În ultima vreme asistăm la o ofensivă diversionistă în presă pentru spălarea imaginii Securităţii comuniste de către istorici, foşti colaboratori ai temutului serviciu secret şi prin interviuri date de generalul Iulian Vlad. Situaţia din decembrie 1989 din punct de vedere istoric nu este în realitate aşa cum o prezintă foştii ofiţeri şi colaboratori ai Securităţii comuniste. Serviciul secret condus de Iulian Vlad a acţionat contrar legilor ţării şi intereselor poporului român, lăsând Revoluţia Română să încapă pe mâna agenturii KGB/GRU condusă de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Nicolae Militaru şi Petre Roman, cu binecuvântarea Moscovei sovietice. În realitate, în decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, comandantul Securităţii, care avea informaţiile necesare că va cădea Nicolae Ceauşescu pentru că aşa hotărâseră marile puteri, a decis ca agenţii săi să se retragă încă din 17 decembrie 1989 de pe teren şi din dispozitiv la Timişoara, apoi pe 21 decembrie la Bucureşti, lăsând ţara şi poporul român pe mâna agenţilor străini sovietici, AVO, iugoslavi, americani, francezi şi britanici, care au acţionat nestingheriţi de nimeni pentru a implementa acordul de la Malta dintre Bush şi Gorbaciov, din 3 decembrie 1989, privind înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu. Ceea ce a făcut generalul Iulian Vlad şi conducerea Securităţii, cu toate artificiile de imagine promovate de istoricul Alex Mihai Stoenescu, fostul colaborator, conform CNSAS, al Securităţii, nu a fost altceva decât trădare a ţării, constituţiei, legilor în vigoare şi în cele din urmă a intereselor poporului, pentru că românii nu ştiau ce se întâmplă, dar şeful Securităţii da, preferând să lase agenturile străine să-şi facă de cap operativ în România şi să predea puterea grupului KGB/GRU, în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Iulian Vlad a dorit să-şi asigure astfel viaţa, să nu moară „sinucis” ca generalul Vasile Milea şi să-şi mănânce pensia până la adânci bătrâneţi, fapt care nu-l scuză în faţa istoriei şi a poporului că a predat ţara sovieticilor şi intereselor marilor puteri în decembrie 1989.

download

Iulian Vlad ştia din august 1989 că SUA şi URSS hotărâseră înlăturarea lui Nicolae Ceauşesu şi a regimului de independenţă din România, când la Viena şefii rezidenţei locale KGB şi CIA l-au informat la „cafeneaua spionilor” (Cafe Landtmann) pe Marin, fratele lui Ceauşescu, care era ambasador în capitala Austriei, ca dictatorul să se retragă la congresul PCR din noiembrie 1989, altfel o să moară. Marin s-a întîlnit cu fratele său la Snagov, dar acesta a refuzat să cedeze puterea susţinând naiv că poporul îl sprijină. A fost momentul de declic când şeful Securităţii comuniste a realizat că trebuie să-şi salveze pielea. Pe 2-3 decembrie 1989 are loc întâlnirea la nivel înalt SUA-URSS de la Malta, unde se hotărăşte pentru prima dată ca SUA, Franţa, Germania şi Marea Britanie să poată opera economic în ţările est-europene, cu voia URSS.S-a luat decizia unificării Germaniei ca o confederaţie: “respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statele vest-europene, ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă. Franţa şi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii unei confederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasarea centrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi o polarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSS. De genul celei existente înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.“ Pe 3 decembrie 1989, după ora 22.00. Generalul Iulian Vlad îl informează pe Nicolae Ceauşescu asupra deciziilor luate la Malta de liderii SUA şi URSS, şi anume înlăturarea lui Ceauşescu simultan cu Noriega, în Panama, conform unei surse de presă din anturajul Departamentului de stat american prezente la Malta. Generalul Iulian Vlad îşi face socotelile să nu-l sprijine pe Nicolae Ceauşescu şi să scape curat din afacere. La o întâlnire a Tratatului de la Varşovia, Gorbaciov îi dă de înţeles lui Ceauşescu că nu mai va fi în viaţă pe 9 ianuarie 1990 la următoarea întâlnire a alianţei militare comuniste. Începe la Timişoara scandalul cu agentul dublu româno- maghiar Laszlo Tokes, detonatorul evenimentelor. Istoria o cunoaştem. Iulia Vlad ordonă retragerea în cazărmi a agenţilor Securităţii.

