Arhivă pentru iunie, 2020

             Istoria militară în pictura lui Theodor Aman  

În sec. XIX, în Principatele Moldova și Muntenia iar mai târziu în Regatul Român are loc o adevărată revoluție în domeniul dezvoltării artelor plastice, un șir de pictori, sculpturi care prin lucrările sale formau o nouă cultură artistică ce avea ca scop să descrie viața oamenilor de rând dar tot odată să prezinte trecutul istoric a neamului.

Unul din cel mai vestit  reprezentant a epocei date a fost pictorul Theodor Aman (primul pictor român care a studiat la Paris),  a adus o contribuție remarcabilă în dezvoltarea picturii românești din sec.XIX-lea.

În lucrările sale Theodor Aman a redat  spiritul timpului, a remarcat importanța de a cunoaște trecutul  istoric pentru un pictor, făcând parte din oamenii de artă ce se inspirau în creația sa din evenimente politice și istorice ce aveau loc la acea perioadă. Datorită lui Theodor Aman în decembrie 1864 în București a fost deschisă prima Școală de arte frumoase, la inaugurare  Theodor Aman a remarcat în discursul său în fața studenților:<<Aveți necontenit în vedere că sânteți chemaț a glorifica patria în viitor.

În tablourile istorice Theodor Aman a depus efort să reconstituie o imagină veridică a trecutului. A studiat în detaliat evenimentele istorice, mentalitatea, cultura din epoca ce o prezenta pe pânză.

Unul din tablourile lui Theodor Aman ce  ne vorbește de istoria militară a neamului a fost pictura Bătălia cu turcii pe insula Sf. Gheorghe.

Lucrarea dată prezintă șirul de picturi didicat epoci lui Mihai Viteazul și lupte principatelor   contra ocupații otomane.

În tablou predomină culorile întunecate care au ca scop să specifice puterea și înverșunarea bătălii, trupele muntene ce sânt prezintate în partea stângă a picturii, sânt organizate în detașamente de cavalerie care au ca scop  să-i arunce pe turci de pe pod, fețele ostașilor munteni reprezintă neânfricare și hotărîre de a continua lupta până la victorie. Trupele otomane se  retrag  în panica reprezintânt un haos în organizarea lor de luptă. Tabloul  este datat în 1859, actualmente se afla în fondurile Muzeului Național de Arte al României.

O altă pictură ce face parte din categoria bătălilor cu Imperiul Otoman reprezintă Izgonirea Turcilor la Călugareni. Lucrarea datată în 1872, în perioadă a
formarii satului român și luptei pentru indepedență față de Imperul Otoman.

Acest tablou reprezintă una din cele mai principale bătălii din Istoria Românii unde s-a hotărât existența de mai departe numai principatului Muntenia dar și a Moldovei.

Pânza prezintă o imagine care remarcă atacul cavalerii muntene și o retragere haotică a cavalerii otomane ce nu are ca scop să învingă dar să scape de moarte. Pictorul a efectuat lucrarea dată în colorii întunecate ca să remarce vâltoarea luptei. Ca pictura să prezinte mai verdică Aman a studiat deverse izvoarea istorice ce descrie bătăliea dată. A făcut conoștință cu armamentul din perioada dată cu îmbrăcămintea militară. Tabloul dat, actualmente se află în Muzeul Theodor Aman din București.

Theodor Aman a studiat epoca lui Șefan cel Mare, acordândui un loc important în creația sa. În tabloul Ștefan cel Mare căzând de pe cal în bătalia de la Scheia, Aman reprezintă  bătalie a lui Ștefan cu turici unde otomanii au efectuat ultima încercare de al detrona pe domnitorul Moldovei. Conform cronicelor slavo-române în toiul bătăli Ștefan a căzut de pe cal, l-a salvat boierul Purice care după sfârștul bătălii primind numele Movilă mai târziu aceasta famlie de boierii va   fi vestită în   istoria Moldovei find un reprezintat a familei date și Petru Movilă.

Tabloul a fost pictat între anii 1860-1863, pictura dată reprezintă imaginea unei bătălii înverșunate unde moldoveni duc o luptă aprigă pentru a învinge pe turci. Principalu erou acestui tablou reprezintă Ștefan care se află în centrul bătălie fiind căzut de pe cal dar protegat de oștenii moldoveii care nu permit dușmanilor ca domnul moldovei să fie omorât s-au luat prizonier. Pictura este efectuată în culori întunecate. Cerul este acoperit de nori și fum care reprezintă o mare năpastă ce-a venit peste Moldova. Actualmente tabloul dat se află în Muzeul Theodor Aman din București.

