Arhivă pentru Martie, 2014

CONFERINŢA  ŞTIINŢIFICĂ 96 ANI DE LA MAREA UNIRE DIN 1918

CENTRUL de CULTURĂ şi ISTORIE MILITARĂ

La 27 martie  2014 în incinta Centrului de Cultură şi Istorie Militară a avut loc Conferinţa ştiinţifică Unirea Basarabiei cu Patria-mamă, România, la 27 martie 1918  dedicată  împlinirii a 96 de ani de la Unire.

Evenimentul a fost organizat  de  Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei; Institutul de Istorie „A.D.Xenopol”- Filiala Iaşi a Academiei Române; Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Moldova; Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău; Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău şi Centrul de Cultură şi Istorie Militară.

Moderatorii acestui forum au fost savanţii Alexandru Zub (Iaşi) şi Gheorghe Cojocaru (Chişinău)

Cu comunicări în faţa celor prezenţi au vorbit istoricii:

  1. Gheorghe Negru (Chişinău)  Mişcarea naţională din Basarabia în sec. al XIX-lea şi începutul sec. al  XX-lea. Etape şi tipuri de naţionalism

  2. Dumitru Vitcu (Iaşi)  Sudul Basarabiei- nod gordian al relaţiilor ruso-române în anii 1877-1878

  3. Alexandru Zub (Iaşi)  Unitatea românească, fenomen istoric de durată

  4. Ion Negrei (Chişinău) Vasile Stroescu şi realizarea idealurilor de unire a Basarabiei cu România

  5. Ion Agrigoroaei (Iaşi) Unirea Basarabiei cu România, din perspectiva europeană

  6. Gheorghe Palade (Chişinău) Gheorghe Năstase- reprezentant al generaţiei Unirii de la 1918

  7. Radu Ştefan Vergatti (Târgovişte) Problema Basarabiei şi Tratatul secret sovieto-japonez din 25 ianuarie 1925

  8. Elena Negru (Chişinău) Duelul istoriografic româno-sovietic privind unirea Basarabiei cu România în 1918

  9. Ion Constantin (Bucureşti) Problema Basarabiei în discuţiile româno- sovietice din timpul războiului rece

  10. Alexandru Moşanu (Chişinău) Rolul istoricilor din Republica Moldova în promovarea ideii unităţii româneşti

La conferinţă  au fost lansate şi câteva monografii importane.Printre acestea se numără: Dumitru Th. Pârvu , Problema Basarabiei în lumina principiilor actelor juridice internaţionale apărută la Bucureşti; Ion Constantin, Ion Negrei, Pantelimon Halippa. Apostol al Basarabiei: Studii. Documente. Materiale., apărută la Chişinău şi altele.

Alexandru Moraru, Centrul de Cultură şi Istorie Militară

 

„ Poporul român n-a venit din afară, aici s-a născut. Aici s-au fiert diferitele elemente din care s-a creat poporul român. Noi nu avem unde pleca și nimeni nu are dreptul să ne gonească din țara noastră. Un veac întreg, supuși și tăcuți, am purtat jugul, de un veac întreg limba noastră este oprită, un veac întreg cartea în limba natală a fost persecutată ca o otravă revoluționară…” .

Cuvinte rostite de Constantin Stere la deschiderea ședinței Sfatului Țării din 27 martie 1918

„Ignoranța a salvat Basarabia de la rusificare”. Așa să fie oare? În 1918, în mod cu totul miraculos, moșia lui Ștefan cel Mare se reîntregește, Bucovina și Basarabia revin în trupul patriei românești. A urmat o perioadă înfloritoare pentru asupritul popor de dincolo de Prut. Școlile și-au recăpătat limba maternă, administrația a revenit la modelul național. Păcat însă că dușmanul nu doarme niciodată. România a rămas neatinsă destul de puțin timp, iar cel de-al doilea Război Mondial îi rupe din nou din trup Basarabia istorică. Comunismul care s-a instaurat în Moldova ciopârțită, rămasă orfană dincolo de apele Prutului, a fost unul dur pe care oricât au încercat unii a-l reforma, a-l adapta sau a-l machia, a rămas o „religie” a urii, a nedreptății și a inumanității.”

