Arhivă pentru Februarie, 2015

Maria Diana Popescu - poza editorialUn sfert de veac de crasă nesimţire politică şi un tablou suprarealist, extrem de dureros şi de ofensator: hoţii şi şpăgi de miliarde, nepotism, evaziune, corupţie care face istorie şi căruţe de bani puşi la adăpostul băncilor străine; salarii lor nesimţite, de zeci şi zeci de mii de euro pe lună, într-o economie abia pîlpîind, de care trag toţi veneticii cu dinţii printr-o criză financiară, anume inventată ca să poată fura în voie, cînd poporul e ţinut în sărăcie, exploatat şi înhămat la sute de taxe din salarii de Guineea! Derbedeii care s-au prefăcut a conduce Ţara au violat constant şi bestial Constituţia şi legile ei, au încasat enorme salarii ilicite şi nemeritate, ca să aibă de unde îi mitui şi plăti pe cei care i-au ajutat să ajungă în funcţii. „Eu vreau să schimb totul!”, scrie Klaus Iohannis în cartea sa „Pas cu pas”. Totul, însemnînd, probabil, în viziunea unui scriitor neofit, nu doar politica, ci şi traiul românilor şi toate feţele care şi-au făcut sfertul de veac de teroare şi nesimţire la cîrma fără timonă a Ţării. Dacă vreţi cu adevărat să vă exercitaţi dreptul la schimbare, începeţi cu latura socială şi etică, domnule preşedinte. Daţi-i afară pe toţi duşmanii Patriei Române! Creaţi locuri de muncă, măriţi umilitoarele salarii şi pensii ale românilor, eradicaţi sărăcia, eliminaţi ilegala taxă radio-tv, încasată de trei-patru ori cetăţeanului, electrificaţi satele şi gospodăriile României, care încă mai orbăcăie în întuneric, daţi-i afară din Ţară pe bancherii care sfidează naţiunea română, bancherii-cămătari care au abuzat în mod revoltător milioane de români, stîrpiţi reţelele de crimă economică, daţi afară din Ţară exploatatorii, corupţii, gangsterii, deviaţii-sexual care nu se adaptează credinţei milenare a poporului şi conceptelor sănătoase de viaţă ale românilor, daţi afară afacerile murdare ale corporaţiilor americane şi redaţi suveranitatea României!

Românii nu mai suportă adunătura de impostori care s-au îmbogăţit prin furt

Faceţi ceva odată pentru poporul acesta adus de spate, împovărat de exploatare, şi sărăcie. Eliminaţi cele mai multe şi mai mari taxe din U.E. plătite de bietul român! Am avut numai preşedinţi care au făcut umbră Ţării chiar şi atunci cînd nu era soare! Nu vă rupeţi de realitatea românească! Nu e nici moral şi nici normal să vă aduceţi aminte brusc de popor şi vă îndrăgostiţi de virtuţile ştampilei din mîna lui doar în campaniile electorale! Opriţi distrugerea noastră ca naţiune, opriţi vînzările de terenuri agricole străinilor, vînzările de păduri, vînzările de Neam şi Ţară! Opriţi fărîmiţarea Ţării şi trimiterea ei în războaiele economice ale altor state! Stopaţi cu fermitate enclavizarea Ţării, constituirea unui avorton, a unui stat străin în statul român, gen Ţinutul Secuiesc în inima României de două ori milenară! Ocupaţi-vă de cetăţenii României! Viaţa lor, salariile, pensiile şi nivelul de trai sînt prioritare! Nu mai trageţi de timp cu „cestiuni” neînsemnate! Românii nu mai suportă şi nu mai acceptă în continuare la masa naţională adunătura de impostori şi puşcăriabili, care s-au îmbogăţit mişeleşte de-a lungul sfertului de veac de nesimţire capitalistă! E ca şi cum ar lăsa cheile de la casa Ţării unor hoţi şi criminali notorii! De ce păstraţi tăcerea în scandalul Udrea-Serviciile secrete, domnule Preşedinte? Vi s-a ordonat cumva, de undeva, de peste ocean? Faceţi dumneavoastră primul pas spre crearea de noi locuri de muncă, spre eradicarea sărăciei! Nu în anii care vin! Nu la anu’ şi la mulţi ani, ci acum! Vreau să văd un şantier care construieşte locuinţe din fondul de stat pentru generaţia tînără, nu moluri, nu faimoase şi sfidătoare sedii de bănci, bordeluri şi super-marcheturi! Vreau să văd un sistem de sănătate modern şi gratuit! Vreau să văd puse în mişcare politici fiscale avantajoase românului mediu. Sînteţi sau nu în stare de astfel de transformări, domnule Preşedinte, priceput la promisiuni şi testări pe feisbuc?