Un alt domnitor pe care Aman prezintat în lucrările sale a fost Vlad Țepeș domnitorul valah îl impresiona pe Theodor Aman prin vitejia sa și hotârea de a lupta.

Din tablourile ce au fost didicate epoci lui Vlad Țepeși a prezintant pictura Bătalia cu facle a lui Vald Țepeși (mai mult conoscută cu denumirea atacul de noapte a oștelor lui Țepeș), lucrarea dată reflectă evenimetele războiului dintre Imperiul Otoman și Valahia din anul 1462. Conflictul s-a început ca refuz lui Vlad Țepeș de a plăti tributul și de a se supune imperului turc. Ca răspuns sultanul otoman Muhomed II cuceritorul Constatinopului începe campania militară în Valahia.Trupele otomane înaintau de la Nicopeli  spre Tîrgoviște.

În noaptea de 16 iunie 1462 are loc vestitul atac de noapte a trupelor lui Vlad Țepeș a taberii militare a turcilor, având ca scop să destrugă unitățile de elita a trucelor și tot odată omorârea sultanuli otoman.

Ca să redăie mai real evenimentul dat, Theodor Aman a studiat deverse izvoare ce descriu războiul dat, s-a consultat cu istorici din acea perioada.

În prim plan a tabloului  este prezentată cavaleria munteană ce atacă tabra otomană cu făcliele în mână.

Atacul este prezent în plină dezllănțuire. Trupele valahe sânt pline de hotărâre să obțină victoria. Militarii otomnii sânt în panică ei se retrag, neorganezând un contratac. Pictorul a specficat(cum și în altele picturii) iureșul năvalnic a atacului cavalerii muntene. Cerul noctur este luminat de făcliele din mâna ostașilor și incendile ce s-au început în tabara otomană. Pictura dată datează din 1866, actualmente se află în fonduriel muzeului Theodor Aman din București.

În creația pictorului putem vedea picturii ce descru războiul din Crimeea ce s-a început la 28 martie 1853 și a durtat până în 1856. Această conflagranție europeană prezinta confruntarea dintre Imperiul Rus care dorea să destrugă Imperiul Otoman și să extindă dominația în Balcani și alianța Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiul Francez a Regatului Sardiniei și a Imperului Ootoman. Războiul pe larg era prezintant de pressa din Europa dar și din principate. Pictorul avea un interes deosebit față de evenemetele politice, de schimbările ce se produceau la acel timp. El a început să picteză lucrări dedicate războiului din Crimea. E de remarcat faptul că în perioada dată Theodor Aman a activat în Franța unde pe larg se descuta în societate Războiul din Crimea. Acest fapt tot a prezintant un motiv pentru Aman de a reflecta războiul dat în tablourile date, fiind pictor din categoria  realiști Aman a studiat presa a efectuat o vizită în Crimeia.  Războiul dat s-a dus pe mai multe teatre militare dar principale acțiuni militare au loc în Crimeea unde bătalia se ducea pentru orașul Sevastopol. Unde este atrasa antenția a întregii Europii.

Din anul 1858 este datată pictura lui  Theodor Aman Lupta de la Sevastopol, unde este reprezintantă una din cele sângroase confrutare acestui  răzb oi. În prim plan sânt prezenți militariii francezi și turci din  una din înălți unde sânt întărite trupele ruse ce apără Sevastopulul. Actualmente lucrarea dată se află în Muzeul Național de  Artă al României.

O altă lucrare al lui Teodor Aman ce ne prezintă Războiul din Cremeia este tablou Lupta de la Alma. Această luptă, prezintă bătălia decesivă a Războiului din Cremeia. În prim plan a tabloului este prezintată o luptă sângeraosă dintre trupele ruse și trupele aliate. Ostașii luptă cu un sacrificul deosebit trecând de la tragerea cu foc de armă la atucrile cu baioneta. În prim plan sânt prezenț ostași turci ruși francezi englezi. Tunuri miniție militară rusă destrusă.Tablouldată dateză din anul 1855,  actualmente se află în Muzeul Național al României.

