cel mai scurt timp, ca această şcoală să dea cel puţin 40 de absolvenţi pe an.

             Se va face propagandă pentru a spori numărul elevilor care trebuie să fie numai români etnici.

             6) Mănăstirea Saharna

             Mormântul donatorului moşiei Saharna nu este suficient de îngrijit.

             Se va pune flori. Este o datorie, atât a mănăstirii, cât şi a şcolii de viticultură.

             Biserica şi locuinţele mănăstirii, sunt curate şi îngrijite.

             Atelierul corespunde numai nevoielor mănăstirii. Este prea mic, trebuieşte dezvoltat. Şcoala de Viticultură va da ajutor mănăstirii pentru confecţionarea uneltelor de care are nevoie. Mănăstirile nu sunt numai un loc de recreaţie; ele trebuie să fie în acelaşi timp productive.

             La mănăstirea Saharna se vor înfiinţa: un atelier de ţesătorie, un atelier de croitorie şi unul de împletituri de lână. Director al Cultelor va lua măsuri.

             În aceste ateliere se vor instriu şi fetele din sat.

             7) Drumuri

             a) La şoseaua Rezina-Floreşti nu se lucrează nimic. Se făceau numai transporturi de piatră.

             La şoseaua Rezina-Orhei terasamentele sunt făcute şi piatra transportată, dar nu se lucrează nimic.

             Pentru şoseaua Gura-Cameca-Cinişăuţi, nici terasamentele nu sunt făcute.

             Aceste şosele trebuiesc terminate cât mai curând, mai ales dat fiind lipsa de comunicaţii a judeţului Orhei. Directoratul Lucrărilor Publice, măsuri.

             b) Am constatat o totală lipsă de întreţinere a şoselelor.

             Să se pună piatră, în locurile stricate, de pe şoselele existente. Să se facă rigolele şi să se curăţe buruienile.

             Directoratul Lucrărilor Publice şi Directoratul Afacerilor Administrative, măsuri.

             Tot în vederea întreţinerii şoselelor, Directoratul Lucrărilor Publice va studia şi va prezenta un proiect, pentru înfiinţarea corpului de cantonieri.

             Directoratul Lucrărilor Publice, Directoratul Afacerilor Administrative şi Directoratul Românizării vor da dispoziţiuni organelor în subordine, pentru ca piatra rezultată din demolări şi care nu poate fi întrebuinţată la construcţie, să se folosească la pavarea străzilor.

             Această piatră se va da gratuit, cu aprobarea Guvernului.

             c) Am constata lipsa indicatoarelor pe şosele, precum şi lipsa indicatoarelor la intrarea în comune şi la limita judeţelor.

             Directoratul Lucrărilor Publice va da de urgenţă un model de indicatoare pe toată Provincia, iar aparatul administrativ va trece deândată la punerea lor.

             Indicatoarele cu denumirea „Kişinew” sau alte denumiri streine, vor fi înlocuite.

             8) Comuna şi primăria Cineşeuţi

             Primar: Matei Ivănescu

             Notar: Lăzărescu Marin

             a) Comuna cu aspect de neângrijire.

             Se constată lipsa activităţii notarului şi primarului, în a scoate locuitorii la munca de folos obştesc pentru gospodăria comunei.

             b) La primărie:

             Gardul stricat şi spoit cu puţin var.

             Tabla de afişaj murdară şi nevopsită.

             Scările de la intrare, trebuiesc reparate.

             Colţul eroilor foarte modest; o cruce mică şi un tabel al eroilor, necomplect.

             În toate judeţele se va întocmi – după cum s-au mai dat dispoziţiuni – lista eroilor din judeţ.

             Această listă se va pune în fiecare instituţie, la colţul eroilor.

             Graficele sunt făcute la întâmplare, prea mici şi urte.

             Pe graficul de inspecţie nu sunt trecute decât organele administrative de control.

             Vor fi trecute şi cele agricole, sanitare, etc.

             c) În comună sunt un număr de 91 case intrate în patrimoniul Statului, din care 14 nelocuite.

             d) D-l Prefect al judeţului raportează că moara de la Cineşeuţi a fost arendată de plot.rez.Vilărău Nicolae, fost administrator girant, care în această calitate n-a avut o comportare prea bună.

             Directoratul Românizării va prezenta dosarul cu referat, până la 26.VI.crt.

             9) Biserica Cineşeuţi

             Biserica este complect neângrijită la exterior. În interior plouă. Sunt necesare urgente reparaţiuni. Duşmelele murdare.

             Curtea neângrijită, fără flori, plină de buruiene.

             Peste şanţul din faţa bisericii, chiar vis-a-vis de primărie în loc de podeţ un pietroi.

             Casa din curtea bisericii trebuie refăcută. Se va da materialul necesar, din cel provenit din demolări.

             Pentru reparaţiunile de făcut bisericii, se acordă o subvenţie de 200.000 lei.

             10) Centrul Cineşeuţi

             Are 50 ha, teren arabil şi o secţiune de montă.

             La centru era prezent numai un grajdar.

             Peste tot murdărie, neângrijire şi mizerie.

             Casa neterminată şi neângrijită; armăsarii neângrijiţi; uneltele agricole neadăpostite; cereale nepredate.

             Vor fi pedepsiţi, pentru cele constatate, şeful centrului şi directorul Camerei Agricole.

             11) Spitalul Orhei

             Medic şef.: Dr. Bârcă.

             Spitalul are 3 medici.

             Pavilioanele şi sălile spitalului lasă de dorit în ce priveşte curăţenia.

             Trebuiesc făcute tencuieli, văruit şi vopsit.

             Spitalul Orhei nu-i comparabil cu alte spitale bune. Se cere mai mult suflet şi mai multă inimă din partea personalului de conducere.

             Scara din faţă trebuie complect refăcută.

             D-l Prefect va împrumuta cimentul necesar.

             Pentru împrejmuirea pavilioanelor, va fi prelungit gardul de piatră, care se va tencui.

             Lipseşte lumina şi apa.

             D-l Director al Sănătăţii va referi, până la 28.VI.crt, ce sumă poate da din bugetul Directoratului, pentru reparaţiunile necesare la acest spital.

             12) Moara în construcţie Orhei

             Lucrurile pentru refacerea morii, sistate.

             S-a raportat că este oneros pentru Guvernământ contractul făcut cu antrepriza.

             Pentru repararea motoarelor, s-au făcut reclamaţiuni de către atelierul Steimnetz.

             Nu s-au putut da relaţiuni, cum se lucrează, ce s-a făcut până în prezent şi ce sume s-au investit.

             Lucrurile trebuiesc puse la punct, iar moara trebuie să-şi înceapă activitatea în cel mai scurt timp.

             D-l Director al Lucrărilor Publice va verifica pe teren întreaga situaţie.

             Până la 28.VI.crt., Directoratul Lucrărilor Publice, Directoratul Românizării şi Directoratul Afacerilor Administrative, vor prezenta un referat comun, complect, asupra morii de la Orhei şi lucrărilor de refacerea ei.

             13) Prefectura Orhei

             a) Birorurile frumoase şi curate.

             Funcţionarii români. Ştiu să se prezinte.

             Graficile necesare bine întocmite şi frumos executate.

             Biroul economic este condus de plot.TR ad-ţie Lugoşeanu Gh., în etate de 31 de ani.

             Este prea tânăr pentru a rămîne într-o funcţiune de birou.

             b) D-l administrator general al bunurilor, maior rez. Maxim, raportează că a găsit într-un depozit 27 pluguri noi şi 2 semănători, sub paza Cercului Teritorial Orhei.

             Aceste bunuri sunt ale Românizării şi necesare pentru agricultură. D-l administrator girant va lua contact cu D-l Comandant al Cercului Teritorial, pentru a lămuri chestiunea şi a primi aceste unelte agricole. La nevoie va raporta Guvernământului.

             c) D-l administrator general se va pune în cel mai scurt timp la punct, asupra tuturor chestiunilor privind administrarea bunurilor intrate în patrimoniul Statului, mai ales că în jud. Orhei situaţia pare a nu fi prea clară.

             d) D-l director al Camerei Agricole, – Ing. Ceaglâc Ion, – raportează că funcţionează în oraş, cu inventar aparţinând bunurilor intrate în patrimoniul Statului, un atelier mecanic condus şi exploatat de Cooperativa „Meseriaşul Român”. Imobilul în care funcţionează atelierul, este tot al Statului.

             Atelierul va trece asupra Camerei Agricole, care îl va organiza şi dezvolta, încadrându-l cu maeştri şi ucenici români.

             e) În jud. Orhei şi în oraşul Orhei, deşi într-o regiune pur românească, nu există un cămin de ucenici.

             Directoratul Muncii va înfiinţa un cămin de ucenici în oraşul Orhei, folosind imobil din cele intrate în patrimoniul Statului.

             Studiu şi propuneri până la 30.VI.crt.

             14) Primăria Orhei

             Primar: avocat Roşca

             Ajutor primar: avocat Petre Guciujna

             a) Imobilul primăriei curat şi îngrijit. Birourile frumoase şi curate.

             Este de dorit ca primăria să fie instalată într-un imobil mai încăpător şi mai la centrul oraşului.

             În faţa primăriei s-au pus flori. Să se pună şi în curte, mai multe flori.

             b) Oraşul este curat. Ar putea fi făcut mai frumos, prin demolarea imobilelor deteriorate. Se vor începe imediat aceste demolări, cu îndeplinirea formelor ordonanţei Nr. 88/1943.

             Se vor întrebuinţa pentur demolări, premilitarii.

             D-l prefect va da ajutor şi cu munca de folos obştesc a locuitorilor din comunele rurale – în special în ce priveşte transporturile.

             Materialul bun rezultat din demolări, se va depozita. Resturile, se vor întrebuinţa la pavajul străzilor.

             Pentru imobilele ce pot fi reparate, dacă se găsesc amatori, se vor închiria cu condiţia că reparaţiunile să se facă în contul chiriei. În aceste cazuri se vor face contracte pe 4-5 ani.

             Pe locul imobilelor demolate, se vor face parcuri de flori şi pomi.

             c) În legătură cu imobilul fost al închisorii, d-l primar va face raport scris – amănunţit – direct Guvernământului (Cabinet).

             d) Fabrica de săpun din Orhei, se va arenda primăriei, cu normele legale.

             15) Şcoala tehnică industrială Orhei

             Director: Constanatin Dimitriu

             a) Atelierul şcolii este bine organizat şi dotat. Funcţionează cu patru secţiuni: lăcătuşerie, strungărie, fierărie şi tîmplărie.

             Şcoala are o uzină proprie.

             b) Dormitoarele internatului nu sunt prea frumoase.

             Mobilierul din dormitoare trebuie să fie uniform şi vopsit.

             Cazarmamentul este adus de elevi. Lasă mult de dorit.

             c) D-l director al şcolii raprtează că imobilul în care este instalat îi este absolut insuficient şi că din această cauză nu poate nici să primească un număr mai mare de elevi.

             Cere a se afecta şcolii tehnice industriale, clădirea din afara oraşului începută pentru şcoala normală şi a i se acorda fondurile necesare pentru terminarea acestei clădiri.

             În principiu sunt de acord. Directoratul Învăţămîntului va studia chestiunea şi va referi.

             Terminarea acestei clădiri necesită însă fonduri prea mari de care Guvernământul nu dispune în prezent.

             De aceia se va repara deocamndată clădirea ce a servit ca internat al liceului teoretic. În această clădire se va destina o aripă şi pentru internatul şcolii tehnice industriale.

             Directorul liceului teoretic şi directorul şcolii tehnice industriale, vor studia împreună această chestiune şi vor înainta, până la 30.VI.crt., direct Guvernământului (Cabinet), un raport cu propuneri.

             16) Economatul funcţionarilor Orhei

             Ad-tor: Şef de secţie Chirilă Iosif

             a) Capital iniţial 5 mil lei. A cumpărat de la înfiinţare şi până în prezent, mărfuri în valoare de 12 mil.lei.

             Funcţionează cu 3 secţiuni coloniale, manufactură şi cantină.

             b) Trebuie să dea o mare dezvoltare acestui economat, va organiza după modelul economatului de la Chişinău.

             17) Biserica catedrală Orhei

             Paroh: preot Platon Ioan

             a) În interior, se reconstituie o parte din pictură.

             Biserica este încăpătoare şi frumoasă.

             Se aprobă, pentru terminarea picturii şi reparaţiunile necesare, o subvenţie de 300.000 lei.

             b) Grădina bisericei, neângrijită. S-a semănat porumb în loc de flori. Să se semene flori şi să se planteze pomi.

             Să se tencuiască gardul de zid.

             Prin grija primăriei, să se facă drumul de acces din stradă, la biserică.

             18) Mănăstirea Curchi

             a) Mănăstirea are în proprietate 50 ha, 10 vaci şi o moară.

             b) Am constata curăţenie şi îngrijire. Să se pună mai multe flori în curtea mănăstirii.

             c) Atelierul de tâmplărie, este bine dotat cu unelte. Mănăstirea are şi o uzină proprie.

             d) Pentru reparaţiunile ce sunt în curs, se acordă o subvenţie de 100.000 lei.

             19) Dispoziţiuni diverse

             a) Am constatat, în special pe drumuri, o mare lipsă de fântâni.

             Se vor face fântâni simple cu cumpănă, model moldovenesc.

             Directoratul Lucrărilor Publice, va întocmi o schiţă model, pe care după aprobarea Guvernatorului, o va difuza în toată Provincia.

             b) Am constatat că nu se întrebuinţează în toate părţile şi în bune condiţiuni, munca de folos obştesc.

             c) D-l Prefect al judeţului Orhei va lua contact cu d-l Prefect al judeţului Râbniţa, pentru a procura din Transnistria – Râbniţa, varul necesar judeţului.

             În acest sens, Directoratul Economiei Naţionale va face o intervenire la Guvernământul Transnistriei.

             d) Uneltele şi maşinile agricole, după ce se vor strânge potrivit dispoziţiunilor date cu ordinul Nr. 340 confidenţial din 2 iunie 1943, pagina 43, punctul 6, vor fi predate de către organele Directoratului Românizării, cu inventar, Camerelor Agricole.

             Camerile Agricole vor folosi, administra şi gestiona inventarul agricol predat, potrivit dispoziţiunilor date cu ordinul Nr. 640/1943.

             e) Directoratul Lucrărilor Publice va urgenta aprobarea planurilor de construcţii, ce i s-au trimis spre verificare de către administraţiile locale.