Generalul-Iulian-Vlad-in-CC-decembrie-1989-Foto-c-Paul-Agarici

Din 17 decembrie 1989 în România operează agenţii secreţi francezi, americani, maghiari, iugoslavi, KGB/GRU şi cei 30.000 de „turişti” sovietici, fără să mai fie filaţi sau impiedicaţi de contraspionajul Securităţii. Iulian Vlad scapă cu viaţă dar ţara încape pe mâna serviciilor secrete şi intereselor străine şi, mai ales, pe mâna agenturii KGB/GRU în frunte cu Ion Iliescu care pun la cale diversiunea cu teroriştii murind peste 1000 de oameni nevinovaţi doar ca să se legitimeze noua putere instaurată de Moscova sovietică. Nicolae Ceauşescu ţine pe 20 decembrie 1989, la televiziunea de stat, un celebru discurs care atrage atenţia despre acţiunile marilor puteri în ţara noastră: ”această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenței și suveranității popoarelor — a acelor popoare care nu vor dominația străină.” Cine să-l mai asculte, poporul manipulat şi înşelat de agenţii străini? Securitatea lui Iulian Vlad prin non-combat şi favorizarea agenţilor operativi străini juca de partea învingătorilor: agentura KGB/GRU căruia i-a predat puterea în 22 decembrie 1989. Un comandant al Securităţii trebuia să lupte şi să moară apărând ţara şi poporul, nu să lase România un câmp de încercare şi un poligon de tragere pentru serviciile secrete străine ca să-şi impună guvernul lor la Bucureşti. Un comandant al Securităţii îşi duce misiunea până la capăt, pentru că „garda moare, dar nu se predă”, nu-şi mănâncă pensia liniştit sau să ofere interviuri la presa mainstream în timp ce ţara e condusă de marile puteri, prin interpuşi la Palatul Victoria sau Palatul Cotroceni. În decembrie 1989 conducerea Securităţii a ales să trădeze interesele poporului român şi România, ca să-şi scape pielea, în favoarea agenturii KGB/GRU conduse de Ion Iliescu care a fost impusă la putere de Moscova sovietică, la înţelegere cu SUA. Punctul de vedere istoriografic al „istoricilor Securităţii” suferă de cecitate şi de o deturnare intenţionată a semnificaţiilor documentelor şi mărturiilor într-un mod subiectiv, în favoarea unei singurei părţi, care nu are niciun interes să fie obiectivă.Manipularea continuă.Un fapt e cert: conducerea Securităţii a trădat atât activul instituţiei, cât şi interesele poporului român în decembrie 1989

Ionuţ Ţene

icirc-ntalnirea-cu-gorbaciov-din-decembrie-89-axa-ialta-malta-via-bucuresti-18342752

SURSA: http://www.napocanews.ro

70 DE ANI DE LA MASACRUL MAREŞALULUI ANTONESCU

ANTONESCU INVITATIE 1 001

ANTONESCU INVITATIE 2 001

BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM „B.P.HASDEU” VĂ AŞTEAPTĂ ÎN LUMEA ADEVĂRULUI ISTORIC

 

Legea porcului lui Orwell, actualizată de Dragnea!