Criminalii care au lovit şi lovesc mişeleşte trupul milenar al Bisericii Ortodoxe Române

De-a lungul sfertului de veac am avut preşedinţi, guverne, centre de poliţie politică, centre de şantaj şi de tîrg cu agenţii străine, căpuşate de duşmani ai Ţării, care au implementat poruncile externe, menite să distrugă românismul şi valorile sale tradiţionale. Tot la porunca acestora Biserica Ortodoxă Română a fost şi este tot timpul atacată şi trimisă în derizoriu. Se doreşte cu tot dinadinsul şi se încearcă şi acum îndepărtarea românilor de credinţa lor milenară. Să ne amintim că pe toată perioada recentei campaniei prezidenţiale, prin intermediul agenţilor acoperiţi din presă (ziarişti care nu fac nici o para chioară, dar sunt remuneraţi regeşte pentru a împrăştia falsuri, atacuri şi mizerii) au fost scrise la comandă cele mai aprig-defăimătoare articole la adresa Ortodoxiei, lovind cu sete în slujitorii ei, lovind trupul milenar al Bisericii Ortodoxe Române, lovind mişeleşte în credinţa sfîntă a neamului românesc, tocmai pentru a da cîştig de cauză în alegerile prezidenţiale candidatului-fantomă, lui Klaus Ioahnnis, aparţinător Bisericii Lutherane. De un sfert de veac poporul a fost dezbinat în două tabere care se urăsc: iliescieni şi antiliescieni, băsişti şi antibăsişti, iohanişti şi antiiohanişti. Divide et impera! Concordia generală a poporului după lovitura de stat din ’89, cînd românii erau uniţi de aspiraţii identice, a fost desfiinţată.

Românii nu vor război cu niciun stat

S.U.A. nu se pot odihni din cauza noastră, România devenind un posibil cîmp de luptă, iar Preşedintele Iohannis salută cu entuziasm deciziile pe care străinii le iau în numele nostru, fără să consulte poporul printr-un plebiscit! Românii nu vor război cu niciun stat. Ucraina să-şi rezolve singură problemele cu S.U.A., nu e treaba noastră! Treaba noastră este să ne recuperăm românii aflaţi în teritorii smulse din Ţara-Mamă în urma Pactului Hitler-Stalin din august 1939. Ucraina ar face bine să ne dea înapoi teritoriile neamului nostru din străbuni. Neutralitatea ca poziţie ar produce iritaţie stăpînilor lumii, sărutăm dreapta lor, de aceea preşedintele salută cu supuşenie toate deciziile venite din afară. Altfel, am păţi-o ca Franţa. Să ne amintim că Hollande a decis să livreze arme Rusiei, întorcînd în acest fel spatele Statelor Unite, iar în luna decembrie a lui 2014, Hollande îi transmitea lui Obama că ar fi cazul să nu-şi mai bage nasul în politica europeană, iar după cîteva săptămani Franţa era zguduită de un atentat terorist! Motivul caricaturilor existînd deja le-a fost simplu să arunce vina pe terorişti musulmani, cînd de fapt americanii nu erau străini de gloanţele de la Charlie Hedbo. Pentru ce să lupte tinerii noştri, la o adică, Doamne fereşte? Pentru a satisface mofturile şi sforăriile magnaţilor americani? Viaţa lor valorează infinit mai mult decît Ucraina şi SUA la un loc…