             20) Concluziuni

             a) Sunt nemulţumit, cu excepţiunile arătate în cuprinsul prezentului ordin, de cele constatate în judeţul Orhei.

             Organele administrative inspectate, lasă mult de dorit în ce priveşte activitatea lor gospodărească. Comune murdare. Activitatea pretorului inexistentă. Drumurile comunale neângrijite. Primăriile, în imobile ce lasă de dorit.

             În ce priveşte organele sanitare, am găsit instituţii spitaliceşti murdare, personalul fără halate, dispensare fără medicamente şi neorganizate.

             Şoselele neântreţinute. Indicatoarele complect lipsă.

             Bisericile neângrijite. Şcolile murdare. Atelierele comunale neorganizate. Cărţile şcolare distruse. Grădinile din jurul şcolilor neângrijite.

             Căminile de zi nu au luat fiinţă.

             Din punct de vedere agricol, câmpul bine lucrat. Nu s-au organizat ateliere pentru reparatul maşinilor agricole.

             Centrul agricol Cineşeuţi, în complectă părăsire.

             b) Pentru complecta lipsă de gospodărie constatată la Rezina, s-au dispus sancţiuni.

L.Ş.

             GUVERNATOR

General de divizie

                        O.Stavrat (semnătura)

                                                                                   Comunicat:

                                                                       Secretariatului General – 2

                                                                       Cabinetului Militar – 2

                                                                       Oficiului de Studii -2

                                                                       Serv. presei şi propagandei – 1

                                                                       Directoratelor – 1-9

                                                                       Subdirecţiunilor – 1-3

                                                                       Inspectoratelor:

                                                                       – Ad-ţiei,- 1

 – Jandarmi – 1

                                                                       Prefecturilor – 1-9

                                                                       Preturilor – 1-37

F.339, inv.1, d.7007, f.9-26

Publicat pe 18 aprilie 2022 de vechisirare

Recent colegul nostru Alexandru Moraru, șef serviciu la Biblioteca Centrală a BM„B.P.Hasdeu” a participat cu cartea editată de domnia sa în colaborare cu col(r) Alexandru Ganenco „Armata Română sub lupa Imperiului Rus, 1912” la Salonul Cultural 2022 la București, eveniment organizat de Palatul Brătianu, Fundația Culturală„Ion I. Brătianu” și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Alături de alte volume, care au fost menționate la salonul respectiv, a fost pusă în atenția vizitatorilor și cartea- reconstituire, volum apărut la Sankt Peterburg în anul 1912 cu mențiunea„SECRET” tradusă în română și îngrijită de cei doi editori ai acestei lucrări.

Este cazul să amintim utilizatorilor noștri, că volumul care a participat la Salonul Cultural de la București, mai întâi a fost lansat în cadrul Clubului Istoricilor la Biblioteca Centrală a BM„B.P.Hasdeu”și înalt apreciat de istorici consacrați și de publicul larg.

Celor 2 editori, ambii membri ai UZPR, filiala Chișinău li s-a înmânat câte o Diplomă de participare și aduse felicitări pentru munca depusă.

DEVOTAMENT FAȚĂ DE BREASLĂ

Posted: 20 septembrie 2021 in Uncategorized

Alexandru MORARU (1952) istoric-arhivist, publicist, autor și editor a mai multe volume de carte istorică apărută la Chișinău și Iași, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Chișinău din 2014, membru de onoare a Asociației Naționale„Cultul Eroilor„Regina Maria”. S-a născut la 30 octombrie 1952, în comuna Jevreni, r-nul Criuleni. Provine dintr-o familie de intelectuali deportați de organele de ocupație sovietică în 1941 și este nepotul lui Ion Alexandru Moraru, membru al upravei județului Orhei, care la 25 martie 1918 a votat unirea Basarabiei cu România la nivel de județ, ulterior arestat și împușcat de ocupanții sovietici.

După absolvirea școlii medii din satul de baștină (1959-1969) a fost admis la facultatea de istorie a Universității de Stat din Moldova (1970-1976). A urmat stagiii științifice, cursuri de instruire și perfecționare atât în țară, cât și în afară.După absolvirea universității și-a început activitatea pedagogică în calitate de profesor de istorie și științe sociale la ȘPT-23 din or. Criuleni (1976-1979).Ulterior a fost șef secție scrisori la redacția gazetiei raionale din Criuleni„Biruitorul” (1980-1984); întemeietorul și directorul muzeului raional de istorie și etnografie Criuleni (1984-1994); coordonator, apoi șeful Departamentului organizatoric la Partidul Forțelor Democrate (1995-1998); colaborator științific superior în secția Valorificarea Documentelor de Arhivă, apoi șef secție Completare, Arhive Departamentale la Arhiva Națională a RM (2000-2005); șef secție Valorificarea Documentelor de Arhivă la Arhiva Organizațiilor Social-Politice a RM (fosta arhivă a CC al PCM)(2005-2008); colaborator științific în secția Știință la Centrul de Cultură și Istorie Militară (2011-2014). Din 2014  și până în prezent șef serviciu la Colecția Carte Veche și Rară a Bibliotecii Centrale a BM„B.P.Hasdeu”.

A desfășurat o fructuoasă activitate de publicare a documentelor de arhivă și materialelor istorice inedite, rezultate ale cercetărilor pe parcursul activității sale în arhivele statului; editarea a mai multor publicații în domeniu; aduce lumină asupra adevărului istoric al Basarabiei și al românilor basarabeni din perioada interbelică și a ocupației sovietice. A colaborat cu mai multe publicații periodice din Basarabia și România, publicând diferite articole despre marile personalități ale neamului, despre oameni iluștri de cultură și știință pe care i-a adus Basarabia.

În cadrul Bibliotecii Centrale„Hasdeu” a organizat un număr impunător de conferințe știinifice dedicate patronului spiritual al instituției B.P.Hasdeu, la care au fost antrenați oameni de știință din Republica Moldova, România și Ucraina; este președintele Clubului Istoricilor (din 2016) prin intermediul căruia informează și educă tânăra generație în spiritul dragostei de Neam, de Țară, de trecutul glorios. (la acest subiect, domnia sa a organizat și moderat la instituția în care muncește la 31 mai 2016 prima conferință științifică tematică din tot spațiul românesc„Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”; la 19 aprilie 2018 a organizat și moderat „O întâlnire de suflet cu președintele Traian Băsescu” etc.

A înființat și gestionat mai multe bloguri în Internet:„Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru”, „Alexandru Moraru Blog”, „Istorici Mari și Mici”, „Blog de Istorie Militară”,„Arhivus”, „Jevreni din inima Basarabiei”, „Măgdăcești din inima Basarabiei”, „Colecții Speciale”. A înființat studioul de creație„Alexandru Moraru Film” pe portalul http://www.youtube.com și are la activ peste 450 de filme și filmulețe.

Opera: Două din cărțile domniei sale – „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente” (în colaborare) și „Basarabia antisovietică”, – au apărut de sub tipar în anii 2008-2009, în cadrul colecției „Români în istoria universală (vol. 128 și 145), la Casa Editorială „Demiurg” din Iași, cărțile fiind prefațate de marele istoric și om politic Gheorghe Buzatu. Apoi au urmat alte volume, editate la Chișinău. Colaborarea cu profesorul Gheorghe Buzatu a adus roade excepționale.

A mai scris și editat:în colaborare„Racovăț de sub cetatea Sorocii”(2006);„Victimele terorii comuniste din Basarabia.Documente secrete sovietice”(2010);(în colaborare)„Garda de Fier în Basarabia.Documente și Materiale”(2011);„Basarabia: Scrisori către Mareșal”(2014) „Basarabia Mareșalului Antonescu. Documente și Materiale”(2015);„Materialele conferinței științifice„Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”(2016);„În labirintul documentelor secrete (2017),„Ecoul Unirii reconstituire”(2018);în colaborare„Victimele ocupanților sovietici și călăii lor”(2018); „Adevărul despre Odesa sub români.Mărturii ale localnicilor, documente și materiale”(2020);în colaborare„Armata română sub lupa imperiului rus.1912 reconstituire”(2021)

Majoritatea cărților scrise și editate de Al. Moraru au fost menționate cu premii și Diplome de Excelență în cadrul Salonului Internațional de Carte și a Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Două din aceste volume: „Basarabia: scrisori către Mareșal” (2014) și „Basarabia Mareșalului Antonescu” (2015) au intrat în lista celor 10 cărți, cele mai citite cărți din anii respectivi, prima s-a plasat pe locul 8, iar a doua pe locul 4 din zece.

Despre: Anatol Petrencu„Istoria fără falsuri și legende cominterniste”(despre noul volum a lui Al.Moraru) în „Gazeta de Chișinău”nr.2 din 22ianuarie 2021, pag.14 ;

 Emisiunea„Oameni și Destine”-Alexandru Moraru-istoric, arhivist și publicist (interviu excepțional de cunoscuta interpretă și ziaristă Indiana (https://www.youtube.com/watch?v=h5YDjQvpWI4&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Medalia „Zamolxe” pentru istoricul Alexandru Moraru și scriitorul Vlad Pohilă https://www.youtube.com/watch?v=CBjskVa4f3o&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Emisiunea„Rostul Zilei:lansarea volumului „Ecoul Unirii” https://www.youtube.com/watch?v=CBjskVa4f3o&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Emisiunea TV Ialomița„Retrăiri istorice in veacul XXI” https://www.youtube.com/watch?v=h_DvvvwCGx4&ab_channel=IalomitaTVChannel

Clubul Istoricilor la Biblioteca Centrală„Hasdeu”(24.01.2019) https://www.youtube.com/watch?v=pHPNFrPDKHQ&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Postul „Vocea Basarabiei” despre cartea lui Alexandru Moraru„Basarabia Mareșalului Antonescu” https://www.youtube.com/watch?v=5aQxRjsmkmw&ab_channel=ALEXANDRUVALERIUMORARU

Volumul Victor Ladaniuc„Mai întâi și la-nceput…”, Fundația„Draghiștea”, Chișinău, 2008, „Devotament față de breaslă: Alexandru Moraru”- pag.255-271

Volumul Victor Ladaniuc„Împreună”, vol.I, Fundația„Draghiștea”, Chișinău, 2017, pag.84-89; 253-264

Mențiuni: Diplomă de Excelență a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere-SRI; Societatea Culturală Art-Emis (2014)(România);  Premiul „Mile Carpenișan”pentru curaj și excelență în jurnalism (2015)(România); Placheta Honoris Causa Art Emis Academy 2017;(România) Diploma și Medalia„CENTENAR” a Asociației Naționale a Cavalerilor de Clio-filiala Maia Catargi (2018) (România); Titlul de Cercetător al Anului 2018  al Bibliotecii Municipale„B.P.Hasdeu”(Republica Moldova); Medalia„Zeul Zamolxe”(2019)

Revin la tema titlului „Nu am eu tras primul, ci ultimul!”: ideea că aș fi tras primul induce și riscul potențial de a conchide, superficial, de către unii că eu aș fi un fel de cap al răutăților, un provocator, care aș fi stîrnit scandalul, fiindcă aș fi declanșat ostilitățile contra jidanilor inocenți!

Da, am tras ultimul, dar după ce am inventariat cele mai oribile agresiuni jidănești contra românilor băgați în pușcării între 1945-1964, din vremea Ane Pauker (supranumită „Stalin cu fustă”!), urmate de acțiunea odiosului șef-rabin Moses Rosen prin care a împiedicat publicarea volumului al IX-lea al „Operei” lui Mihai Eminescu. Apoi, după retrovoluția din decembrie 1989, Moses Rosen a organizat supravegherea presei românești pentru a măsura „antisemitismul” conținut în ea. Prin 1993-94, am primit din partea conducerii S.R.I. – și nu a „superiorilor săi din fosta Securitate”, cum dezinformează Michael Shafir, ca mincinos calificat în cei 40 de ani cît lătrase la „Radio « Europa liberă » contra României – ordinul de a face un articol pentru a demasca acțiunea lui ilegală, pe care l-am intitulat „Moses Rosen Antiromânul” și l-am publicat în revista „România Mare” – după cum relevasem și în interviul dat d-lui Ovidiu Nahoi, menționat mai sus.

Legat de Moses Rosen, trebuie să spun că îmi era o cunoștință literară mai veche. După absolvirea Facultății de filosofie, secția sociologie, a Universității București, am fost repartizat de Guvern la Centrala Industriei de Confecții București (C.I.C.B.), unde am lucrat ca sociolog industrial timp de 18 ani – pînă am fost concediat cu art. 64, lit. „t” din Legea 5/1978, republicată în 1982, articolul contra oponenților regimului, în baza căruia nu puteau da în judecată întreprinderea întrucît erai concediat „cu aprobarea adunării generale a oamenilor muncii”. Adică „adunarea generală a oamenilor muncii” se substituia Justiției: era, prin terorismul său, un articol de lege unicat pe plan mondial!

Ceea ce m-a surprins profund și neplăcut a fost faptul că parcă nimerisem într-o sinagogă laică: întreaga ierarhie de conducere era formată în cvasitotalitate din jidani; mai erau și cîțiva ingineri români, de „imagine“. Întrucît eram un spirit dialectic – adică distingeam cu acuitate contradicțiile din realitatea socială -, încă din facultate am devenit cunoscut ca un tip cu un dezvoltat spirit critic; iar, pe alocuri, eram și un pic frondeur – așa cum îi stă bine unui tînăr. Așa că, deoarece în biroul în care fusesem plasat erau, cu excepția a două-trei inginere, numai jidoavce, și cum eu, ca un intelectual liberal ce eram, puteam citi cîte ceva ca să mă documentez continuu, într-o zi am adus la serviciu să studiez cartea lui Moses Rosen „În lumea Torei”; pe care, ca să fac o pauză, la un moment dat, am închis-o, desigur, cu titlul deasupra, ca să se vadă ce „studiez”.