Nicolae Iorga 

Actul Unirii Basarabiei cu Tara, votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove.

În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;

Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan

CENTRUL DE CULTURĂ ŞI ISTORIE MILITARĂ

Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România. Unirea a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea principiului autodeterminării până la despărţirea de imperiul multinaţional în care provincia româneasca a fost înglobata forţat in 1812…

Lupta de eliberare naţionala a luat amploare in aprilie 1917 odată cu constituirea Partidului National Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc.

Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit ca organ legislativ Sfatul Ţării. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec. Preşedinte al sau a fost ales lon Inculeţ.

În condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia, în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească.

Tulburările provocate de bolşevici în condiţiile destrămării unităţilor militare ruse odată cu lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, au creat noi agitaţii în Basarabia. Conducătorii Republicii Democratice Moldoveneşti au cerut sprijinul armatei române, care a pătruns, în aceste condiţii, în provincie. La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a întrerupt relaţiile diplomatice cu România iar la 24 ianuarie 1918 Republica Moldovenească şi-a proclamat independenţa.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a votat în favoarea Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România, dupa cum urmează: din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”

Au votat pentru Unire: •Nicolae Alexandri •Elena Alistar •Ion Buzdugan •Ilarion Buiuc •Constantin Bivol •Ignaţie Budişteanu •Vasile Bârcă •Nicolae Bosie-Codreanu •Ştefan Botnarciuc •Gheorghe Buruiană •Teodosie Bârcă •Vladimir Bogos •Vladimir Budescu •Alexandru Baltag •Ion Valuţă •Nicolae Grosu •Vasile Gafencu •Simeon Galiţchi •Vasile Ghenţul •Andrei Găină •Alexandru Groapă •Dimitrie Dragomir •Felix Dudchievicz •Dimitrie Dron •Boris Epure •Pantelimon Erhan •Vitalie Zubac •Ion Ignatiuc •Ion Inculeţ •Teofil Ioncu •Anton Crihan •Ion Creangă •Afanasie Chiriac •Dimitrie Cărăuş •Ion Corduneanu •Grigorie Cazacliu •Anton Caraiman •Pavel Cocarlă •Ion T. Costin •Vladimir Ciorescu •Grigorie Cazacliu •Vladimir Cazacliu •Vasile Lascu •Nicolae Mămăligă •Mihail Minciună •Anatolie Moraru •Alexandru Moraru •Dimitrie Marţa •Gheorghe Mare •Mihail Maculeţchi •Dimitrie Marghitan •Teodor Neaga •Gheorghe Năstas •Constantin Oşoian •Gherman Pîntea •Vasile Mândrescu •Ion Pelivan •Efimie Palii •Ion Pascăluţă •Petru Picior-Mare •Elefterie Siniclie •Nicolae Suruceanu •Timofte Silitari •Chiril Sberea •Nicolae Sacară •Andrei Scobioală •Chiril Spinei •Gheorghe Stavro •Teodor Suruceanu •Gheorghe Tudor •Ion Tudose •Grigore Turcuman •Teodor Uncu •Pantelimon Halippa •Teodor Herţa •Leonida Ţurcan •Vasile Ţanţu •Nicolae Cernăuţeanu •Nicolae Ciornei •Vasile Cijevschi •Vasile Cerescu •Nicolae Cernof •Nicolae Soltuz •Constantin Stere •Zamfir Munteanu •Iacov Sucevan

S-au opus Unirii: Ştefan Balmez (bulgar), Arcadie Osmolovski (ucrainean) şi Mihail Starenski (ucrainean).

În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleşi 90 de deputaţi şi 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aceştia au votat, alături de reprezentanţii altor regiuni româneşti, ratificarea Actului Unirii aprobat de Sfatul Ţării.

Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.