În înalta lor (ne)înţelepciune, butoniştii de la guvern, adormiţii neamului şi lefegii autohtoni, puşi în slujba Noii Ordin Mondiale (N.W.O.), scot pe bandă rulantă diktate restrictive şi înrobitoare pentru cetăţenii Ţării. Dau circulare şi ordine pentru eliminarea Limbii Române şi a Istoriei Neamului Românesc din programa şcolară, introduc noi „discipline” cu efect sedativ pentru conştiinţa naţională, scopul fiind controlul total al minţii românilor. Totul este parte dintr-un plan de „privatizare” a lumii, de predare a întregului control social, economic şi militar în mâinile unor corporaţii patronate de „dumnezei” de conjunctură.

După ce deputatul Marius Manolache a declarat cu aroganţă „fără frontiere”: „nu putem să punem egalitate între un demnitar şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer sau medic”, iată că un alt „luminat” (mercenar al aceluiaşi partid, la fel de dăunător cetăţenilor ca şi celelalte), nu de Cel de Sus, ci de „raza” emisă din Turnul Babel de la Bruxelles, a aruncat pe băncile Casei Poporului o aberaţie legislativă criminală, prin care se vrea punerea zăbalei în gura mass-media şi a oricărui cetăţean al României, care are o altă opinie decât cea drăgănisto-bruxellesistă. Aşa-numita Lege anti-defăimare oferă steaguri false sub camuflajul cărora se va aplica muţenia totală a libertăţii de exprimare, mai drastic decât pe timpul ocupaţiei sovietice sau, potrivit altor păreri, precum în Coreea lui Kim Jong-un. Amenzi astronomice şi pedepse cu închisoarea sunt propuse pentru „disciplinarea” celor care vor mai îndrăzni să arate oamenilor cruda realitate şi instaurarea regimul neo-sclavagist pe care îl impune Noua Ordine Mondială prin oficina sa, via „Guvernul meu” & Co. De parcă n-ar fi fost destulă încălcare a Constituţiei României prin condamnabila Lege 217/2015!

Sub diversiunea „steagurilor false” de tipul „toleranţă”, „nediscriminare” şi „multiculturalism”, condamnatul de ieri şi pocăitul comisionar de azi al N.W.O., atacă legea fundamentală a Ţării, Constituţia României jucând pe cartea Înaltei Porţi. Vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans a somat statele Uniunii Europene să legifereze căsătoria între persoane de acelaşi sex: „Comisia ar trebui să avanseze şi să încerce să obţină ca toate statele U.E. să accepte căsătoria între persoane de acelaşi sex ca pe celelalte căsătorii”. Atunci, să ne mai întrebăm de unde vine „lumina”? Proiectul „Legii lui Dragnea”, deşi a trecut nu doar de Senat, ci şi de Comisiile Juridică şi pentru Drepturile omului din Camera Deputaţilor, nu a mai fost dezbătută şi votată la data planificată (miercuri, 10 februarie a.c.) în plenul Camerei Deputaţilor. După o dispută de două ore, Valeriu Zgonea a recunoscut că regulamentul nu a fost respectat, neomiţând să precizeze: „Regulamentul a fost în ultimii 26 de ani încălcat sistematic. În funcţie de interese. A devenit cutumă. Cutuma bate regulamentul. Dacă erau cinci zile, lumea era mai frumoasă?”. După cum, pertinent şi raţional, s-a exprimat dr. Virgiliu Gheorghe: „[…] punerea la index a acestui subiect (homosexualitate – n.r.), transformarea lui într-un tabu care nu poate fi pus în discuţie”. Sintagma „extraordinar de sensibilă” nu este decât o exprimare eufemistică, corectă politic, prin care homosexualitatea ne este propusă ca una dintre dogme, o parte a discursului public occidental, o impunere în fundamentarea unei noi ordini morale a lumii. […] Legalizarea căsătoriei între homosexuali şi adopţia de copii de către aceştia deschide cutia Pandorei, pentru că redefineşte familia şi scopurile ei, produc mutaţii teribile în percepţia colectivă şi individuală relaţiile dintre bărbat şi femeie şi a dragostei naturale a părinţilor pentru copii. Instituţionalizarea atracţiei homosexuale şi punerea ei sub umbrela familiei atrag, în mod logic, instituţionalizarea căsătoriilor poligame sau a căsătoriei poliamoroase (căsătoria unui număr oarecare de bărbaţi şi femei), dar şi a pedofiliei, că şi ei susţin că-i iubesc pe copii şi le vor numai binele. […] Dacă homosexualii, adică minoritatea sexuală, susţin o minciună pe post, indiferent de post, canalele respective nu sunt obligate să prezinte şi punctul de vedere al majorităţii. Aşadar, potrivit acestei legi, toţi suntem egali, dar homosexualii sunt mai egali decât majoritatea heterosexuală, că aşa a profeţit Orwell în «Ferma Animalelor»” şi, spun eu : aşa se fac legile în România!