În biroul nostru lucra și un tehnician, „domnul David”. Era destul de vîrstnic, aproape de pensionare și, cu experiența lui îndelungată de viață și cu statutul său de jidan, m-a apostrofat brusc, văzînd cartea lui Moses Rosen: „De ce citești, domnule, cartea porcului ăstuia?!”. Și a pronunțat mai apăsat cuvîntul „porcului”. Deși, de obicei, îmi păstram prezența de spirit – mai ales că, înainte de facultate, satisfăcusem serviciul militar (un an și patru luni!), aveam, pe atunci, gradul de sergent, calitatea de comandant de autotun și, deci, eram „un bărbat în toată firea” -, firește, reproșul dur, vehement și neașteptat al „d-lui David” m-a siderat. Mi-am revenit, totuși, repede, și am încercat să mă apăr:

– Bine, dar este șef-rabinul dvs.!

– Și ce dacă: tot porc este!

Din respect față de verdictul său categoric și pentru că, în fond, îmi făcusem numărul, am băgat cartea în servietă și nu am mai adus-o la birou. Incidentul se petrecuse după scandalul provocat de „porcul” șef-rabin Moses Rosen, cu interzicerea volumului al IX-lea al Operelor lui Mihai Eminescu și știam că este o jigodie de jidan. Adusesem la birou cartea lui Moses Rosen doar pe post de hîrtie de turnesol. Și mă lămurisem jubilînd, dar și foarte contrariat: cum îndrăznea un oarecare tehnician să-l insulte în așa hal pe șef-rabinul lor, și încă în mijlocul unui mediu saturat de jidani, cum era C.I.C.B., o sinagogă laică dogmatică?! Mai ales că șef-rabinul Moses Rosen era poreclit „satrapul roșu” chiar în mediul intelectualilor jidani?!

Dactilograma articolului „Moses Rosen Antiromânul” o făcusem la birou și – din păcate -nu am păstrat o copie, iar originalul fusese dus la redacția revistei de către purtătorul de vorbe al S.R.I., Nicolae Ulieru[37], poreclit „Mister No comment!” Tot el încasase banii care mi se cuveneau mie, ca autor al articolului! Dacă îl recuperez din revista „România Mare”, am să-l republic, întrucît este un document istoric.

Între timp au apărut și alți denigratori ai Culturii și Istoriei României, precum unul despre care opinia publică a cam uitat, H.R. Patapievici – ai cărui părinți, după cum relevă generalul (r) Aurel Rogojan, au fost agenți ai N.K.D.V.-ului trimiși în Germania, Austria și plantați, în final, în România -, acel Patapievici care i-a scandalizat pe români fiindcă a scris,  în cartea sa „Politice”, ediția 1996,  că Mihai Eminescu ar fi „scheletul nostru din debara”, de care, evident, trebuie să ne debarasăm; că suntem „un popor cu substanţă tarată […]. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorâţi, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare” (pag. 34);

că „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării” (pag. 63); că „în toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut …” (pag. 64); că „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…”[38] (pag. 64); și alte asemenea mizerii, mizerii pe care, firește, Silviu Vexler le escamotează. În campania denigratorilor României s-au înregimentat și mulți iudei ashkenazi virulenți, ca Radu Ioanid-Sperjuru’, Michael Shafir – care nu a scăpat ocazia să mă înjure copios pe tema cărții mele[39]: Lya Benjamin, Liviu Rotman, Randoph L. Braham și alții.

Misiunea de măsurare a gradul de antisemitism prin supravegherea ilicită a mass media românești, comisă de șef-rabinul Moses Rosen, a fost preluată de I.N.S.H.R. „E.W.“, condus de Alexandru Florian. Au devenit notorii acțiunile I.N.S.H.R. „E.W.“ de denigrare a personalităților Istoriei, Culturii, Spiritualității României[40], pentru a diminua valorile românești și a fi înlocuite cu non-valorile iudaice. Agresiunile comise de I.N.S.H.R. „E.W.“ sunt dublate de escrocul vamal cu dosare penale mușamalizate Maximilian Marco Katz[41]. Firește, acțiunile acestora au fost susținute de celelalte organizații jidănești, îndeosebi F.C.E.R., condusă de Aurel Vainer – înlocuit, evident, de Silviu Vexler – și A.E.R.V.H., condusă de veterinarul Liviu-Ștrul Beris.

În aceste trei decenii post-decembriste, România a fost agresată continuu de organizațiile iudaice interne și externe, iar rezultatul acestui război atipic a fost transformarea țării într-o neocolonie ruinată industrial, economic, agricol, financiar. Ca atare, noi, românii, suntem în stare de legitimă apărare în propria noastră țară din cauza agresiunii economice, financiar-bancare, culturale, imagologice, axiologice, cultice, psihologice, informative și informaționale comise de finanța iudaică internațională. O reacție de apărare – repet, de legitimă apărare – este absolut necesară. Activitatea mea publicistică, sintetizată în cercetarea istorico-politologică „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”, este expresia materială, concretă a acestei apărări necesare. Faptul că – pe urmele multor autori români și, îndeosebi, occidentali – le-am demascat escrocheria propagandei holocaustice în mod absolut și incontestabil este atestat de reacția furibundă a organizațiilor jidănești interne, manevrate de cele externe. Așadar, eu nu „am tras primul”, ci ultimul – pentru apărare legitimă în disperare de cauză!

Simptomatic este că, de exemplu, Yuri Slezkine o citează pe Hannah Arendt, care, la rîndtul ei, în citează pe Karl Marx, care enunțase această celebră axiomă de un antisemitism exponențial: „The chimerical nationality of the Jew is the nationality of the merchant, of the man of money in general…. The social emancipation of the Jew is the emancipation of society from Judais”[42] Naționalitatea himerică a jidanului este naționalitatea negustorului, a omului venal în general …. Emanciparea socială a jidanului este emanciparea societății de iudaism[43]. Explicînd pe românește limbajul hegelian al lui Marx, aceasta înseamnă că jidanul se  poate emancipa social atunci cînd societatea întreagă se va elibera de jidănism! Or, iată că, după 180 de ani, Silviu Vexler și ciracii săi vor să ne impună nouă, ortodocșilor, talmudismul lor, respins cu toată energia încă de Marx! Este inacceptabil!

Condamnarea mea, prin încălcarea tuturor reglementărilor interne – Constituția, în primul rînd – și externe – Declarația Universală a Drepturilor Omului -, a dus la trezirea la realitate[44] a multor români. Prima consecință notabilă este că președintele Asociației „Neamul Românesc, dl Vasilică Militaru, a descoperit că așa-zisul Institut Național de Studiere a Holocaustului din România „Elie Wiesel“ (I.N.S.H.R. „E.W.“), care, în esență, este antinațional și antiromânesc, mai este și înființat ilega[45] Ca atare, trebuie desființat – așa cum s-a și cerut printr-o petiție[46] -, dar și obligat să restituie banii pe care i-a încasat ilegal de 15 ani!

Recent, Partidul „Noua dreaptă” a organizat o manifestație de sprijinire a mea și, printre altele, a etalat o lozincă inspirată și premonitorie, dar care sper că nu se va realiza: Pentru că a scris o carte, a fost condamnat la „moarte”[47]! Amintiți-vă că judecătorul Ion Stan, fost președinte al Comisiei parlamentare de control al S.R.I., a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare; dar a murit[48] după trei luni de la ieșirea din pușcărie. Evident, de bine ce fusese tratat în închisoare! Mai mult! Judecătorul Stan Mustață, grav bolnav, a murit[49] în ambulanța care îl transporta de la spitalul închisorii din București la o „pușcărie de maximă securitate” din Giurgiu; evident, în mutau acolo ca să fie tratat mai bine! Recent, Codrin Ștefănescu a relatat că Liviu Dragnea este tot mai bolnav, așa că nu este exclus ca, în viitorul apropiat, să moară și el în pușcărie.

Așa cum am mai arătat, în urma probelor și argumentelor aduse, în ancheta penală de anul trecut s-a disjuns „infracțiunea“ reprezentată de publicarea studiului „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »” și urmează ca această „infracțiune” să fie cercetată ulterior. Procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru a tergiversat pînă acum să reia ancheta penală, fiindcă a așteaptat decizia de condamnare pronunțată, în 4 februarie 2021[50], de instanța Judecătoriei Sectorului 3.

Firește, Oprică Cîrciumaru mă va trimite iarăși în judecată la instanța penală, deși, dacă ar fi corect, ar da N.U.P., deși, dacă ar fi fost corect, trebuia să dea N.U.P. și pînă acum. Dacă pentru două articole de patru pagini și o broșură-pamflet de 80 de pagini m-au condamnat la 13 luni de pușcărie, atunci pentru 808 pagini, de format in-octavo, îmi vor da maximum: 10 ani de închisoare cu executare. Și, pentru că mai am, deja, această condamnare penală, a doua condamnare nu va mai fi cu amînare, ci cu executare imediată, după care va urma „rețeta contra judecătorului Stan Mustață” de „îngrijire a sănătății” pînă cînd, cum am spus recent într-un interviu[51]„aș da ortul popii”!

Vedeți ce țară frumoasă și ce Justiție independentă avem?!

Stimați români! Nu credeți că, pentru a ieși din această nenorocire, ar fi bine să puneți de o revoluție, în baza celui de-al treilea Considerent al Declarației Universale a Drepturilor Omului[52], care consfințește dreptul cetățeanului la insurecție?!–––––––––––- [37] Vasile I. Zărnescu, „Disfuncționalitatea de la prostie la epidemie“,

Colonel (rtg) Vasile Zarnescu

SURSA: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/nu-am-tras-primul-ci-ultimul-2

pe http://monitorsri.blogspot.com/2011/12/disfunctionalitatea-de-la-prostie-la.html[38] Cf. https://www.blogulautorului.ro/2016/05/rusuinarea-romaniei-de-catre-horia-roman-patapievici/https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/25/88701/[39] Cf. Michael Shafir, în cartea cu titlul idiot TRECUTUL PREZENT, Cluj-Napoca, 2018, pag. 202-204.[40] Cf. https://www.hotnews.ro/stiri-esential-7665033-patriarhia-romana-despre-scandalul-monedei-rasiste-dedicate-patriarhului-miron-cristea-reactiile-sunt-nejustificate-bnr-dorit-evidentieze-lumina-nu-judece-post-mortem.htmhttps://www.rfi.ro/articol/stiri/economie/bnr-criticata-nou-muzeul-holocaustului;https://romanialibera.ro/economie/finante-banci/bnr-bate-moneda-cu-un-fost-patriarh-turnator-la-securitate-193955https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/scandal-intre-muzeul-holocaustului-si-bnr-din-cauza-fostului-patriarh-miron-cristea;https://www.contributors.ro/centenar-paulescu-parintele-rasismului-stiintific/https://www.art-emis.ro/stiinta/romani-nedreptatiti-la-acordarea-premiului-nobel-1;  Lucian Zeev Herşcovici, „Nicolae Paulescu, mare om de știință, antisemit furibund“, pe https://acum.tv/articol/9720/ ;https://www.justitiarul.ro/cuvantul-jidani-concept-geopolitic-si-istoric/https://www.cotidianul.ro/academia-romana-recunoaste-ca-a-gresit-cu-cuvantul-jidan-in-dex-si-il-va-schimba/ ; https://politicata.wordpress.com/2011/08/11/cuvintul-jidan-n-a-ucis-pe-nimeni-armele-da/;https://www.academia.edu/32219302/Colonel_rtg_Vasile_I_Z%C4%83rnescu_Cuv%C3%A2ntul_evreu_trebuie_scos_din_uz;https://jurnalul.ro/stiri/observator/evreii-cer-academiei-romane-schimbarea-definitiei-cuvantului-jidan-din-dex-586905.html;https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2013/05/21/masacrul-de-la-abator-anatomia-unei-abjectii-51/https://pagumar.wordpress.com/2016/05/24/cazul-zarnescu-si-legea-2172015-trambulina-i-n-s-h-r-e-w-3/https://www.curentul.info/dezvaluiri/legea-turnatorului-nica-va-duce-la-interzicerea-lui-eliade-cioran-si-gyr/;[41] Cf. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/in-urma-presiunii-lui-maximilian-katz-academia-romana-nu-schimba-definitia-cuvantului-jidan-dar-va-reintroduce-in-dex-mentiunea-peiorativ-nerecomandat/https://www.mediafax.ro/cultura-media/centrul-pentru-combaterea-antisemitismului-in-cuvantul-jidan-se-afla-esenta-urii-fata-de-evrei-8590667https://www.hotnews.ro/stiri-esential-9725220-centrul-pentru-combaterea-antisemitismului-cere-schimbarea-definitiei-cuvantului-jidan-din-dex.htmhttps://www.rfi.ro/social-49551-maximilian-katz-definitia-cuvantului-jidan-trebuie-modificata;http://www.ziaristionline.ro/2015/09/09/maximilian-katz-tovarasul-de-antisemitism-al-lui-alexandru-florian-intre-spaga-pentru-duty-free-si-chestiunea-evreiasca-in-romania-i-ion-spanu-katz-si-florian-au-raspandit-in-lume-ca-suntem-84/http://www.ziaristionline.ro/2015/09/10/ion-spanu-despre-dementa-antisemitismului-marca-katz-si-florian-ii-lista-neagra-a-reprezentantilor-celor-84-milioane-de-romani-antisemiti-parintele-justin-parvu-jurnalistii-victor-roncea-si/http://www.ziaristionline.ro/2015/09/14/noi-antisemiti-in-raportul-penalului-katz-eminescologul-constantin-barbu-si-presedintele-romaniei-klaus-iohannis-iii/.[42] Yuri Slezkine, THE JEWISH CENTURY, Princenton University Press, Princenton, New Jersey, 2004, pag. 99.[43] Karl Marx-Frederich Engels, Opere, București, 1960, vol. 1, pag. 412; cf. și: https://www.marxists.org/romana/m-e/1844/problema.htm[44] Vezi și http://www.freepdf.info/index.php?post/Duke-David-Trezirea-la-realitate[45] Cf.  http://www.trezirealarealitate.ro/2021/02/sesizare-privind-functionarea-ilegala-a-institutului-national-pentru-studierea-holocaustului-din-romania-elie-wiesel-depusa-de-catre-asociatia-neamul-romanesc/https://ioncoja.ro/urgenta-maxima-desfiintarea-institului-elie-wiesel/https://www.cotidianul.ro/presedintele-sesizat-in-legatura-cu-instit-holocaustului/https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sesizare-privind-functionarea-ilegala-a-institutului-national-pentru-studierea-holocaustului-din-romania-elie-wieselhttps://www.incorectpolitic.com/asociatia-neamul-romanesc-depune-sesizare-privind-functionarea-ilegala-a-institutului-elie-wiesel/  [46] Cf. https://www.incorectpolitic.com/petitia-pentru-desfiintarea-i-n-s-h-r-e-w/https://petitieonline.net/petitie/08306149 .[47] Cf.