Altă lucrare ce ne vorbești de răscoal bulgarilor împotriva turcilor și de istoria începtul războiului din anul 1877-78 prezintă pictura Masacrarea bulgarelor de către turci, tabloul a fost pictat în anul 1876 ca în semn de susținere a națiuniei bulgare în lupta de elebirare națională,  dar  tot odată un protest față de actele de sălbatice și genocid comise împotriva bulgarilor.

În prim plan a tabloului prezintă o stradă din un oraș bulgar unde populația bulgară este măcelărită de către turcii. În imagină se evedențiază un ofițer turc ce privește cum are loc mascrarea. Turcii întră în locuințele și aruncă famile bulgarilor în mijlocul străzii.  Otomanii efectuiază un măcel total fără să fie cruțați femeile și copii.

Acest genogit a fost condamnat de statele din Europa tot odată a servit ca motiv de a  începe războiul dintre Imperul Otoman și Imperilul Rus la care a aderat și Regatul Român care în istorie a întrat cu denumirea Războiul de independență al Românei. Actualmente tabloul dat se afla în fondul Muzeului Național de Artă al României.

Opera lui Theodor Aman a avut  ca rezultat un  suport important în promovarea și educarea la vietoarelor generații dorința de a conoaște trecutl istroric a nemului. Tot odată Thedor Aman  a pus bazile  prezintării istorice în arta modernă română.

Sergiu MUNTEANU, istoric militar

Alexandru Moraru, istoric-arhivist și publicist din Chișinău (azi Republica Moldova), editor, autor și coautor a mai multe volume de carte istorică, culegeri de documente de arhivă etc. În anul 2014 a devenit membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – filiala Chișinău. Două din cărțile domniei sale – „Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente” (în colaborare) și „Basarabia antisovietică”, – au apărut de sub tipar în anii 2008-2009, în cadrul colecției „Români în istoria universală (vol. 128 și 145), la Casa Editorială „Demiurg” din Iași, cărțile fiind prefațate de marele istoric și om politic Gheorghe Buzatu. Apoi au urmat alte volume, editate la Chișinău. Colaborarea cu profesorul Gheorghe Buzatu a adus roade excepționale.

Peste un an, în 2010, Gheorghe Buzatu i-a solicitat un subiect documentar pentru o culegere în două volume „1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu” semnat de un grup de editori condus de savantul Gh. Buzatu și elaborate (volumele) în cadrul Muzeului Vrancea. Deși Alexandru Moraru lucra de mai mult timp la tema „Scrisori către Mareșal”, profesorului Gh. Buzatu i-a plăcut subiectul și l-a rugat să-i trimită 15-20 de documente, scanate, iar dumnealui va pregăti o introducere la aceste documente. Alexandru Moraru a făcut acest lucru și în cele din urmă în volumul nominalizat au fost incluse documentele solicitate, cu introducerea profesorului sub titlul „Scrisori din Basarabia către Mareșalul Ion Antonescu”, volume apărute la Editura „Demiurg” din Iași, în anul 2010, (vezi lucrarea nominalizată, volumul II pag.173-184).

În introducere, între altele, profesorul Gh. Buzatu scria: „Profesorul și prietenul Alexandru Moraru, istoric prin formație și prin vocație, ne transmite din Chișinău, cu bunăvoința-i recunoscută, un set de scrisori din vremea Războiului de Eliberare Națională din 1941-1944, adresate de « cei mici » Mareșalului Ion Antonescu,  Conducătorului Statului Român. Expeditorul lucrează de-acum la un volum masiv, reunind câteva sute de documente de același gen, pe care, se înțelege, le așteptăm cu nerăbdare și deosebit interes. Este de datoria mea să menționez că, anterior, profesorul Alexandru Moraru a valorificat numeroase documente românești de maximă însemnătate, depistate în Arhivele din Chișinău, dintre care unele au reținut atenția lui Paul Goma pentru magistru-i eseu «Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii»”[1]. De asemenea, nu demult el [Alexandru Moraru – n.n.A.P.] a publicat la Iași volumele: « Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente » (în colaborare)[2] și « Basarabia antisovietică. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al « justiției» staliniste »[3] pentru ca, în sfârșit, cu totul recent, să ne ofere surpriza unei masive, excelente și actuale culegeri în mai multe tomuri – « Victimele terorii comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954 », volumul I[4].

Majoritatea cărților scrise și editate de Al. Moraru au fost menționate cu premii și Diplome de Excelență în cadrul Salonului Internațional de Carte și a Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Două din aceste volume: „Basarabia: scrisori către Mareșal” (2014) și Basarabia Mareșalului Antonescu” (2015) au intrat în lista celor 10 cărți, cele mai citite cărți din anii respectivi, prima s-a plasat pe locul 8, iar a doua pe locul 4 din zece.