Alăturând cele relatate prevederilor gestapovistelor legi – a porcului lui Orwel şi a lui Dragnea -, constatăm că, în cazul punerii în aplicare a acestui condamnabil abuz, vor fi înfiinţate noi structuri poliţieneşti numite „Departamentul pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei”. Toate instituţiile statului fiind obligate să deţină un departament special de „luptă împotriva defăimării sociale!”, adică un fel de „Gestapo” intern. De asemenea, „Legea lui Dragnea” va fi impusă ca model tip „Hitlerjugend” în şcoli, iar evaluarea cadrelor didactice va fi condiţionată de prevederile strâmbe şi neconstituţionale ale mizeriei legislative menţionate. Televiziunile se vor supune şi toate instituţiile statului vor raporta anual executarea întocmai a prevederilor dictaturii neonaziste impuse.

Ca să fie meniul complet, Centrul Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.D.C.) situat pe poziţia de „Sicherheitsdienst” ae prelua prerogativele, iar instanţele de judecată nu vor mai judeca plângerile, ci doar le vor înregistra, iar hotărârea se va comunica numai C.N.C.D. Citând, putem face o paralelă între „Lege Dragnea” şi romanul distopic „Ferma animalelor” al lui George Orwell, asemănarea dintre personajele Liviu Dragnea şi Porcul lui Orwell fiind izbitoare. „Cu trei zile înainte de a muri, Porcul le arată animalelor cât de periculos este Omul: «Pentru ce continuăm să trăim în aceste condiţii de mizerie? Pentru că aproape întregul produs al muncii noastre ne este furat de fiinţele omeneşti. Iată, tovarăşi, răspunsul la toate problemele noastre! El se rezumă la un singur cuvânt: Omul! Omul este singurul nostru duşman adevărat. Scoateţi Omul din scenă şi cauza fundamentală a foametei şi a muncii excesive este abolită pentru totdeauna! Omul este singura fiinţă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ouă, e prea slab ca să tragă plugul, nu poate fugi destul de repede ca să prindă iepuri. Cu toate astea, el e stăpân peste toate animalele». Şi încheie apoteotic: «nu vă uitaţi niciodată datoria de duşmănie faţă de Om şi toate cele legate de el»! […] alţi doi porci mai tineri au preluat misiunea de a împlini Revoluţia: porcii Snowball şi Napoleon. Primul lucru pe care l-au dat mulţimii de dobitoace din Fermă a fost un fel de Lege a defăimării, asemănătoare cu Legea lui Dragnea, care avea doar 7 precepte, ultimul fiind: „Toate animalele sunt egale”.

„[…] Dacă tăcem şi nu reacţionăm în continuare la aceste măsuri abuzive ne îndreptăm cu paşi repezi către un nou totalitarism. Unul însă mai cosmetizat, deocamdată, care, prin ideologiile neomarxiste promovate, nu face altceva decât să distrugă familia, credinţa şi educaţia noilor generaţii. Cauza aceasta nu este a mea sau a dumneavoastră, ci este cauza întregii lumi care iubeşte libertatea, adevărul şi, în ultimă instanţă, familia şi această minunată lume pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu”. Ar fi o aberaţie infantilă din partea lupilor de la Putere să ne considere nişte oi ce pot fi mânate spre prăpastie fără a ne opune.