Vasile Zarnescu-Holocaustul-Gogorita_diabolica-carte interzisa Zarnescu-condamnat

Îi mulțumesc în mod deosebit domnului Mihnea Codrescu, pentru elogiosul eseu întru apărarea mea[1] și, totodată, așa cum și susține, a întregii Românități! Dar, în iureșul elogiului, s-au strecurat cîteva ambiguități, care, pe de o parte, i-ar putea induce în eroare pe unii cititori și pe eventualii mei alți susținători, iar, pe de altă parte, le-ar putea da apă la moară denigratorilor din presa mainstream – denigratori care, deja, au început să mă „degradeze“, scriind că sunt „un fost locotenent colonel…”, că aș fi „un fost ofițer al S.R.I.” etc. Fac o paranteză și relev că din 2002, de cînd am fost trecut în rezervă, am semnat numai așa: „Colonel (r./rtg.) Vasile I. Zărnescu”, fapt bine cunoscut de către respectivii denigratori, care, dacă ar fi fost bine intenționați și nu doar niște dezinformatori calificați – adică perfizi și instruiți să falsifice convingător realitatea –, ar fi văzut, inclusiv în fotografia mea pe Internet, că sunt îmbrăcat în uniforma cu gradul de colonel. Aceasta, pe lîngă faptul că, din articolele mele anterioare, precum și din referirile altor autori la respectivele articole, știau clar că am gradul de colonel și, deci, în mod deliberat au recurs la „degradarea“ mea. Un astfel de individ este Petru Clej (citește nemțește: Clei), care, în cadrul dezinformării totale din mizeria sa publicată pe R.F.I.[2], comite această insanitate.

Faptul că dezinformează deliberat o atestă chiar pagina sa de pe R.F.I., unde îi apare maculatura, care, în partea de jos, printre alte materiale ale lui în care își deșartă injuriile antiromânești, este menționat și articolul d-lui Ovidiu Nahoi, care conține și forma audio a interviurilor luate mie și lui Maximilian Marco Katz[3], referitoare la lansarea cărții mele[4], din 8 aprilie 2016, și la sesizarea sa penală adresată, chiar a doua zi, Parchetului General al Î.C.C.J., sesizare despre care s-a făcut mult tam-tam în presa mercenară, îndeosebi de către agenția „Hoitnews[5]. Totuși, în neghiobia sa, Petru Clej îmi face și un bine: în deschiderea articolului său, după cum vedeți, pune coperta cărții „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”, vol. 1, 2015, care are 808 pagini, lansată în 8 aprilie 2016, la Librăria „Mihai Eminescu“, și pentru care îmi făcuseră sesizări penale cei patru pîrîcioși: Maximilian K. Katz, Aurel Vainer, Liviu-Ștrul Beris și – cronologic, ultimul pe listă, dar cel dintîi dintre gogomani – Alexandru Florian. Dar etalarea acestei coperți nu a comis-o spre a-mi face un bine – adică spre a-mi face publicitate – ci, dimpotrivă, spre a minți opinia publică pretextînd că pentru această carte m-ar fi condamnat infama instanță a Judecătoriei Sectorului 3. Nu, am fost condamnat pentru două articole, însumînd cam patru pagini, și pentru broșura-pamflet[6] despre cel mai abject condeier contemporan, intitulată „Sabin Orcan  suporter”[7].

Firește că „Newsweek.ro”, maculatura impostorului Sabin (B)Orcan tipărită pe hîrtie scumpă, s-a alăturat corului calomniatorilor, care, oricum, cîntă în falset. Astfel, în articolul în care chinuie hîrtia, printre alte greșeli gramaticale și de conținut, Flavia Drăgan a reprodus chiar din broșura-pamflet, printre altele, și acest citat: „În cartea « Sabin Orcan Suporter », Zărnescu a susținut: «eu nu neg « Holocaustul unic », vociferat peste tot de jidani, fiindcă nu poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri, ci eu demasc documentat criminala propagandă holocauslică [sic!], veche de peste 150 de ani […] Holocaustul unic vociferat de jidani este o născocire pur propagandistică »”[8].

Fraza citată de mine, aici, este citatul care le-a încrețit – degeaba! – creierul plat al magistraților: începînd cu porcurorul Florin-Oprică Cîrciumaru și terminînd cu procuroarea care propusese condamnarea mea „la trei ani închisoare cu executare, confiscarea cărților, amendarea” etc., din instanța Judecătoriei Sectorului 3, toți m-au întrebat ce am vrut să spun cu această frază, care li se părea dubioasă. Firește, m-am eschivat și am bălmăjit-o mereu, dar, în declarația finală, am explicat instanței, totuși, cu adresă directă la procuroare, care le pusese această întrebare „încuietoare” – care, evident, părea să mă acuze, fiindcă mă „contraziceam” – tuturor martorilor mei: „Este o parafrază a celebrului Paradox al lui Epimenide, despre care ați învățat la facultate, căci știu că la Drept ați avut cursuri de logică generală și de logică juridică”. Eu am urmat, între anii 1968-1972,  Facultatea de filosofie în „clădirea de la Drept” și aveam buni prieteni studenți de acolo, cum au fost, de exemplu, Andrei Popescu – ajuns consilier special al Elenei Ceaușescu – și Antonie Iorgovan –  „părintele Constituției!” -, și aveam și profesori care predau logica și filosofia la Drept, ca logicianul Gheorghe Enescu și politologul Ovidiu Trăsnea – acesta îmi fusese și conducătorul lucrării mele de licență!

Magistrații cărora le vorbeam – adică judecătorul Cristian Dumitru, președintele instanței, și procuroarea de caz – au mimat că ar ști despre ce-i vorba, ca să nu se dea de gol că erau „habarniști“: de peste 26 de secole, „Paradoxul lui Epimenide” – supranumit și „Paradoxul mincinosului[9] – pusese pe moațe mintea gînditorilor care au încercat să îl descifreze. Credeți că pe magistrații care m-au anchetat și care m-au condamnat îi dădea cultura afară din casă?! Nu, ei făceau din ignoranță o virtute, și nici nu se străduiau să și-o ascundă: procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru a și recunoscut, la interogatoriul din 27 februarie 2020, că nu a citit articolele mele, nici contestațiile, memoriile depuse la dosar, zicînd, cu impertinența și cu nonșalanța pe care i-o dau postul de magistrat inamovibil, că „nu-l interesează”!

Flavia Drăgan, în însăilarea sa agramată, mai scrie niște prostioare cu care dezinformează cras cititorii. „Pe numele lui Zărnescu, autorul cărții „Holocaustul – Gogorița diabolică – Extorcarea de bani de holocaust”, Institutul „Wiesel” a depus prima plângere penală în 2014. La această plângere au fost conexate și altele, iar, între timp, prima faptă (scrierea primei cărți negaționiste) s-a prescris, dar dosarul a mers înainte, fiind trimis în judecată abia anul trecut».Înțelegeți ceva din acest galimatias?! Reiese că „Institutul « Wiesel »” – practic, omnipotentul Alexandru Florian:- „ar fi depus prima plângere penală în 2014“, contra cărții indicate;- „între timp, prima faptă (scrierea primei cărți negaționiste) s-a prescris”. Deci, în concluzie parțială, prescrierea ar fi vizat „scrierea primei cărți negaționiste“ – adică studiul de 808 pagini, „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”! Dar volumul 1 al acestui vast studiu a fost încheiat la 22 decembrie 2015, a ieșit de sub tipar în februarie 2016 și lansat în 8 aprilie 2016, la Librăria „Mihai Eminescu” din București, iar Maximilian K. Katz și-a înaintat sesizarea penală în 9 aprilie 2016. Ca atare, Alexandru Florian nu putea să facă plîngere penală contra acestei cărți în 2014, de vreme ce încă nu apăruse! El și-a extins sesizarea penală din 14 martie 2014, spre a include și această cercetare masivă, abia în 17 decembrie 2017!

Sesizarea penală din 14 martie 2014 a fost soluționată de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 2 prin decizia de „neîncepere a urmăririi penale“ (N.U.P.). Alexandru Florian s-a ofuscat tare și a adresat o nouă sesizare Parchetului General de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (Î.C.C.J.), condus de procurorul general interimat Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’. Acesta, strîns cu ușa de organizațiile jidănești fiindcă era un plagiator, „s-a sesizat din oficiu“ (!) și a dat o ordonanță de anulare a neînceperii urmăririi penale inițiale (N.U.P.) și de reluare a urmăririi penale (R.U.P.). Am contestat ordonanța lui D.B. Licu prin „Notele scrise”[10] amănunțite și argumentate depuse la dosar, dar care nici nu au fost citite de către judecătoarea de la camera preliminară a Judecătoriei Sectorului 2 – fiindcă „nu putea să dea” în procurorul general, fie el și interimar.

Autoarea acestui articol agramat și ilogic, Flavia Drăgan, continuă cu alte falsuri: „În final, Zărnescu a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni de negare a Holocaustului: două texte publicate online – „Falsitatea noțiunii de holocaustolog” și „Înșelătoria secolului XX” – și cartea „Sabin Orcan Suporter”, care pleacă de la o emisiune în care jurnalistul Sabin Orcan l-a criticat pe Zărnescu pentru „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”.

Vedeți ce neutru și convingător se exprimă individa?! Chiar dacă nepoliticos: „…jurnalistul Sabin Orcan l-a criticat pe Zărnescu…”. Nu, (B)Orcan etalase pe ecran, bîlbîindu-se de revoltat ce era, semnalarea de către Departamentul de Stat al S.U.A.[11] a apariției cărții mele, „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”[12], la care mă pîrîse I.N.S.H.R. „E.W“! În emisiunea X-PRESS din 5 martie 2017, realizată de el la B1 TV, mîzgăliciul  Sabin Orcan mă insultase în cel mai grobian mod: „…dacă colonelul ăsta nu e caz de balamuc, atunci e sigur de pușcărie!”[13] Și de ce?! Credeți că citise cartea mea?! Nu, dar era însurat cu Rashela Moshe.

Aș putea să pariez că el le-a dat jidanilor ideea să mă bage la pușcărie – idee înfăptuită, la fond, de instanța Judecătoriei Sectorului 3; dar adevărul este că liderii jidanilor și marioneta lor, președintele Klaus Werner Iohannis, mă pîndeau de multă vreme. Am fost mult timp redactor-șef al revistei „Justițiarul” și, împreună cu regretatul Marius-Albin Marinescu, am denunțat activitatea ilicită a lui Klaus Iohannis încă dinainte de a fi fost el băgat în „politica mare” de către marele demagog Crin Antonescu [14]. Și Klaus Iohaniss are multe păcate, inclusiv pe acela de a fi foarte ranchiunos[15].

Faimoasa revistă americană „Newsweek” a dat, practic, faliment, pentru că excelase în publicarea de fake news și, pentru a ieși din clinci, proprietari ei s-au gîndit, speculînd celebritatea anterioară, să mai facă ceva bani vînzînd în franciză titlul faimos. A cumpărat și Sabin Orcan o așchie și, firește, publică și el tot fake news, precum cea despre mine a Flaviei Drăgan, care își încheie dezinformarea astfel: „Apărarea lui Zărnescu, căruia i-a sărit în ajutor un alt negaționist cunoscut în spațiul românesc, Ion Coja, a constat în relativizarea Holocaustului în fața instanței: « 6.000.000 de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, uciși în lagărele de concentrare. Sunt de acord cu prezentările și afirmațiile procurorului de caz. Sunt evenimente și fapte istorice pe care domnia sa le cunoaște dintr-un anumit punct de vedere și nimeni nu poate să reproșeze pe această temă domniei sale sau Parchetului ori publicului larg. Totuși, ținând cont de un alt punct de vedere susținut cu argumente concrete în ambele lucrări și care răstoarnă propaganda favorabilă Holocaustului, mai avem oare de-a face cu infracțiunile indicate de O.U.G. 31/2002? »”.Adică tot o bolboroseală din care nu înțelegi prea multe. Dar, cu greu, s-ar putea deduce cîteva informații de interes:- că citatul însăilat de ea ar face parte din declarația dată în instanță de către dl prof. univ. dr. Ion Coja;- trebuie să precizez că fragmentul citat este din pledoaria inițială a apărătorului meu, depusă la dosar. De unde are textul individa? Nu cred că i l-a dat instanța (deși, după cum se face justiție în România, prin condamnarea mea ilogică, n-ar fi de mirare!) și nici că Sabin Orcan are atîta putere încît să-l obțină ilicit din dosar;- presupun că individul care a pătruns fraudulos în sală a înregistrat cîte ceva, pînă să-l dea afară președintele instanței, cum am arătat în alt material[16].

Trebuie să menționez că titlul studiului meu masiv, de 808 pagini in-folio, „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”, i-a produs o puternică disonanță cognitivă agresivului parlamentar fariseu Silviu Vexler[17], autorul legii nr. 157/2018 și fiul lui Iancu Vexlerexpropriatorul coetnicului său Jon Syllman, fost Zilberman[18]. S. Vexler declară: „Pentru prima dată în România după 1990, ieri (4 februarie 2021 – n. r.) o persoană a fost condamnată pentru negarea Holocaustului. Este vorba despre Vasile Zărnescu, autorul volumului intitulat „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”. În afară de faptul că titlul este agramat, cartea conține materiale de o mizerie cumplită, de genul celor care puteau fi citite în perioada legionară”[19].

Un jidan nu doarme liniștit dacă nu aplică, în orice împrejurare și prin orice formă, preceptul de bază al Talmudului: „Pe cel mai bun dintre goyimi, ucide-l!”[20] Evident, în interpretarea jidanilor de rînd, directiva are forma la plural: „Pe cei mai buni dintre goyimi, ucideți-i!”. Orice apologet holocaustist nu se simte bine dacă nu atacă Mișcarea Legionară, devenită calul de bătaie în propaganda lor. De aceea, cu orice ocazie, jidanii așkenazi denigrează[21] Mișcarea Legionară – cea mai curată organizație a românilor din etapa interbelică, pe care – tocmai din acest motiv – au susținut-o atît elita intelectualilor din presă, literatură, cadre militare și universitare, oameni de știință, studenți, preoți, cît și oamenii simpli din popor! De aceea, așa cum am mai scris inclusiv în studiul politologic „Holocaustul – Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”, este necesar să reînființăm mai multe Mișcări Legionare, ca să avem și de rezervă! Elocvent, în acest sens, este faptul că liderul Corneliu Zelea Codreanu și Mișcarea Legionară au devenit modelul unor Mișcări similare din Spania, Italia, Brazilia, Germania, iar eroi naționali ca Ionel Moța și Vasile Marin[22] sunt comemorați în aceste state!