Este cazul să menționăm, că volumele editorului „Garda de Fier în Basarabia. Documente” (în colaborare cu enciclopedistul și publicistul Benedict Ciubotaru, 2011) și „În labirintul documentelor secrete” (2017) au fost înalt apreciate de specialiștii în materie și publicul larg. Același lucru se poate spune și despre culegerea de documente de arhivă „Victimele ocupanților sovietici și călăii lor” (2018).

În anul 2016 Alexandru Moraru a organizat la Biblioteca Centrală „Hașdeu” din Chișinău, prima conferință științifică din istoria spațiului românesc cu genericul „Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie”, tot atunci domnia sa, a adunat toate comunicările de la conferința respective și a publicat „Materialele Conferinței științifice „Mareșalul Antonescu în istorie și istoriografie” (2016).

Pentru a nu fi date uitării, sau chiar dispariției, editorul nominalizat [în colaborare cu col (r) Alexandru Ganenco], la capitolul cărți vechi și rare, a reanimat lucrarea diplomatului Vasile Stoica „Basarabia. Românii și pământurile lor”, apărută în S.U.A., în anul 1919, în limba engleză. Lucrarea a fost tradusă in română și tipărit un duplex româno-englez. În anul Centenarului Unirii (2018) în aceiași formula a fost scoasă cartea „Ecoul Unirii”, culegere în componența căreia au fost incluse trei lucrări: „Unirea” de Alexandru Boldur, „Roirea familiilor românești peste Nistru” de Gheorghe Bezviconi și „Românii și imperialismul ucrainean” de Emil Diaconescu.

Astăzi, istoricul și editorul Alexandru Moraru vine în fața cititorului îndrăgostit de istoria națională adevărată cu un subiect împânzit de fals şi minciună comunistă. Titlul acestui nou volum este „Adevărul despre Odesa sub români (mărturii ale localnicilor, documente și materiale)”. Această culegere de materiale și documente de arhivă are drept scop, să demonstreze adevărul istoric a perioadei de timp cât municipiul Odesa s-a aflat sub administrație românească. În respectivul volum au fost incluse mărturii ale localnicilor din această perioadă (în limba originalului și cu traducere în română); câteva documente de arhivă depistate în Arhiva Națională a Republicii Moldova; copia original al brevetului de conferire al titlului de Doctor Honoris Cauza al Universității din Odesa, doctorului în științe juridice Gheorghe Alexianu.  Autorul a considerat binevenit și introducerea în acest volum publicația Primăriei Municipiului Odessa „În slujba Țării (al doilea an de gospodărie românească la Odessa (16 octombrie 1942-16 octombrie 1943)”, apărută în oraș în 1943. În această publicație, cu lux de amănunte se demonstrează succesele, dar și problemele dezvoltării economice și social-culturale ale administrației românești în Odesa.

Profesorul Alexandru Moraru fiind întrebat, care sunt accentele pe care le pune prin aceste documente și materiale de arhivă, a răspuns:
– „Materialele și documentele de arhivă incluse în prezentul volum confirmă faptul că U.R.S.S. și respectiv puterea sovietică nu i-a păsat de populația țării sau mai bine spus de oameni niciodată sau, cel puțin, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial;
– Că între guvernul nazist al lui Hitler și cel socialist al lui Stalin nu a existat nici o diferență, ambele cu tendințe imperialiste și respectiv de reîmpărțire a lumii prin anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939; războiul sovieto-finlandez din același an, anexarea de către sovietici a Letoniei, Lituaniei, Estoniei, Basarabiei, nordului Bucovinei ş.a.;
– În majoritatea cazurilor populația orașului Odesa s-a dovedit a fi mai flexibilă decât alte orașe; încă până a intra în oraș armata română, mulți locuitori ai oraşului au opus rezistență și piedici autorităților militare sovietice în distrugerea uzinelor, fabricilor, centralelor electrice, apeductului orășenesc, depozitelor alimentare și industriale;
– Deși sovieticii, atunci când au părăsit orașul Odesa, au distrus tot ce poate fi de folos, fără să se gândească la locuitori, care rămân în pragul iernii fără căldură, curent electric, apă potabilă, alimente, transport (până și toți caii orașului, care erau folosiți la transport au fost împușcați de sovietici), administrația românească în termen record au reanimat orașul la viață;
– Autoritățile române au restabilit și deschis bisericile ortodoxe, închise și pângărite de cei cu secere și ciocanul în frunte, fapt pentru care cetățenii urbei au rămas extrem de recunoscători;
– Toți cetățenii din Odesa, care au putut confirma prin documente, că o avere sau un imobil i-au aparținut până la sovietici, această proprietate privată a fost returnată de români vechilor stăpâni;
– Toți locuitorii care au primit funcții sau au primit ceva de lucru, sau un servici la revenirea sovieticilor acești locuitori erau numiți de sovietici „colaboraționiști” sau „spioni fasciști”, dar este evident că nu putea tot orașul Odesa să fie locuit numai cu colaboraționiști și spioni.