ION MĂLDĂRESCU

SURSA: http://www.ziarulnatiunea.ro

 

1916 – Salvarea situaţiei militare a aliaţilor prin jertfa României

1916România a intrat în războiul mondial la 27 august 1916 (stil nou) nu pentru a cuceri alte teritorii, cum greşit spuneau şi o mai spun inamicii noştri, ci pentru a elibera ţinuturi româneşti, locuite în majoritate absolută de români, ţinuturi aflate sub locuire românească istorică, dar care, prin capriciile istoriei, au fost supuse monarhiei Austro-Ungare, sau a celei ruseşti. Acele două imperii stăpânitoare aveau ca singur scop deznaţionalizarea românilor şi maghiarizarea sau rusificarea lor, în aşa fel încât provinciile locuite de ei să ajungă preponderent maghiare sau ruseşti. România avea de ales spre ce parte să se îndrepte în condiţiile războiului mondial ce devasta lumea de mai bine de doi ani. Promisiunile curgeau de ambele părţi, dar până la urmă, regele Ferdinand a călcat peste legăturile sale de neam şi de familie şi a decis să fie credincios cerinţelor poporului său, care dorea reîntregirea cu Transilvania. Pentru această decizie, Ferdinand a fost supranumit şi Ferdinand cel Loial, deoarece a decis să meargă alături de poporul său pe o cale presărată cu spini, chiar împotriva ţării care i-a dat naştere, împotriva familiei sale şi a neamului care l-a crescut şi format. Un rege reprobat de familia sa, dar idolatrizat de poporul pe care era chemat să-l conducă. Alipirea Basarabiei şi a Bucovinei urma să o decidă istoria viitoare deoarece cele două provincii se aflau în tabere militare diferite şi opuse.

România a intrat în război pe frontul oriental alături de ruşi, dar fără să ştie că aceştia îi pregăteau de la început pierzarea. S-a spus că momentul nu a fost bine ales, dar tocmai ruşii erau cei ce presau mai mult ca oricând România să intre în război. „Acum ori niciodată” s-a spus de câteva ori, iar România a crezut în promisiunile aliaţilor, mai cu seamă în cele ale ruşilor, care trebuiau să se coordoneze cu armata sa în efortul militar comun. Tratatul încheiat de România cu puterile aliate prevedeau şi noile graniţe de după victorie, dar nici acestea nu au fost pe de-a întregul respectate, mai cu seamă în problema Banatului, din care o treime îi va reveni Serbiei la Conferinţa de Pace de la Paris, deşi aceasta nu a stăpânit niciodată acest teritoriu populat majoritar de către români. României i s-a promis că la începerea operaţiunilor sale militare în Transilvania, va beneficia de întreg sprijinul aliaţilor, printr-o ofensivă pe frontul de vest, iar pe frontul de est la nord, în Galiţia, ofensiva lui Brusilov va reîncepe mult mai energic, iar la sud, generalul Sarrail va începe propria ofensivă. Era vorba de un complex de măsuri militare care să faciliteze avansul românilor de pe crestele Carpaţilor pe o linie mai scurtă de front, în centrul Transilvaniei, undeva pe valea Mureşului. Noua linie astfel a frontului se dorea mai dreaptă şi mai uşor de controlat. Până la urmă s-a dovedit că aceste promisiuni nu au fost îndeplinite, ofensiva lui Brusilov a stagnat din lipsă de forţe (mai mult, prin oprirea ofensivei a fost ameninţată dreapta avansată a armatei române de nord ce pătrunsese în Transilvania), iar generalul Sarrail, prin rapoartele transmise comandamentelor superioare menţiona că nu are resurse nici măcar pentru defensivă, cu atât mai puţin pentru a prelua ofensiva promisă de Aliaţi, pentru blocarea armatei bulgare.