Probabil că de aceea, în 2 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 confirma definitiv – fapt incredibil! – decizia procurorilor privind renunțarea la urmărirea penală în cazul profesorului Șerban Suru, liderul organizației „Mișcarea Legionară“ – care fusese reclamat la Parchet, evident, de aceiași ultravigilenți și omnipotenți Alexandru Florian și Silviu Vexler[23]! În schimb, în neocolonia România, comemorarea acestor eroi le atrage anchetarea penală din partea autorităților statului antiromân, cum i se întîmplă chiar în aceste zile profesorului Florin Dobrescu[24], unul dintre liderii organizației „Ion Gavrilă Ogoranu”! De asemenea, elocventă este atacarea continuă a personalității marelui filozof naționalist Mircea Vulcănescu[25], a martirului Valeriu Gafencu[26], precum și a altor mari români, ca Mareșalul Ion Antonescu[27].

De cinci ani de cînd am publicat cartea cu acest titlu, nu mi-am dat seama că aș fi un agramat – cum sunt, realmente, atîția reporteri, condeieri și chiar miniștri – în acest titlu și nici alți cititori pro sau contra mea nu mi-au reproșat acest lucru, mai ales că unii postaci „contra” mă înjurau copios. Cum poate acest individ =28=să își dea seama că am comis un „agramaticalism” în titlu?! Mai ales că, în copilăria și junețea sa iudaică din orașul Roman, a vorbit în idiș, nu în limba română?! Și, deși îi era mai la îndemînă – sau, mai corect zis, mai la înde-creierul său de „popor ales” – deci, superior tuturor celorlalte – să exemplifice cu cîteva „materiale de o mizerie cumplită”, ca să fie mai convingător – căci de palavre holocaustice ni s-a făcut greață! –, totuși, nu a făcut-o. Îi sugerez eu cîteva!

De ex., să fi dat ca mostră – din cartea odiosului escroc Ilya Ehrenburg, „Cartea complet neagră a jidănimii rusești” – un fragment din capitolul „Odessa”, scris de Vera Inber, prezentată pe Wikipedia ca „poetă rusoaică, deși autorul minibiografiei sale o dă de gol că este jidancă născută Shpenzer, iar tatăl ei se numea Moshe. Vera Inber descrie cu multă precizie, cu lux de amănunte și cu adjective emoționante – din care motive a și fost decorată de Stalin! – atrocitățile care ar fi fost comise de Armata a 4-a Română după ce a cucerit Odesa și după ce partizanii sovietici, în totalitate jidovi (în U.R.S.S. nu li se spune jidani, ci jidovi), au aruncat în aer Comandamentul Armatei Române, ucigîndu-l pe comandant și pe alți circa 70 de militari români și germani[28]. De ce este textul de zece pagini al Verei Inber o veritabilă „mizerie cumplită”, cum scrie Vexler, dar fără să exemplifice? Din acest motiv, consemnat de minibiografia sa de pe Wikipedia: „During World War II she lived in besieged Leningrad where her husband worked as the director at a medical institute”[29] (În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ea a locuit La Leningrad, unde „soțul ei lucra ca director al unui institut medical”.

Mai clar zis: textulețul ei mizerabil, preluat din marea murdărie-reper a apologeților „Holocaustului”, a fost scris de „poeta « rusoaică »” în timp ce a stat tot timpul războiului în Leningradul asediat, în adăpostul bine păzit, fiindcă era nevastă de jidan nomenclaturist; deci, ea nu a pus niciodată piciorul în Odesa. Dar, cu tupeul tipic neamului lor, a „scris” en gross falsuri poleite și preluate, apoi, de alți falsificatori, care și-au împăunat cu el maculatura holocaustică[30].

Ceva mai jos, Silviu Vexler continuă: „… între motivele sentinței pronunțate de Tribunalul Sectorului III împotriva lui Vasile Zărnescu, unul dintre cei mai activi antisemiți și negaționiști…”! Ceea ce dovedește, o dată în plus, că el și redactorul-șef sunt doi „habarniști”: Sectorul 3 nu are decît o Judecătorie, iar Tribunalul este unul singur și aparține Municipiului București.

Un alt exemplu de „material de mizerie cumplită” conținut în volumul 1 al cercetării mele ar fi un pasaj din cartea renumită scrisă de filozoafa Hannah Arendt, „Eichmann la Ierusalim”, în care pretinde că Armata Română ar fi ucis la Odesa 60.000 de jidani! E o măgărie atît de gogonată încît numeroși apologeți holocaustiști nu îndrăznesc să o preia, fiindcă s-ar compromite. Aceștia s-au mulțumit să colporteze cifra de 35.000 de persoane, dar și aceștia scriu cu rezerve, cum că ar fi fiind vorba de valori oscilînd între „25.000 și 35.000 de victime”. Or, o aproximație atît de „precisă”, cu o marjă de eroare de 10.000 de persoane – cît populația unui orășel -, nu mai este știință, ci bîrfă holocaustică; cifra de 35.000 este cel mai frecvent citată, dar, evident, fără o documentație oficială care să o susțină.

Alt exemplu de „material de mizerie cumplită„ conținut de studiul meu este menționarea afirmației criminale a șef-rabinului Moses Rosen – scrisă pe menora de lîngă gardul sinagogii „Coral” – cum că „fasciștii germani, români și maghiari au ucis 400.000 de evrei în Al Doilea Război Mondial”; și, legată de această „mizerie cumplită”, este și pretenția „porcului” șef-rabin Moses Rosen ca România să plătească „despăgubiri de Holocaust“ cîte 50.000 de euro de fiecare jidan ucis – i-a numărat el, personal, pe cei 400.000 de jidani -, adică 20 de miliarde de euroi, taman suma pretinsă de Moses Rosen și împrumutată de Traian Băsescu în 2009, despre care nu se știe cum a folosit această sumă enormă! Nicolae Ceaușescu împrumutase 19,5 miliarde de dolari U.S.A., cu care, în 20 de ani, a industrializat România. Dar, deși în 2009 Traian Băsescu tocmai zisese că România nu are nevoie de un împrumut de la F.M.I., ca „centură de siguranță”, totuși, s-a răzgîndit repede și a împrumutat 20 de miliarde de euro, iar în 2010 a tăiat pensiile și salariile „pentru că nu sunt bani”! Prin acel împrumut oneros, Traian Băsescu a ruinat, brusc, România! „Unde sunt cele 20 de miliarde de euro?” – se întreabă opinia publică[31].

Silviu Vexler nu se mai împiedică de asemenea realmente mizerii; este de ajuns ca el doar să pretindă, la modul general, că eu scriu mizerii, iar cititorii să-l creadă automat. Ce-i mai trebuie lui amănuntele astea esențiale pentru a se exprima corect; este de ajuns că el face parte din „poporul ales” și poate să impună în Parlamentul României legi antiromânești!

Prin titlul de „Bătrânul colonel…” autorul a vrut să atragă atenția tinerilor că trebuie să fie și ei curajoși, fermi, complet hotărîți pentru luptă și, deci, să nu fie fricoși, șovăitori, „să nu le tremure mîna!” Adică să își amintească spusele tatălui lui Nicolae Steinhardt, care, înainte de a merge la Poliție „să dea cu subsemnatul”, l-a îndemnat: „Să nu fii jidan fricos, să nu faci în pantaloni![32]. În comparație cu acest îndemn, este evident că mizeria de material a lui Maximilian Marco Katz – escrocul vamal cu dosare penale mușamalizate de Parchet devenit, spontan, „lingvist”, filolog -, în care spune oțios că „cuvîntul jidan este o expresie a rasismului în cea mai primitivă formă și conține esența urii față de evrei”. În comparație cu acest îndemn, este evident că mizeria de material a lui Maximilian Marco Katz – escrocul vamal cu dosare penale mușamalizate de Parchet devenit, spontan, „lingvist”, „filolog” -, în care spune oțios că „cuvîntul jidan este o expresie a rasismului în cea mai primitivă formă și conține esența urii față de evrei”[33] nu este altceva decît clișeul-standard jidănesc care exprimă esența urii acestora față de români! În Polonia se spune „žydanski comitet” și jidovii nu suferă.

Ca preambul, poate fi analizată și expunerea mea[34] despre O.U.G. nr. 31/2002, care constituie „sediul materie” – cum zic oțios, avocații – de la care au derivat legile liberticide ulterioare (legi-fără-de-lege – n.r.): legea nr. 107/2006, legea nr. 217/2015[35], legea 157/2018[36] și, cea mai recentă, legea „antițigănească” – toate trecute prin Parlament prin criminalul articol 75, al „aprobării tacite”! După emiterea O.U.G. nr. 31/2002, în calitatea pe care o aveam atunci, de director al Departamentului de presă și relații publice al P.U.N.R., am emis un comunicat de presă, în care ceream efectuarea unui referendum național pentru aprobarea sau respingerea respectivei Ordonanțe. Comunicatul a fost publicat în revista „România Mare” și a fost semnalat de alte trei publicații. Cînd 33 de parlamentari au propus, în replică la legea „Vexler”, un proiect de lege care să condamne antiromânismul, Curtea Constituțională a României (C.C.R.) a susținut că respectivul proiect ar fi „anticonstituțional”! Dar legile antiromânești mai sus-enumerate sunt constituționale?

Colonel (rtg) Vasile Zarnescu

SURSA: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/nu-am-tras-primul-ci-ultimul-1

– Va urma –––––––––––––-[1] Mihnea Codrescu, „Bătrânul colonel Vasile Zărnescu nu a tremurat, a tras primul!“, 16 februarie 2021, pe https://www.incorectpolitic.com/batranul-colonel-vasile-zarnescu-nu-a-tremurat-a-tras-primul/, preluat și pe alte site-uri.[2] Petru Clej, „Verdict așteptat în cazul Vasile Zărnescu de negare a Holocaustului“, Radio France International, 23 ianuarie 2021, pe https://www.rfi.ro/politica-129786-verdict-asteptat-cazul-vasile-zarnescu-de-negare-holocaustului. Vezi și replica: Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu, „Petru Clej, un ignobil dezinformator“, pe https://www.incorectpolitic.com/petru-clej-un-ignobil-dezinformator/https://ioncoja.ro/petru-clej-recidivist/http://www.trezirealarealitate.ro/2021/02/petru-clej-un-ignobil-dezinformator/http://www.trezirealarealitate.ro/2021/02/corul-calomniei-continua-sabina-fati/.[3] Ovidiu Nahoi, „Fost ofițer SRI, reclamat la Parchet pentru o carte în care neagă Holocaustul“, R.F.I., 12 aprilie 2016, pe https://www.rfi.ro/social-86207-fost-ofiter-sri-reclamat-la-parchet-pentru-o-carte-care-neaga-holocaustul[4] Cf.

Грязная война – предатели и предательство.

A.Плугару (МНБ) собирает на меня компромат.

– Пануш помогает гвардейцам.

– Почему Анточу была не нужна инспекция по личному составу.

–  Что стояло за ЧП у села Глиное.

– Как Анточ и Моложен одели приднестровскую гвардию.            – Кто стрелял в Гамураря?

– Дисциплина в армии, полиции и среди волонтеров. Пьянство на позициях.

– Сладкая ложь для верховного главнокомандующего.

– МНБ собирает на меня компромат 

Эту главу я хотел бы специально посвятить теме предательства в годы войны 1990-1992 годов – предательства, которое мы ощущали с самого начала военных действий вплоть до перемирия. Начну с эпизодов, которые мне до сих пор вспоминать неприятно, но помнить – нужно.

2 марта 1992 года, между двумя и тремя часами ночи, здание Дубоссарского горотдела полиции было занято, а полицейские, в том  числе заместитель начальника Владимир Колесник, обезоружены, вывезены в Тирасполь и затем обменены на задержанных гвардейцев. Как установило впоследствии расследование инспекции по личному составу МВД, утром, когда все было кончено и штурмовики разбивали полицейский транспорт, к зданию комиссариата полиции подошел Николае Пануш – заместитель Плэмэдялэ, впоследствии сменивший его на посту главы следственного департамента МВД Молдовы. Он спокойно вывел из гаража красные служебные «Жигули», расспросил о безопасной дороге на Кишинев и уехал. Бывший начальник Дубоссарского ГОВД, Николай Пануш после перевода в столицу продолжал с семьей жить в Дубоссарах. Вообще этот город недаром был центром всяческих провокаций: там долго работал Воронин и многие из его команды, к примеру, Мишин (начинавший водителем), Моложен, Кицул…

На коллегии министерства начальника следственного департамента Пануша не раз спрашивали, почему он в моменты обострения обстановки наезжает в этот город,  и предлагали вывезти оттуда семью. Однако в Дубоссарах Пануша никто не преследовал по той простой причине, что он был связан с гвардейцами.

 

Расследование показало, что в ночь штурма здания дубоссарской полиции Пануш ночевал в городе и утром прекрасно видел, в какой ловушке оказались его коллеги.

Тем не менее, Пануш преспокойно подошел к зданию районного отделения полиции и договорился с гвардейцами о том, что заберет из служебного гаража машину. Постояв в роли простого зеваки у здания, в котором были заперты в плену его товарищи, Пануш отправился на работу в Кишинев – давать отпор сепаратистам. Этого человека не волновало, что в это время делают с арестованными полицейскими! Добавлю, что зять Пануша был открыто связан с Тирасполем, его задержали, затем выпустили и вновь задержали в Анений Ной по дороге в Тирасполь при подозрительных обстоятельствах: молодой человек вез сто тысяч рублей и четыре тысячи долларов.

20 марта жених младшей дочери Пануша Александр Коломенчук был арестован на развилке у села Роги, где находился полицейский пост. Вместе с тремя гвардейцами он ехал на КрАЗе дубоссарской АК-5. Машина была остановлена выстрелами в скаты, так как водитель не затормозил для проверки документов. Дежуривший на полицейском посту доброволец Андрей Дарий узнал сидевшего за рулем Александра Корсака: тот 14 марта вел КамАЗ, из кабины которого обстреляли полицию на том же посту. Троим вооруженным гвардейцам удалось тогда уйти. Полицейские открыли ответный огоноь из пулемета, машина загорелась и взорвалась.