La revenirea trupelor sovietice în oraș au început activitatea detașamente ale poliției secrete sovietice subordonate N.K.V.D.-ului, care au înfăptuit arestări masive, lichidări fizice și „dispariții” ale locuitorilor Odesei. După aceste operații, populația orașului s-a înjumătățit, adică au rămas mai puțini de jumătate comparativ cu numărul populație în perioada administrației românești. Din cele enumerate mai sus, este evident, că autoritățile române în Odesa au lăsat o impresie bună în memoria localnicilor”.

Pe bună dreptate, editorul consideră că volumul va avea priză la specialiști și la cititorii care au îndrăgit istoria adevărată, fără falsuri și legende kominterniste[5].

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Membru A.O.Ş.R. – Chişinău

SURSA: https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/alexandru-moraru-adevarul-despre-odesa-sub-romani-marturii-ale-localnicilor-documente-si-materiale

––––––––––––
[1] Paul Goma,Săptămâna Roșie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia și evreii, ediția a VII-a, Bacău, Editura Vicovia, 2010, 543 p.
[2] Alexandru Moraru, Mareșalul Ion Antonescu și Basarabia 1941-1944. Culegere de documente, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008.
[3] Alexandru Moraru, Basarabia antisovietică. Documente privind rezistența națională. Blestemul deportărilor și al „ justiției” staliniste, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2009.
[4] Alexandru Moraru, Victimele terorii comuniste în Basarabia. Rezistență ocupanților. Arestați, Torturați, Întemnițați, Uciși. Documente secrete sovietice, 1944-1954 », volumul I, Chișinău, Editura Iulian, 2010, 393 pagini + anexe.

Zilele acestea de sub tipar a apărut o nouă lucrare semnată de istoricul-arhivist și publicist Alexandru MORARU. Adevărul despre Odesa sub români- așa se numește volumul cu 308 pagini în format A4 la Editura „Tipocart Print” din Chișinău.

Autorul a dedicat această carte memoriei unchiului său, celebru chirurg din Odesa Vladimir TATAROVICI și fiicelor sale Elena DANILENCO și Tamara CIUPCIK.

La deschidere, cartea conține un cuvânt înainte semnat de profesorul universitar, dr. hab. în istorie Anatol PETRENCU, despre editorul de documente de arhivă, autor și co-autor la mai multe volume de carte Alexandru Moraru.

Coperta a fost concepută și realizată de Constanța SINIȚA, studentă la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

În carte au fost incluse documente și materiale mai puțin cunoscute, sau deloc, depistate de editor în Arhiva Națională a Republicii Moldova și Arhiva Organizațiilor Social- Politice  a Republicii Moldova.  Tot aici găsim mărturii ale localnicilor din municipiul Odesa și împrejurimi, cu traducere din limba rusă, dar și fără traducere…

Credem că „cireașa de pe tortul”(informațional) poate servi încluderea în acest volum, anuarului Primăriei municipiului Odesa „În slujba Țării”(al doilea an de gospodărie românească la Odesa 16 octombrie 1942 –  16 octombrie 1943) cu un cuvânt înainte al primarul Odesei, Gherman Pântea.

Apariția prezentului volum nu urmărește nici un scop propagandistic sau politic, este o încercare de a restabili adevărul despre perioada nominalizată de timp cu ajutorul martorilor oculari, documentelor de arhivă și a publicațiilor timpului din orașul respectiv.

Sperăm, ca prezentul volum și fie apreciat de specialiști, utilizat de cercetători și studenți și să fie găsit interesant  pentru locuitorii acestui celebru oraș.

Cor.„Secretele Istoriei”(www.mazarini.wordpress.com)