România a fost minţită şi păcălită pentru a servi ca front cu trupe de sacrificiu. Cu toate acestea, a intrat în război şi a înaintat în Transilvania. Cu această mişcare sinucigaşă a salvat nu numai armata generalului Sarrail şi pe a lui Brusilov, dar a slăbit şi presiunea pe frontul francez de la Verdun. Marea victorie franceză de la Verdun i se datorează indirect armatei române, lucru uitat cu desăvârşire după război. Mai multe divizii germane au fost retrase de la Verdun pentru a fi concentrate în Transilvania, împotriva românilor, prin aceasta comandamentul german renunţând definitiv la cucerirea Verdun-ului în acel an. Mai mult, trupele bulgare întărite cu cele germane au renunţat la atacul împotriva armatei lui Sarrail pentru a fi aruncate împotriva românilor în Cadrilater şi mai departe în Dobrogea. O sută de mii de oameni contra a treizeci de mii de apărători. A urmat apoi dezastrul de la Turtucaia şi pierderea Dobrogei, dar armata lui Sarrail a fost salvată. Promisiunile ruşilor conform cărora bulgarii nu vor intra în luptă împotriva noastră şi a lor, la fel ca şi promisiunile de ajutor ale trupelor ruse în Dobrogea s-au dovedit a fi la fel de mincinoase. Tunurile şi armamentul comandat şi plătit cu ani în urmă către Franţa, Statele Unite şi Japonia stătea încă în decembrie 1916 prin gările ruseşti, la Chişinău, Kiev sau Razdelnaia, nu numai din cauza birocraţiei, ci şi din cauza unei rele voinţe a Rusiei faţă de România la cele mai înalte nivele, ulterior dovedindu-se că însuşi ministrul de război rus, Sturmer, era mai mult decât favorabil Germaniei.

Pentru ruşi, era de preferat o Românie învinsă

In majoritatea bătăliilor, inclusiv în Dobrogea sau, mai ales, în bătălia de pe Argeş-Neajlov pentru Bucureşti, ruşii au refuzat să ne acorde cel mai mic sprijin, o întreagă armată stând în aşteptare, cu arma la picior, când românii le-au cerut doar să taie o linie de aprovizionare a inamicului ce trecea la câţiva kilometri de tabăra rusească. La sfârşitul anului, când ne-am retras în Moldova, ruşii spuneau statului major român că aici doreau să ne aducă, ei propunând de la începutul campaniei noastre retragerea în Moldova şi abandonarea întregii Muntenii şi a capitalei, Bucureştiul. Ce fel de aliat era acesta care propunea de la începutul campaniei abandonarea capitalei şi a două treimi din teritoriul naţional român? Privind logica imperială rusească, era normal, deoarece pentru ei nu era de dorit o armată română victorioasă, care mai târziu ar fi putut ridica pretenţii asupra Basarabiei româneşti. Era de preferat o Românie învinsă, scăpată mai apoi de către ruşi, care ar fi putut anexa la încheierea păcii fără probleme încă o bucată zdravănă din teritoriul românesc. Doar la fel procedaseră ruşii şi în 1878, când au anexat din nou sudul Basarbiei tocmai de la aliatul care îi salvase în timpul campaniei împotriva Turciei, în războiul 1877-1878.

Cu toate lipsurile materiale, mai ales în artilerie, cu toată perfidia şi trădarea rusească recunoscută şi de aliaţii occidentali, românii s-au bătut cu un nemaipomenit eroism. Pe o lungime a frontului de 1.300 km (identică cu întreaga lungime a frontului rusesc şi cu mult mai mult decât întreg frontul de vest care avea doar 800 km), luptând unul contra cinci, contra celor mai bune trupe germane şi austro-ungare, la care se adăugau cele bulgare şi turceşti, au produs pierderi mari atacatorilor. De exemplu, pe frontul de la Jiu, unde a căzut la datorie generalul Dragalina, o singură divizie românească a rezistat fără să fie schimbată timp de 80 de zile în faţa celor trei divizii germane dintre care una (a 11-a bavareză) a fost complet nimicită. Iar exemplele pot continua şi vor continua în anul următor, anul marilor victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, dar şi al marilor trădări din partea aliaţilor noştri ruşi, care se vor transforma în cei mai mari duşmani ai Regatului României.