Позже, давая показания, Дарий рассказал о том, что отец Корсака, работник атоколонны № 5, возил из Херсона горючее для штаба гвардейцев, развозил по постам оружие и боеприпасы. 14 марта 17–летний парень, заменяя отца, вез четыре гранатомета и автоматы АКС-74 вместе с двумя гвардейцами (один из которых, Калинкин, конвоировал задержанного заместителя начальника Дубоссарского ГОП Колесника). Все четверо молодых людей, в том числе и зять Пануша, жили в одном дворе и занимались разведкой позиций молдавской полиции по заданию начальника автоколонны.

Александр Коломенчук рассказал о своем родстве с начальником следственного департамента и потребовал отпустить его. Полицейские не поверили, но Пануш через заместителя министра Бориса Муравского позвонил им из штаба в Голерканах по спецсвязи и потребовал доставить туда задержанных. Полицейские возмутились, назревал самосуд.

В итоге всех четверых разведчиков доставили сначала в Криулянский РОП, затем в следственный департамент МВД, откуда незаконно отпустили по указани Пануша без соблюдения юридических процедур.

 

Вскоре зять Пануша был вновь задержан в Анений Ной по пути в Тирасполь при подозрительных обстоятельствах: при нем было сто тысяч рублей и четыре тысячи долларов.11 марта 1992 года жители села Кочиерь задержали бывшего сотрудника Дубоссарского РОВД Игоря Сачинского, участвовавшего в штурме этого комиссариата, а с ним помощника следователя. Оба были вооружены гранатами и пистолетами. По распоряжению Муравского и Пануша обоих отпустили. Невероятно, но факт: в постановлении об отказе в возбуждении уголовного дела Пануш писал, что пистолет Макарова Сачинскому выдали в штабе гвардии как «табельное оружие»! Было это через девять дней после штурма Дубоссарского городского отдела полиции.

Инспекция по личному составу МВД во главе с Валерием Коцюбой предъявила Панушу целый букет обвинений, он был уволен, а дело передали в прокуратуру. Однако собранные доказательства странного поведения начальника следственного департамента три месяца пролежали на столе министра внутренних дел Константина Анточа. Последний утвердил его тогда, когда получил указания от президента Снегура.

Пока Коцюба проверял Пануша – Пануш по заданию министра проверял Коцюбу. На заседании коллегии 13 июля обсуждались сразу два дела. Адвокатом Пануша выступил Муравский, предложивший дать начальнику следственного департамента возможность уволиться из органов внутренних дел по собственному желанию. Что касается Валерия Коцюбы – его освободили от должности и вывели за штаты якобы за «небрежное хранение секретных документов». При этом коллегия министерства усомнилась в необходимости самой инспекции по личном составу и решила вернуть ее в состав департамента кадров, как было при Воронине-министре.

Еще бы: незадолго до этого Муравского я освободил от должности за халатность по материалам, представленным как раз инспекцией, а Анточ восстановил его уже в статусе заместителя министра. Кому-то нужно было лишить инспекцию независимости и избавиться от нежелательного контроля. Именно поэтому все текущие дела были отложены до окончания конфликта, а разгон инспекции форсировался. Министерство проигнорировало даже тот факт, что не имело права вносить изменения в свою структуру без согласования с правительством.

Эти факты красноречиво свидетельствуют о том, что, пока рядовые стреляли друг в друга в окопах, начальство интриговало, браталось за кулисами событий, нарушало законы и инструкции во имя личных отношений, предавало интересы народа, избравшего путь к независимости.

 

Повторю: началось все с предательства – предательством и закончилось. Воистину, это была грязная война с обеих сторон! Тираспольское руководство в критический момент готовилось оставить сражавшихся соратников на произвол судьбы, в Кишиневе же высокопоставленные представители власти тайно сотрудничали с сепаратистами.

Я убежден в том, что как инцидент в Дубоссарах осенью 1990 года, так и штурм здания дубоссарской полиции  в марте 1992 года были спровоцированы не без участия аппаратчиков МВД, которые работали еще при Воронине. Из Кишинева в Чимишлию, где размещался штаб, сплошным потоком шла дезинформация. Как можно было принимать верные решения, имея такой тыл? Я уже писал о трусости, безграмотности, предательстве заместителя министра Плэмэдялэ и его помощника Пануша осенью 1990 года. Из-за таких, как они, операция была сорвана, трое человек погибли, а репутации министерства внутренних дел был нанесен непоправимый урон. Именно эти аппаратчики развязали кампанию травли тех, кто реально работал, в 1991 году они строчили жалобы в Москву, а во время расследования событий на дубоссарском мосту жили надеждой на то, что тогдашний министр внутренних дел Борис Пуго «разберется». Дискуссии на тему о том, кто ответит за Дубоссары и Комрат, привели к осложнению моих отношений с правительством, ибо Друку докладывали о том, что якобы я намерен «свалить» на него всю ответственность за происшедшее. А вот нежелание Анточа занять пост коменданта Комрата (где он некогда был начальником РОВД) никому не показалось странным, подозрительным и предательским

Оппозиция, мешавшая министерству внутренних дел работать на старте реформ, впоследствии раскололась на «правобережную» и «левобережную» (Гросул, Овсянников, Захаров перебрались в Тирасполь), но в целом сохранилась как единая тормозная сила. Между центральным аппаратом МВД и его «осколками» в Тирасполе были постоянные неофициальные контакты. Эти люди много лет проработали вместе, разрыв между ними был немыслим.

В дни референдума 17 марта 1991 года командир кишиневского милицейского полка Петр Живора самовольно направил организаторам этой акции в Тирасполь батальон «для поддержания порядка»,  и этот батальон тут же перешел на сторону самопровозглашенной ПМР.

За этот проступок бывшее МВД СССР сместило Живору с должности и перевело заместителем командира конвойного полка воинской части 7481.

 

9 января 1992 года при перевозке молодого пополнения из учебного центра в селе Глиное Григориопольского района в Кишинев на колонну автомашин напала группа из 170 приднестровских боевиков, вооруженных автоматами и гранатами. Начальник конвоя добровольно передал гвардейцам более 400 автоматов. Живора утверждал, что якобы сделал это из-за того, что не хотел кровопролития, но сданное им оружие потом стреляло в молдавских полицейских. Отмечу, что воинская часть 7481 охраняла места заключения и осуществляла функции конвоирования заключенных, подчиняясь на тот момент управлению внутренних войск бывшего Союза. Живору боевики связали, а молодых солдат избили, захватили четыре автомашины, в которых находилось несколько сот автоматов и боеприпасов к ним. Руководивший бандитской акцией майор Постика, начальник гражданской обороны Дубоссар, успел сообщить Живоре, что атака произведена по прямому указанию Игоря Смирнова.

Министр Анточ сердечно пожалел виновного начальника конвоя и назначил заместителем полка карабинеров, датировав приказ задним числом. С этой должности полковник, не проработав в ней ни дня, отправился на пенсию и живет преспокойно на средства нищих налогоплательщиков Молдовы, страны, чью целостность он не желал защищать.

Не только 14-я армия одела, обула и вооружила левобережную гвардию и милицию. Кто-то сказал за это спасибо и МВД Молдовы. В декабре 1991 года из Прибалтики через Дубоссары везли две фуры с обмундированием на 20 тысяч рублей. Все попало в руки гвардейцев. Расследование не проводилось, однако после поездки министра внутренних дел Моложена к Смирнову и беседы в четыре глаза все вернули. Другой вопиющий факт: в мае 1992 года при министре внутренних дел Анточе была совершена кража вещевого имущества и оружия со складов МВД Молдовы. Ущерб составил полмиллиона рублей, но разбирательство в полном объеме практически не проводилось. Контрольно-ревизионный отдел МВД должен был сразу же приступить к ревизии, а инспекция по личному составу – к служебному расследованию, но Анточ не допустил их к выполнению служебных обязанностей.

Все это невозможно было скрыть. В окопах молдавские военнослужащие и волонтеры вели разговоры о предательстве кишиневских лидеров и отказывались воевать. Сложилось мнение, сообщал мне один из сотрудников министерства обороны в докладной записке, что «все неудачи на фронте и большие жертвы среди защитников целостности Молдовы – звенья одной цепи, следствие предательства в высших сферах…

 

Больше всего они убедились в этом, проводя боевые операции в городе Бендеры. Так, получая боевую задачу, они часто наталкивались на засаду или сразу попадали под артиллерийский огонь».

В июне 1992 года целый батальон  ушел с позиций на Бендерском пладцарме «разобраться» с «предателями из парламента». Людей с трудом  остановили по пути и направили обратно. Мне сообщали, что и волонтеры готовят поход на Кишинев с целью «расправиться с некоторыми руководителями». Об утечке данных из парламентских кругов докладывал отдел разведки министерства обороны: «Из надежных источников получена информация о том, что депутат парламента П. регулярно по телефону сообщает в штаб гвардии в поселок Парканы конфиденциальные данные о работе комиссии парламента, намечаемых решениях, о приездах из Румынии специалистов для оказания помощи в решении конкретных проблем. Одновременно докладывается о социально-экономической обстановке в республике, Кишиневе, о настроениях в высших эшелонах власти. Чаще всего П. беседует с Пологовым, который прибывает для этого из Тирасполя (ВАЗ-2104 вишневого цвета, госномер 74-90). В отсутствие Пологова информация докладывается Кириченко Михаилу Федоровичу, командиру местной гвардии».

Документ датирован 8 июля 1992 года. О предательстве в верхах в ходе войны убежденно рассказывал генерал Антон Гамурарь: «Перед началом конфликта у нас было около тридцати БТР, и правительство приняло решение купить еще четырнадцать в Арзамасе для бригады. В феврале 1992 года я направил за машинами группу своих специалистов. Но информация – как, когда, с чьей помощью? – просочилась в Тирасполь. Стало ясно, что машины мы не довезем. И тогда сопровождающие взяли на прицел бригаду машинистов, приказав вести поезд через Окницу. Пока расконсервировали машины – война уже шла, причем я получил от Анточа строгий выговор за то, что отвел БТР прямо на позиции… Кто передавал информацию из МВД в Москву и Тирасполь? Вадим Мишин, Владимир Моложен – впервые об этом было заявлено вслух в 2005 году.

Информация уходила и по другим каналам. Как только я получал приказ – в Тирасполе уже знали его содержание. Такая проблема существовала и до 1992 года, и после. Однажды я докладывал о положении дел на военном совете в присутствии пятерых человек – мои данные тут же просочилась в Тирасполь, и сепаратисты усилили свои позиции как раз там, где я хотел атаковать…

Потом приходилось постоянно это учитывать, я либо недоговаривал, либо говорил одно, а делал другое…И еще. В 1991 году я случайно разговорился с одним полковником национальной армии, который был направлен в Бендеры эвакуировать семьи некоторых депутатов молдавского парламента в канун событий 19 июня 1992 года. Полковник с удивлением вспоминал об этом задании: создавалось впечатление, что о событиях в Бендерах кое-кому было известно заранее. Почему тогда не знало об этом министерство безопасности? Почему не знала военная разведка? Почему я не знал? Если кто-то знал – почему не сообщил?».

Рассказ Антона Гамураря о странных обстоятельствах его ранения в Бендерах известен многим его коллегам и ветеранам войны в Приднестровье. Привожу эту историю со слов самого генерала: «3 июля 1992 года я был ранен. Пуля попала мне в грудь, чуть выше сердца, в тот момент, когда я разговаривал с прибывшими из Кишинева офицерами. В разговоре я жестикулировал и из-за этого отклонился в сторну в самый момент выстрела, что и спасло мне жизнь. Стрелял снайпер с наших позиций, где располагалась группа министерства национальной безопасности. Когда стрелявшие узнали, что я ранен, удрали. Но двое парней видели, кто стрелял, и рассказали мне. После этого на них тоже были совершены покушения. Кстати, о том, что меня планируют убрать, я был предупрежден заранее сочувствовавшими сотрудниками МНБ. Кому-то было нужно устранить людей, профессионально участвовавших в войне! Был еще такой случай. Я вышел из здания Бендерского городского отдела полиции, собираясь пойти в одну сторону, но потом резко повернул в другую. В том направлении, куда я сначала хотел пойти, просвистела пуля. Кругом были только свои. Кто мог стрелять в меня?».

После войны мне приходилось слышать о том, как из-за предательства провалился секретный план устранения комабата Костенко. Его предложил реализовать один из приближенных командира бендерских гвардейцев с условием, что ему после этого обеспечат выезд в Германию. В Кишиневе в подробности операции были посвящены лишь несколько человек. Через короткое время гвардейца, предлагавшего выдать Костенко, арестовали наши и расстреляли.

Между кишиневскими и тираспольскими лидерами еще в начале 90-х намечались согласие и скоординированность действий, и это взаимопонимание еще больше укрепилось после войны. Снегур, Лучинский, Воронин неизменно находили общий язык со Смирновым, когда дело касалось их собственных интересов, в особенности – финансовых.

Однако если сепаратисты всегда и везде рьяно отстаивали свою самопровозглашенную республику как свое личное дело – то наши вожди при случае не колеблясь предавали интересы Республики Молдова во имя решения шкурных вопросов. «Я сам лично после войны видел такую сцену, зафиксированную видеокамерами наблюдения, – свидетельствовал  генерал Антон Гамурарь.

– Мирча Снегур во время встречи лидеров Кишинева и Тирасполя обнимается с Шевцовым-Антюфеевым, у того задираются брюки, и видно, что к одной щиколотке прикреплен пистолет, к другой – нож».

Символическая картина! Наши лидеры, когда из Тирасполя им бросали очередную приманку, бросались на нее, как голодный пес на куриную ножку. Разве эти люди не видели, что за фасадом пресловутых «мирных предложений» неизменно были, образно говоря, яд и кинжал? Прекрасно видели, но им параллельно делали такие интимные предложения под шуршание купюр, от которых они не могли отказаться.