Preşedintele Iohannis o caută cu lumînarea. La fel şi N.A.T.O. şi Michelle Obama

Imperiul american şi-a adus în România trupe de ocupaţie, iar noi nu dorim cu niciunchip să fim băgaţi de autorităţile idioate în războiul unor interese economice meschine. Pe harta N.A.T.O, România a devenit un punct strategic de folos marilor puteri, prin înfiinţarea unui comandament de comandă şi control cu 5.000 de soldaţi, instruiţi să intervină rapid. Recenta decizie a N.A.T.O. de a înfiinţa centre de comandă suplimentare în şase ţări europene (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia si România) reprezintă o reală presiune la adresa Moscovei. Un scenariu vechi, de fapt. „Deschiderea unor centre militare suplimentare la graniţele Rusiei, nu este altceva decît o încercare de a exercita presiune asupra Rusiei”, au declarat oficialităţile ruse, iar „riposta Moscovei va fi una adecvată”, zicea, eufemistic, dar diplomatic, bătînd şaua, Ţarul Putin. După cum am observat de-a lungul istoriei, într-un conflict, americanii au fost primii care şi-au luat tălpăşiţa. Aşa ne-au lăsat de izbelişte şi în 1945. Provocînd Rusia prin declaraţii hazardate, Preşedintele Iohannis o caută cu lumînarea. La fel şi N.A.T.O. Este cunoscut faptul că Rusia îi poate distruge, dar Putin dă dovadă de tact şi înţelepciune şi nu a răspuns în mod armat sancţiunilor impuse, excluzînd deocamdată ideea unei riposte militare, periculoasă pentru întreaga Europă. SUA este furnizorul permanent şi constant al violenţei şi războiului pe planetă. Pînă şi Michelle Obama ia apărarea violenţei şi crimelor de război, susţinînd controversatul film „American Sniper”, povestea unui lunetist american în Irak, de fapt, un criminal, care ucide cu sînge rece, şi pe care Michelle Obama îl consideră un erou al luptei pentru democraţie, deşi nu este decît un pion al invaziei americane în Irak, iar subiectul filmului face apologia violentă a războiului din Irak.

MARIA DIANA POPESCU

SURSA: http://www.art-emis.ro

Istoria unei trădări naţionale: Tratatul cu Ucraina. O carte-document de Tiberiu Tudor, cu un Cuvânt înainte al regretatului academician Florin Constantiniu

Istoria unei Tradari nationale - Tratatul cu Ucraina - Tiberiu Tudor

“În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului.
Cartea profesorului Tiberiu Tudor dezvăluie gravele erori săvârșite de factorii decizionali ai țării în desfășurarea negocierilor și în redactarea Tratatului, precum și de parlamentarii chemați să-l ratifice.
Românii trebuie să cunoască adevărul într-o problemă capitală, în care cenzura, manipulările, propaganda și presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al negocierilor și al Tratatului.”

Academician Florin Constantiniu

Notă asupra ediţiei

Această carte este scrisă în perioada iulie 1997 – iulie 1999, imediat după semnarea tratatului cu Ucraina. Prima ediţie a apărut în vara anului 2000. Formulări ca ,,actualaPutere” şi ,,actuala Opoziţie”, ,,la … luni de guvernare a actualei coaliţii” corespund perioadei sau momentului în care au fost scrise paginile respective.
Cartea este în primul rând un rechizitoriu, amplu documentat juridic şi istoric, la adresa unui act de politică externă pe care o bună parte a românilor l-a considerat unact de trădare naţională: prin semnarea tratatului cu Ucraina, în 1997, România recunoaşte dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii româneşti ocupate prin forţă de fosta Uniune Sovietică. Astăzi când, după summit-ul de la Praga a devenit clar că invitarea României de a adera la NATO nu a depins de semnarea Tratatului cu Ucraina, ci de cu totul alte considerente, de geopolitică globală, acest act politic dovedeşte, după caz, iresponsabilitatea, oportunismul, dezorientarea sau incompetenţa celor care l-au decis.

În al doilea rând, această carte este un act de restituire a istoriei. Sub acţiunea propagandei şi educaţiei antinaţionale, comunizantă până în 1989 şi globalizantă după 1989, generaţiile care au fost supuse acestui veritabil proces de spălare a creierului au pierdut conştiinţa apartenenţei teritoriilor de peste Prut la spaţiul etnic unitar românesc şi nu cunosc istoria desprinderii, relativ recente, a acestor teritorii din spaţiul statal românesc. Două capitole ale cărţii redau această istorie, începând cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775 şi a Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812 şi terminând cu marea revoluţie naţională de la Chişinău din 1988 –1991.