Vladimir Roşulescu
Grafica – Ion Măldărescu

SURSA: http://www.art-emis.ro

Plangere_penala_Alina_Magureanu_2Au ieşit la iveală crimele despre care mai mulţi politicieni au cunoştinţă sau la care au fost părtaşi. Ţineţi-vă bine! Ori i se va închide gura Alinei Măgureanu, ameninţată şi avertizată asupra a ceea ce i se va întîmpla, ori hingherii vor strînge „cîinii turbaţi” din lumea interlopă a politicii româneşti şi-i vor arunca în cuşti. Sintagma „corupţia ucide”, auzită din gura lui Iohannis după tragedia Colectiv (păcătosul adevăr a grăit!), ar fi potrivită în cazul lui Codruţ Marta şi al zecilor de morţi suspecte (neelucidate încă) ale sfertului de veac politic românesc. Alina Măgureanu, fosta noră a lui Virgil Măgureanu şi Florin Mihai Ghiulbenghian, au spart „Omerta” cu şapte denunţuri uluitoare, aruncînd în gura justiţiei nume grele ale politicii şi finanţelor, în baza unor probe – „acte, înscrisuri, documente şi martori”. Denunţurile vorbesc de sute de milioane de euro luate de la bănci cu acte false, cu mijlocirea lui Mugur Isărescu, de finanţarea campaniei lui Traian Băsescu, abuz în serviciu, trafic de influenţă şi intervenţii pentru licitaţii cu statul. Alina Măgureanu a declarat procurorilor D.N.A că Dragoş Dobrescu şi Elan Schwartzenberg l-ar fi omorît pe fostul şef de cabinet al lui Blejnar, Codruţ Marta, scrie RomâniaTV. Numele lui Traian Băsescu a fost indicat de către fosta noră a lui Virgil Măgureanu, ca fiind una dintre persoanele care ar fi ştiut de uciderea lui Codruţ Marta. Fostul preşedinte a ameninţat-o pe Alina Măgureanu că o va da în judecată. Un prim denunţ al celor doi către D.N.A. vizează infracţiuni extrem de grave comise de mai mulţi politicieni români în epoca băsismului de aur. Potrivit Digi24, pe lista plîngerilor către D.N.A. figurează nume celebre: Mugur Isărescu, Crin Antonescu, fostul şef S.R.I. Virgil Măgureanu, Dragoş Dobrescu, Elan Schwartzenberg, Carmen Daniela Dan, prefect al judeţului Teleorman, Mihai Gheorghe prim-procuror, Elena Brânduşa Gheorghe, judecător, primarul oraşului Bragadiru, Vasile Cimpoieru şi alţii.