Атмосфера предательства витала в воздухе, в народе это чувствовали интуитивно и обсуждали открыто, из-за чего мало кто хотел воевать. Лишь те, кого непосредственно затронули события, кто пострадал от сепаратистов (и, увы, те, кому терять было нечего из-за личной неустроенности и отсуствия работы) жаждали продолжения борьбы любыми средствами. Для того, чтобы понять, что думают люди, не нужно было даже проводить опросы. Чтобы не быть голословным, приведу данные, содержащие оценки настроений тех, кто находился на позициях, которые давал 18 июня 1992 года в представленной мне справке об оперативной обстановке начальник управления УИК подполковник И.Стратан.

«Анализ морально-психологического состояния военнослужащих из числа резервистов, находящихся на позициях в Кочиерах, показывает, что в результате последних политических событий в республике и проведенных двусторонних контактов, как на позициях, так и в рамках комиссий парламента, бойцы заявляют о нежелании дальнейшего участия в боевых действиях. В случае команды о наступлении возможны массовые отказы и дезертирство.

Среди волонтеров и местных жителей, которые участвуют в боевых действиях с первых дней конфликта, настроения противоположного характера. Они заявляют что при любом стечении обстоятельств не оставят оружие до полной победы над сепаратистами. Если будет принято решние об их разоружении, намерены уйти в подполье и вести партизанскую войну. В настоящее время у неустановленнных лиц в Кочиерах и близлежащих селах на руках около 60 автоматов, похищенных в ходе нападения на воинскую часть в начале марта с.г..

Одновременно среди волонтеров состояние дисциплины крайне низкое. Отмечаются систематические пьянки и дебоши, неподчинение командирам и старшим.  Так, 17 июня в 23 часа в роте добровольцев, подчиненной полицейскому батальону (командир Грама, Кочиерский плацдарм), возникла драка, в результате которой два человека получили ранения, в том числе огнестрельные, а некий Платонов был убит.

 

На этом же плацдарме рядовой О.Таку из роты резервистов, сформированной из добровольцев, в результате неосторожного обращения с оружием смертельно ранил Тудора Ивана. 17 июня обнаружено исчезновение двух бойцов с оружием из 3-й роты 5-го батальона: Вулпе Ион Георге (АК-74 №5406894) и Малайрэу Ион Георге (АК-74 № 5403338). Каждый имел при себе 60 патронов.

Получены достоверные данные о крайне критическом отношении вооруженных волонтеров из Григориополя к работе парламента республики и исполнительных органов Молдовы. Отмечены систематические случаи выезда с оружием в Кишинев и села района Анений Ной, где в ночь с 16 на 17 июня учинен дебош с применением оружия в отношении жителей сел Спея и Делакэу. Работники полиции, командиры подразделений, в состав которых входят волонтеры (45 человек), предприняли попытку разоружить эту группу однако комиссар Криулянского РОП подполковник Ктитор М.П. практически помешал этому, обвинив командиров в недостаточной «воспитательной работе». Среди указанных волонтеров имеются лица из уголовного мира и другие деклассировнные элементы. Они заявили, что оружие получили у Ктитора и только ему в случае необходимости сдадут его.

В последнее время под различными предлогами руководство МВД РМ (министр Константин Анточ. – И.К.) выводит полицейские подразделения с боевых позиций. Перед открытием сессии парламента Республики Молдова был выведен с плацдарма 1-й батальон полиции. Под предлогом наведения порядка в пгт Яловены были выведены 20 полицейских Яловенского РОП. По причине переориентации полиции на борьбу с преступностью на Кочиерском плацдарме перестала действовать разведруппа майора полиции Бусуйок К.. В последнее время на переднем крае Кошницкого плацдарма остались всего 45 полицейских.

За последние сутки обстановка в зоне конфликта была более спокойной. В то же время, используя перемирие, сепаратисты продолжают совершенствовать свои боевые позиции и огневые точки. Утром 17 июня зафиксировано, что два танка противника закопаны напротив 11-го поста Кочиерского плацдарма на расстоянии 800-1000 метров перед нашими позициями».

До событий в Бендерах оставался ровно месяц. О морально-психологической атмосфере на позициях лично я президенту докладывал регулярно. Не знаю, что говорили Мирче Снегуру другие. Уверен и знаю достоверно, что были у него советники, которые рады были представить липовые доклады, строя своего рода «потемкинские деревни», чтобы согреть сердце главы государства сладкой ложью и попутно попросить что-то для себя.

 

Разумеется, все это не фиксировалось на бумаге и не откладывалось в архивах, ведь нести ответственность за дезинформацию никто не хотел… В итоге у верховного главнокомандующего создалось впечатление, что он стоит во главе боеспособных вооруженных сил, которые хорошо управляются, и он может двигать их по шахматной доске как ему заблагорассудится. Это была своего рода мания величия, гибельная для государства и народа. На самом деле ситуация в армии и в полиции отражала реалии переходного периода: народу очень тяжко приходилось материально, государство никак не помогало выживать, что объясняло отсутствие патриотизма у многих военных и полицейских. Люди  еще не успели привыкнуть к тому, что СССР больше нет, что они живут в независимом государстве, что  бывший сюзерен – Кремль – отнюдь не печется о благосостоянии граждан, как раньше, а относится к бывшей союзной республике со скрытой агрессией и враждебностью.

 

После бендерской бойни, о которой я расскажу ниже, ситуация отнюдь не стала лучше. 6 июля в информационной записке отдела разведки министерства обороны описывалась такая картина морально-психологического состояния бойцов на позициях: «В результате бесед с личным составом 7-го батальона, находящегося на оборонительных позициях в районе города Бендеры, а также личных наблюдений, установлено, что большинство бойцов настроено враждебно к мужской части населения близлежащих поселков, а также города Бендеры. Мужчины, покинув населенные пункты, находятся с семьями в тылу на положении беженцев и не хотят с оружием в руках защищать родные места. В подразделениях растут антивоенные настроения, раздается критика в адрес парламента и правительства, которые, по мнению бойцов, не решают кардинально вопросы войны или мира. Многие добровольцы сдали оружие и уехали домой, заявив, что прибудут на позиции только в случае всеобщей мобилизации, так как не хотят защищать дома тех, кто удрал и отсиживается в тылу.

В значительной мере указанные настроения формируются под влиянием радио Приднестровья, хорошо прослушиваемого на позициях, и отсутствием воспитательной работы в подразделениях».

Были случаи, когда с обеих сторон – молдавской и приднестровской – призывали на войну членов одной семьи. Как могли такие бойцы открывать огонь – ведь они рисковали попасть в брата? Приходилось в целях безопасности отзывать военнослужащих, не желавших принимать молдавское гражданство. Дисциплина хромала, и в стране, где не было сильной власти, никого не удивляло разгильдяйство военных.

Помню такой случай. В ночь с 7 на 8 июля водитель полковника Отяна рядовой Бодруг в пьяном виде совершил аварию в Кишиневе, при этом при невыясненных обстоятельствах потерял свой автомат. В его машине сотрудники полиции, прибывшие на место ДТП, обнаружили две топографические карты с нанесенной секретной кодировкой. Карта была изъята сотрудниками управления информации и контрразведки МО и передана в штаб.

Хотя в стране было введено особое положение, хотя парламент ввел уголовную ответственность за уклонение от воинской службы (до 5 лет тюрьмы). это не усилило армию. В воинских подразделениях, действующих в зоне конфликта, ощущались раздражение и нервозность. Люди не понимали, почему они воюют и за что и расслаблялись при помощи алкоголя, особенно – когда слышали о перемирии. Масса недалеких чиновников и руководителей местных органов власти ездила на позиции якобы для того, чтобы поддержать воинов и полицейских, а на самом деле – с целью самим развлечься и выпить, а потом болтать направо и налево о том, что, мол, они, мужчины и патриоты, были на фронте. Спиртное возили канистрами, сами хлестали и спаивали армию, а недалекие родители привозили вино на полигоны для молодых солдат. В итоге пьянство и пальба в товарищей на нетрезвую голову стали второй главной особенностью «войны по-молдавски».

Военной полиции у нас не было, между тем в армии происходили самые разные инциденты. Так, в одном из рапортов сообщалось, что 8 июля на боевых позициях 1-го и 2-го мотопехотных батальонов многие бойцы были в нетрезвом состоянии, нередко открывали стрельбу из автоматического оружия. В тот же день боец 2-го батальона в состоянии алкогольного опьянения самовольно выехал на МТЛБ с Кошницкого плацдарма и совершил аварию, в результате которой погибли два человека. Нарушались правила обращения с оружием, что приводило к ЧП: в июле во 2-м батальоне в результате неосторожного обращения с гранатой произошел взрыв и были ранены двое человек.

Из хорошо информированных источников мне стало известно, что некоторые офицеры министерства национальной безопасности собирают на меня компрометирующие материалы, действуя через военнослужащих 300-го парашютно-десантного полка. Последние направлялись в учебный центр министерства обороны, где сосредотачивались мотопехотные батальоны для обучения. МНБ искало информацию о выводе из строя и разбазаривании военной техники и имущества, гибели военнослужащих вне боевой обстановки, злоупотреблениях при распределении гуманитарной помощи. Эти данные были нужны для того, чтобы впоследствии доложить о них Мирче Снегуру.

 

Отмечу, что наш первый президент в своей книге «Отровенные диалоги» попытался проанализировать тему «третьей силы» в годы войны, но не пошел дальше робких непрозрачных намеков («Мирча Снегур – Эдуард Волков: Откровенные диалоги». Кишинев, 2007 год, стр.160-161). Между тем я уверен, что бывшему главе государства есть что рассказать о теневой стороне событий, о том, кто именно постоянно провоцировал и подпитывал конфликт, кому была выгодна война и кто на ней в итоге нажился.

Ion Costaș, general (r)

             Istoria militară în pictura lui Theodor Aman  

În sec. XIX, în Principatele Moldova și Muntenia iar mai târziu în Regatul Român are loc o adevărată revoluție în domeniul dezvoltării artelor plastice, un șir de pictori, sculpturi care prin lucrările sale formau o nouă cultură artistică ce avea ca scop să descrie viața oamenilor de rând dar tot odată să prezinte trecutul istoric a neamului.

Unul din cel mai vestit  reprezentant a epocei date a fost pictorul Theodor Aman (primul pictor român care a studiat la Paris),  a adus o contribuție remarcabilă în dezvoltarea picturii românești din sec.XIX-lea.

În lucrările sale Theodor Aman a redat  spiritul timpului, a remarcat importanța de a cunoaște trecutul  istoric pentru un pictor, făcând parte din oamenii de artă ce se inspirau în creația sa din evenimente politice și istorice ce aveau loc la acea perioadă. Datorită lui Theodor Aman în decembrie 1864 în București a fost deschisă prima Școală de arte frumoase, la inaugurare  Theodor Aman a remarcat în discursul său în fața studenților:<<Aveți necontenit în vedere că sânteți chemaț a glorifica patria în viitor.

În tablourile istorice Theodor Aman a depus efort să reconstituie o imagină veridică a trecutului. A studiat în detaliat evenimentele istorice, mentalitatea, cultura din epoca ce o prezenta pe pânză.

Unul din tablourile lui Theodor Aman ce  ne vorbește de istoria militară a neamului a fost pictura Bătălia cu turcii pe insula Sf. Gheorghe.

Lucrarea dată prezintă șirul de picturi didicat epoci lui Mihai Viteazul și lupte principatelor   contra ocupații otomane.

În tablou predomină culorile întunecate care au ca scop să specifice puterea și înverșunarea bătălii, trupele muntene ce sânt prezintate în partea stângă a picturii, sânt organizate în detașamente de cavalerie care au ca scop  să-i arunce pe turci de pe pod, fețele ostașilor munteni reprezintă neânfricare și hotărîre de a continua lupta până la victorie. Trupele otomane se  retrag  în panica reprezintânt un haos în organizarea lor de luptă. Tabloul  este datat în 1859, actualmente se afla în fondurile Muzeului Național de Arte al României.

O altă pictură ce face parte din categoria bătălilor cu Imperiul Otoman reprezintă Izgonirea Turcilor la Călugareni. Lucrarea datată în 1872, în perioadă a
formarii satului român și luptei pentru indepedență față de Imperul Otoman.

Acest tablou reprezintă una din cele mai principale bătălii din Istoria Românii unde s-a hotărât existența de mai departe numai principatului Muntenia dar și a Moldovei.

Pânza prezintă o imagine care remarcă atacul cavalerii muntene și o retragere haotică a cavalerii otomane ce nu are ca scop să învingă dar să scape de moarte. Pictorul a efectuat lucrarea dată în colorii întunecate ca să remarce vâltoarea luptei. Ca pictura să prezinte mai verdică Aman a studiat deverse izvoarea istorice ce descrie bătăliea dată. A făcut conoștință cu armamentul din perioada dată cu îmbrăcămintea militară. Tabloul dat, actualmente se află în Muzeul Theodor Aman din București.

Theodor Aman a studiat epoca lui Șefan cel Mare, acordândui un loc important în creația sa. În tabloul Ștefan cel Mare căzând de pe cal în bătalia de la Scheia, Aman reprezintă  bătalie a lui Ștefan cu turici unde otomanii au efectuat ultima încercare de al detrona pe domnitorul Moldovei. Conform cronicelor slavo-române în toiul bătăli Ștefan a căzut de pe cal, l-a salvat boierul Purice care după sfârștul bătălii primind numele Movilă mai târziu aceasta famlie de boierii va   fi vestită în   istoria Moldovei find un reprezintat a familei date și Petru Movilă.

Tabloul a fost pictat între anii 1860-1863, pictura dată reprezintă imaginea unei bătălii înverșunate unde moldoveni duc o luptă aprigă pentru a învinge pe turci. Principalu erou acestui tablou reprezintă Ștefan care se află în centrul bătălie fiind căzut de pe cal dar protegat de oștenii moldoveii care nu permit dușmanilor ca domnul moldovei să fie omorât s-au luat prizonier. Pictura este efectuată în culori întunecate. Cerul este acoperit de nori și fum care reprezintă o mare năpastă ce-a venit peste Moldova. Actualmente tabloul dat se află în Muzeul Theodor Aman din București.

Un alt domnitor pe care Aman prezintat în lucrările sale a fost Vlad Țepeș domnitorul valah îl impresiona pe Theodor Aman prin vitejia sa și hotârea de a lupta.