  Prof. Dr. Tiberiu Tudor

***
La 7 iulie 1997, cu 65 de voturi pentru, 50 contra, 3 abţineri, într-o atmosferă de totală confuzie, Senatul României ratifică „Tratatul cu Ucraina”. Republica Ucraina – stat apărut în 1991 – dispune de un act prin care actuala graniţă îi este recunoscută de statul român. Bucăţi din marmura trupului ţării se desprind, ducând cu ele zidurileCetăţii Albe şi ale Hotinului, Ţinutul Herţa, sanctuarul de cultură al Cernăuţilor. La data votării acestui act, preşedintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe – Adrian Severin, preşedinte al României – Emil Constantinescu.
Profesorul Tiberiu Tudor face un rechizitoriu foarte dur prin această carte, care a fost scrisă imediat, în perioada iulie 1997 – 1999, şi a apărut într-o primă ediţie în anul 2000. Această nouă ediţie a cărţii arată că încă în România se poate aborda şi scrie despre istoria recentă a ţării. Cartea este un document juridic şi istoric la adresa unui act de politică externă considerat, de o mare parte a românilor, un act de trădare naţională. Prin semnarea tratatului cu Ucraina, în iulie 1997, România recunoaşte dreptul de succesiune al Republicii Ucraina asupra unor teritorii româneşti ocupate prin forţă de fosta Uniune Sovietică. Astăzi este cât se poate de clar că invitarea României de a adera la NATO nu a depins de semnarea Tratatului cu Ucraina. Considerentele aderării României la NATO erau de natură geopolitică, de locul în care România este aşezată în Europa.

„Istoria unei trădări naţionale” cuprinde şi pagini de restituire a istoriei românilor.

„Sub acţiunea propagandei şi educaţiei antinaţionale – comunizată până în 1989 şi globalizată după 1989 – generaţiile care au fost supuse acestui amplu proces de spălare a creierului au pierdut conştiinţa apartenenţei teritoriilor de peste Prut la spaţiul etnic unitar românesc şi nu cunosc istoria desprinderii, relativ recente, a acestor teritorii din spaţiul statal românesc. Două capitole ale cărţii redau această istorie, începând cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775 şi a Basarabiei de către Imperiul Ţarist în 1821 şi terminând cu marea revoluţie naţională de la Chişinău din 1988-1991”.

La sfârşitul lunii ianuarie 1997 are loc reuniunea de la Dovos, pe teme de politică externă ale ţărilor europene participante. În cadrul acelei reuniuni, preşedintele Emil Constatinescu „îşi permite să avanseze disponibilitatea României de a ceda de jureUcrainei Teitoriile Ocupate, fără să aibă niciun mandat în acest sens, fără să consulte Parlamentul sau poporul român, fără să-şi pună problema că un asemenea sacrificiu priveşte întregul neam românesc”.
Despre aceste „discuţii” lansate atunci, presa românească, care încă era haotică în frunte cu nou apăruta televiziune PRO TV, nu s-a pronunţat. Practic, ratificarea Tratatului cu Ucraina s-a produs într-un fel de taină politică, pe care acum actanţii de atunci nu o mai recunosc. Iar actanţii, cei care au „pus în operă” acest tratat detrădare naţională, Petre Roman şi Adrian Severin, sunt vii. Încă se agită în politica românească. Nimeni nu a venit să spună că, de fapt, la îndemnul lui Silviu Brucan, „ideologul”, prin intermediul PRO TV, au acţionat cei doi oameni de stat, Petre Roman şi Adrian Severin. Iar preşedintele Emil Constantinescu a semnat tratatul ca pe un document de rând, măsurat de o iresponsabilitate pe care astăzi nu o recunoaşte.

Sursa: Melidonium via Ziaristi Online

Nota Ziaristi Online: Deşi fostul preşedinte Traian Băsescu a criticat vehement Tratatul în faţa camerelor televiziunilor, pe parcursul mandatului său a avut de două ori ocazia să îl denunţe, potrivit prevederilor Tratatului. Nu a făcut-o.

Cartea poate fi cumpărată de la Librăria Sophia sau Librăria “Mihai Eminescu”

Ruperea Basarabiei - Motto Eminescu - Istoria unei Tradari nationale - Tratatul cu Ucraina - Tiberiu Tudor

                        MILITARI  DIN BASARABIA (11)

Ornament National

Şerbănescu Teodor  – s-a născut la Cahul în 1839. A fost prefect al judeţălui Cahul. A participat la războiul pentru independenţă din anii 1877-1878. Se învredniceşte de gradul de colonel şi ajunge comandant de regiment de brigadă. Se retrage din armată, fiind preocuat de literatură, în special de poezie. În 1894 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la revistele „Literatura şi arta română”, „Convorbiri literare” ş.a. A decedat la Brăila, în ziua de 2 iulie 1901.