Secretara a fost lichidată

Alina Măgureanu a declarat: „Am luat parte la o discuţie, la o masă, unde, între invitaţii specificaţi în denunţ erau şi Dragoş Dobrescu şi Elan Schwartzenberg. Am crezut că este vorba de o glumă şi că vorbesc cum vorbesc băieţii să i-o facem lu’ ăla…să-l lichidăm, dar, atmosfera de la masă a fost tensionată, mai ales din momentul în care Dobrescu Dragoş a declarat că Marta Codruţ trebuie să fie lichidat şi a precizat că urmează să îngroape cadavrul într-o pădure”.Alina Măgureanu a redat textual discuţia dintre cei doi: „Băi, ăsta acum se joacă cu noi? I-am dat mînă liberă şi el acum se apucă să ciripească? Gata, Codruţ trebuie să dispară! Ştiu şi pădurea unde să-l îngropăm”. „La aceeaşi masă s-a mai vorbit şi de o secretară, care ulterior s-ar fi sinucis, dar nu a fost sinucidere, ci a fost lichidată”, a declarat Alina Măgureanu, potrivit Dcnews. „La câteva zile după această petrecere, soţul meu Măgureanu Marian a venit acasă extrem de şocat şi mi-a declarat că Dobrescu Dragoş şi Schwartzenberg Elan sunt extrem de periculoşi, că ştie că l-au lichidat deja pe Marta Codruţ si că l-au îngropat într-o pădure. După alte cîteva zile s-a anunţat oficial în presă dispariţia lui Marta Codruţ. Am aflat că Schwartzenberg Elan, împreună cu Dobrescu Dragoş erau implicaţi într-o mare fraudă. De asemenea, s-a discutat clar că numitul Marta Codruţ, în acel moment director de cabinet al lui Blejnar Sorin, ştia deja prea multe detalii şi despre alte afaceri ale celor doi, şi că o sumă de 10 milioane de Euro nu le putea fi restituită deoarece numai Marta Codruţ cunoştea detaliile despre banca şi contul în care se află”, a subliniat Alina Măgureanu în denunţ, conform surselor citate mai sus.

Isărescu a terfelit Tricolorul şi Imnul naţional!

Aşadar, drumurile corupţiei trec şi pe la poarta lui Băsescu Traian şi a lui Mugur Isărescu, tătucul jafurilor financiare şi al bancherilor-rechini care au devalizat şi fraudat milioane de români. Crama de la Drăgăşani, despre care gura târgului spune că ar avea sub ea şi buncăr antiatomic, cu ce bani a fost construită? Zilele trecute Isărescu a îndrăznit să se identifice cu Imnul Naţional şi cu Tricolorul, jignindu-i şi acuzîndu-i pe protestatarii paşnici, care au aruncat, în mod simbolic, cu monede pe treptele B.N.R., că terfelesc însemnele naţionale. Este cunoscută şi criticată aspru complicitatea tovarăşului Mugur Isărescu în a-i jupui pe români, prin clauze, dobînzi şi comisioane frauduloase, percepute numai în România, nu şi în alte state europene. Echivalentă cu terfelirea Tricolorului şi a Imnului naţional este tocmai politica bancară pe care tovarăşul Isărescu-Trilateral o duce cu cetăţenii ţării de 26 de ani! Acest clevetici ultrademagog, cap de listă în denunţul Alinei Măgureanu vorbeşte de patriotism? El, care a vîndut poporul unor clanuri de bancheri şi magnaţi străini, lăsînd cetăţeni fără tălpi la încălţări!

Lista celor lichidaţi de structurile mafiote ale Puterii

Românii trebuie să-i facă să tremure de frică pe bancheri pentru abuzurile din tastatură, care au zdruncinat milioane de români, la fel cum s-a întîmplat cu băncile Barclays, la Londra şi Bankia la Madrid, care au falsificat dobînzile împrumuturilor dintre bănci şi au manipulat conturile pentru a intra la Bursă. Milioane de români au fost şi sînt fraudaţi de bancherii care au transformat Leul într-o pisică de maidan, căreia Isărescu îi azvîrle, din cînd în cînd, cîte un oscior amărît, cică pentru a rezista atacurilor valutelor. E timpul ca românii să treacă la „epurarea” sistemului politic şi financiar antiromânesc! E timpul ca toţi românii să afle de ce au murit spînzuraţi, la interval de zece ani, Florian Anghelescu, sponsor al campaniei lui Băsescu şi Cristian-Gheorghe Pavel, sponsor al campaniei lui Iohannis. E timpul ca românii să afle cum au fost lichidaţi cei care au devenit la un moment dat incomozi pentru structurile Puterii de la Bucureşti. Lista celor dispăruţi în condiţii suspecte o găsiţi accesînd link-ul de mai jos[1].

MARIA DIANA POPESCU

SURSA: http://www.art-emis.ro
–––––––––––––
[1] http://www.art-emis.ro/editoriale/2740-morti-suspecte-ale-sfertului-de-veac-politic-romanesc.html.