Din tablourile ce au fost didicate epoci lui Vlad Țepeși a prezintant pictura Bătalia cu facle a lui Vald Țepeși (mai mult conoscută cu denumirea atacul de noapte a oștelor lui Țepeș), lucrarea dată reflectă evenimetele războiului dintre Imperiul Otoman și Valahia din anul 1462. Conflictul s-a început ca refuz lui Vlad Țepeș de a plăti tributul și de a se supune imperului turc. Ca răspuns sultanul otoman Muhomed II cuceritorul Constatinopului începe campania militară în Valahia.Trupele otomane înaintau de la Nicopeli  spre Tîrgoviște.

În noaptea de 16 iunie 1462 are loc vestitul atac de noapte a trupelor lui Vlad Țepeș a taberii militare a turcilor, având ca scop să destrugă unitățile de elita a trucelor și tot odată omorârea sultanuli otoman.

Ca să redăie mai real evenimentul dat, Theodor Aman a studiat deverse izvoare ce descriu războiul dat, s-a consultat cu istorici din acea perioada.

În prim plan a tabloului  este prezentată cavaleria munteană ce atacă tabra otomană cu făcliele în mână.

Atacul este prezent în plină dezllănțuire. Trupele valahe sânt pline de hotărâre să obțină victoria. Militarii otomnii sânt în panică ei se retrag, neorganezând un contratac. Pictorul a specficat(cum și în altele picturii) iureșul năvalnic a atacului cavalerii muntene. Cerul noctur este luminat de făcliele din mâna ostașilor și incendile ce s-au început în tabara otomană. Pictura dată datează din 1866, actualmente se află în fonduriel muzeului Theodor Aman din București.

În creația pictorului putem vedea picturii ce descru războiul din Crimeea ce s-a început la 28 martie 1853 și a durtat până în 1856. Această conflagranție europeană prezinta confruntarea dintre Imperiul Rus care dorea să destrugă Imperiul Otoman și să extindă dominația în Balcani și alianța Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiul Francez a Regatului Sardiniei și a Imperului Ootoman. Războiul pe larg era prezintant de pressa din Europa dar și din principate. Pictorul avea un interes deosebit față de evenemetele politice, de schimbările ce se produceau la acel timp. El a început să picteză lucrări dedicate războiului din Crimea. E de remarcat faptul că în perioada dată Theodor Aman a activat în Franța unde pe larg se descuta în societate Războiul din Crimea. Acest fapt tot a prezintant un motiv pentru Aman de a reflecta războiul dat în tablourile date, fiind pictor din categoria  realiști Aman a studiat presa a efectuat o vizită în Crimeia.  Războiul dat s-a dus pe mai multe teatre militare dar principale acțiuni militare au loc în Crimeea unde bătalia se ducea pentru orașul Sevastopol. Unde este atrasa antenția a întregii Europii.

Din anul 1858 este datată pictura lui  Theodor Aman Lupta de la Sevastopol, unde este reprezintantă una din cele sângroase confrutare acestui  răzb oi. În prim plan sânt prezenți militariii francezi și turci din  una din înălți unde sânt întărite trupele ruse ce apără Sevastopulul. Actualmente lucrarea dată se află în Muzeul Național de  Artă al României.

O altă lucrare al lui Teodor Aman ce ne prezintă Războiul din Cremeia este tablou Lupta de la Alma. Această luptă, prezintă bătălia decesivă a Războiului din Cremeia. În prim plan a tabloului este prezintată o luptă sângeraosă dintre trupele ruse și trupele aliate. Ostașii luptă cu un sacrificul deosebit trecând de la tragerea cu foc de armă la atucrile cu baioneta. În prim plan sânt prezenț ostași turci ruși francezi englezi. Tunuri miniție militară rusă destrusă.Tablouldată dateză din anul 1855,  actualmente se află în Muzeul Național al României.

Altă lucrare ce ne vorbești de răscoal bulgarilor împotriva turcilor și de istoria începtul războiului din anul 1877-78 prezintă pictura Masacrarea bulgarelor de către turci, tabloul a fost pictat în anul 1876 ca în semn de susținere a națiuniei bulgare în lupta de elebirare națională,  dar  tot odată un protest față de actele de sălbatice și genocid comise împotriva bulgarilor.

În prim plan a tabloului prezintă o stradă din un oraș bulgar unde populația bulgară este măcelărită de către turcii. În imagină se evedențiază un ofițer turc ce privește cum are loc mascrarea. Turcii întră în locuințele și aruncă famile bulgarilor în mijlocul străzii.  Otomanii efectuiază un măcel total fără să fie cruțați femeile și copii.

Acest genogit a fost condamnat de statele din Europa tot odată a servit ca motiv de a  începe războiul dintre Imperul Otoman și Imperilul Rus la care a aderat și Regatul Român care în istorie a întrat cu denumirea Războiul de independență al Românei. Actualmente tabloul dat se afla în fondul Muzeului Național de Artă al României.

Opera lui Theodor Aman a avut  ca rezultat un  suport important în promovarea și educarea la vietoarelor generații dorința de a conoaște trecutl istroric a nemului. Tot odată Thedor Aman  a pus bazile  prezintării istorice în arta modernă română.

Sergiu MUNTEANU, istoric militar

Alexandru Moraru, istoric-arhivist și publicist din Chișinău (azi Republica Moldova), editor, autor și coautor a mai multe volume de carte istorică, culegeri de documente de arhivă etc. În anul 2014 a devenit membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – filiala Chișinău. Două din cărțile domniei sale – „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente” (în colaborare) și „Basarabia antisovietică”, – au apărut de sub tipar în anii 2008-2009, în cadrul colecției „Români în istoria universală (vol. 128 și 145), la Casa Editorială „Demiurg” din Iași, cărțile fiind prefațate de marele istoric și om politic Gheorghe Buzatu. Apoi au urmat alte volume, editate la Chișinău. Colaborarea cu profesorul Gheorghe Buzatu a adus roade excepționale.

Peste un an, în 2010, Gheorghe Buzatu i-a solicitat un subiect documentar pentru o culegere în două volume „1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu” semnat de un grup de editori condus de savantul Gh. Buzatu și elaborate (volumele) în cadrul Muzeului Vrancea. Deși Alexandru Moraru lucra de mai mult timp la tema „Scrisori către Mareșal”, profesorului Gh. Buzatu i-a plăcut subiectul și l-a rugat să-i trimită 15-20 de documente, scanate, iar dumnealui va pregăti o introducere la aceste documente. Alexandru Moraru a făcut acest lucru și în cele din urmă în volumul nominalizat au fost incluse documentele solicitate, cu introducerea profesorului sub titlul „Scrisori din Basarabia către Mareșalul Ion Antonescu”, volume apărute la Editura „Demiurg” din Iași, în anul 2010, (vezi lucrarea nominalizată, volumul II pag.173-184).

În introducere, între altele, profesorul Gh. Buzatu scria: „Profesorul și prietenul Alexandru Moraru, istoric prin formație și prin vocație, ne transmite din Chișinău, cu bunăvoința-i recunoscută, un set de scrisori din vremea Războiului de Eliberare Națională din 1941-1944, adresate de « cei mici » Mareșalului Ion Antonescu,  Conducătorului Statului Român. Expeditorul lucrează de-acum la un volum masiv, reunind câteva sute de documente de același gen, pe care, se înțelege, le așteptăm cu nerăbdare și deosebit interes. Este de datoria mea să menționez că, anterior, profesorul Alexandru Moraru a valorificat numeroase documente românești de maximă însemnătate, depistate în Arhivele din Chișinău, dintre care unele au reținut atenția lui Paul Goma pentru magistru-i eseu «Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii»”[1]. De asemenea, nu demult el [Alexandru Moraru – n.n.A.P.] a publicat la Iași volumele: « Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente » (în colaborare)[2] și « Basarabia antisovietică. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al « justiției» staliniste »[3] pentru ca, în sfârșit, cu totul recent, să ne ofere surpriza unei masive, excelente și actuale culegeri în mai multe tomuri – « Victimele terorii comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954 », volumul I[4].

Majoritatea cărților scrise și editate de Al. Moraru au fost menționate cu premii și Diplome de Excelență în cadrul Salonului Internațional de Carte și a Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Două din aceste volume: „Basarabia: scrisori către Mareșal” (2014) și Basarabia Mareșalului Antonescu” (2015) au intrat în lista celor 10 cărți, cele mai citite cărți din anii respectivi, prima s-a plasat pe locul 8, iar a doua pe locul 4 din zece.

Este cazul să menționăm, că volumele editorului „Garda de Fier în Basarabia. Documente” (în colaborare cu enciclopedistul și publicistul Benedict Ciubotaru, 2011) și „În labirintul documentelor secrete” (2017) au fost înalt apreciate de specialiștii în materie și publicul larg. Același lucru se poate spune și despre culegerea de documente de arhivă „Victimele ocupanților sovietici și călăii lor” (2018).

În anul 2016 Alexandru Moraru a organizat la Biblioteca Centrală „Hașdeu” din Chișinău, prima conferință științifică din istoria spațiului românesc cu genericul „Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”, tot atunci domnia sa, a adunat toate comunicările de la conferința respective și a publicat „Materialele Conferinței științifice „Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie” (2016).

Pentru a nu fi date uitării, sau chiar dispariției, editorul nominalizat [în colaborare cu col (r) Alexandru Ganenco], la capitolul cărți vechi și rare, a reanimat lucrarea diplomatului Vasile Stoica „Basarabia. Românii și pământurile lor”, apărută în S.U.A., în anul 1919, în limba engleză. Lucrarea a fost tradusă in română și tipărit un duplex româno-englez. În anul Centenarului Unirii (2018) în aceiași formula a fost scoasă cartea „Ecoul Unirii”, culegere în componența căreia au fost incluse trei lucrări: „Unirea” de Alexandru Boldur, „Roirea familiilor românești peste Nistru” de Gheorghe Bezviconi și „Românii și imperialismul ucrainean” de Emil Diaconescu.

Astăzi, istoricul și editorul Alexandru Moraru vine în fața cititorului îndrăgostit de istoria națională adevărată cu un subiect împânzit de fals şi minciună comunistă. Titlul acestui nou volum este „Adevărul despre Odesa sub români (mărturii ale localnicilor, documente și materiale)”. Această culegere de materiale și documente de arhivă are drept scop, să demonstreze adevărul istoric a perioadei de timp cât municipiul Odesa s-a aflat sub administrație românească. În respectivul volum au fost incluse mărturii ale localnicilor din această perioadă (în limba originalului și cu traducere în română); câteva documente de arhivă depistate în Arhiva Națională a Republicii Moldova; copia original al brevetului de conferire al titlului de Doctor Honoris Cauza al Universității din Odesa, doctorului în științe juridice Gheorghe Alexianu.  Autorul a considerat binevenit și introducerea în acest volum publicația Primăriei Municipiului Odessa „În slujba Țării (al doilea an de gospodărie românească la Odessa (16 octombrie 1942-16 octombrie 1943)”, apărută în oraș în 1943. În această publicație, cu lux de amănunte se demonstrează succesele, dar și problemele dezvoltării economice și social-culturale ale administrației românești în Odesa.

Profesorul Alexandru Moraru fiind întrebat, care sunt accentele pe care le pune prin aceste documente și materiale de arhivă, a răspuns:
– „Materialele și documentele de arhivă incluse în prezentul volum confirmă faptul că U.R.S.S. și respectiv puterea sovietică nu i-a păsat de populația țării sau mai bine spus de oameni niciodată sau, cel puțin, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial;
– Că între guvernul nazist al lui Hitler și cel socialist al lui Stalin nu a existat nici o diferență, ambele cu tendințe imperialiste și respectiv de reîmpărțire a lumii prin anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939; războiul sovieto-finlandez din același an, anexarea de către sovietici a Letoniei, Lituaniei, Estoniei, Basarabiei, nordului Bucovinei ş.a.;
– În majoritatea cazurilor populația orașului Odesa s-a dovedit a fi mai flexibilă decât alte orașe; încă până a intra în oraș armata română, mulți locuitori ai oraşului au opus rezistență și piedici autorităților militare sovietice în distrugerea uzinelor, fabricilor, centralelor electrice, apeductului orășenesc, depozitelor alimentare și industriale;
– Deși sovieticii, atunci când au părăsit orașul Odesa, au distrus tot ce poate fi de folos, fără să se gândească la locuitori, care rămân în pragul iernii fără căldură, curent electric, apă potabilă, alimente, transport (până și toți caii orașului, care erau folosiți la transport au fost împușcați de sovietici), administrația românească în termen record au reanimat orașul la viață;
– Autoritățile române au restabilit și deschis bisericile ortodoxe, închise și pângărite de cei cu secere și ciocanul în frunte, fapt pentru care cetățenii urbei au rămas extrem de recunoscători;
– Toți cetățenii din Odesa, care au putut confirma prin documente, că o avere sau un imobil i-au aparținut până la sovietici, această proprietate privată a fost returnată de români vechilor stăpâni;
– Toți locuitorii care au primit funcții sau au primit ceva de lucru, sau un servici la revenirea sovieticilor acești locuitori erau numiți de sovietici „colaboraționiști” sau „spioni fasciști”, dar este evident că nu putea tot orașul Odesa să fie locuit numai cu colaboraționiști și spioni.

La revenirea trupelor sovietice în oraș au început activitatea detașamente ale poliției secrete sovietice subordonate N.K.V.D.-ului, care au înfăptuit arestări masive, lichidări fizice și „dispariții” ale locuitorilor Odesei. După aceste operații, populația orașului s-a înjumătățit, adică au rămas mai puțini de jumătate comparativ cu numărul populație în perioada administrației românești. Din cele enumerate mai sus, este evident, că autoritățile române în Odesa au lăsat o impresie bună în memoria localnicilor”.

Pe bună dreptate, editorul consideră că volumul va avea priză la specialiști și la cititorii care au îndrăgit istoria adevărată, fără falsuri și legende kominterniste[5].

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Membru A.O.Ş.R. – Chişinău

SURSA: https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/alexandru-moraru-adevarul-despre-odesa-sub-romani-marturii-ale-localnicilor-documente-si-materiale

––––––––––––
[1] Paul Goma,Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii, ediția a VII-a, Bacău, Editura Vicovia, 2010, 543 p.
[2] Alexandru Moraru, Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008.
[3] Alexandru Moraru, Basarabia antisovietică. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al „ justiției” staliniste, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2009.
[4] Alexandru Moraru, Victimele terorii comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954 », volumul I, Chișinău, Editura Iulian, 2010, 393 pagini + anexe.