 

BLOG DE ISTORIE MILITARĂRâşcanu Ion– general de divizie, s-a născut la Cahul la 4 ianuarie 1874. A fost ministru de război în anii 1919- 1921. În 1927 este numit comisar superior în guvernământul Basarabia şi Bucovina. A fost ministru de stat  al Basarabiei în guvernul Nicolae Iorga.A intrat în Basarabia în 1918 în fruntea Diviziei 1 Vânători, care la 1 martie 1918 a înlocuit la Chişinău şi în Basarabia de mijloc, Detaşamentul General E. Broşteanu. În ziua de 27 martie 1918 Detaşamentul General I.Râşcanu se găsea la Chişinău, constituind trupele de paradă şi gărzile de onoare în timpul istoricului eveniment al Marii Uniri.

 

Lanciu Vasile– născut la 14 ianuarie 1931 în oraşul Cahul. Studii: gimnaziul din Cahul, Şcoala militară de aviaţie din Harikov şi Institutul poligrafic din Moscova. În perioada anilor 1975-1980 a fost primar al oraşului Cahul. A avut o misiune dificilă, să ridiceoraşul din ruine după puternicul cutremur de pământ din 1977. A lucrat director de tipografie, apoi director general al asociaţiei poligrafice din Cahul. Timp de 18 ani a condus complexul poligrafic din Chişinău „Universul”(astăzi Concernul „Presa”). Decoraţii de stat.

 

Erecci Marco, Petrov Ivan, Peroncov Feodor, Bancov Feodor– născuţi în satul Cairaclia, Taraclia. Participanţi la războiul ruso-turc din 1877- 1878 şi războiul ruso-japonez din 1904-1905. Toţi au fost decoraţi cu Crucea Sf. Gheorghe (pentru soldaţi), distincţie ţaristă. Bancov Feodor cu săteanul său Nicolae Manolov au mai participat şi la Primul Război Mondial.

 

Macovei Alexandru- născut în satul Cajba, Bălţi. Profesor şcolar în 1944 cu puţin înainte de a treia ocupaţie rusească a Basarabiei se refugiază în ţară. Face studii militare şi trecând prin toate gradaţiile militare devine colonel al Armatei Române.

 

Nestor Tudor Andrei- născut în oraşul Camenca la 15 mai 1960.Studii: şcoala din localitate, Şcoala profesional tehnică din Bălţi şi din Cahul, după care este angajat la uzina „Agromaşina”. Pe platoul de la Tighina, în timpul Războiului ruso-moldovenesc din 1991-1992 a luptat ca puşcaş şi a dat dovadă de abnegaţie şi eroism. În aceste lupte a fost răpus de glonţul duşmanului la 23 iunie 1992.

 

Voloşin Stepan- născut în satul Camencuţa, Bălţi. A participat la Primul război Mondial fiind încadrat marinar pe vasul militar „Moşcinâi”(„Vigurosul”).

 

BLOG DE ISTORIE MILITARĂTimoşenco Cemion Constantinovici –născut la 18 februarie 1895 în satul Furmanca, Chilia din Basarabia (azi Ucraina- Al.M). celebru militar al Armatei Roşii, Mareşal al Uniunii Sovietice, Erou al URSS (decorat de 2 ori). A studiat în şcoala din sat, în decembrie 1914 a fost mobilizat în armata ţaristă. În 1915 a absolvit şcoala-model al Regimentului pentru mitralierişti, participant la Primul Război Mondial ca mitralierist în Divizia 4 Cavalerie pe direcţia fronturilor Sud-Vest şi Vest, a fost decorat pentru curaj şi bărbăţie cu Crucea Sf.Gheorghe de gradul I, II şi III pentru soldaţi.

 În 1918 era comandant de pluton, escadron, iar în august 1918 se afla în fruntea Regimentului de cavalerie care participa la apărarea oraşului Ţariţân, iar din noiembrie 1918 – comandantul brigăzii de cavalerie (din 1919 în corpul de armată comandata de Semion Budionîi). Membru al pardidului comunist bolşevic din 1919. A fost rănit de 5 ori, dar nu a părăsit câmpul de luptă, decorat cu trei ordine Drapelul Roşu şi Armă de Onoare revoluţionară.

A absolvit cursuri militare academice în 1922,1927 şi cursuri superioare ale comandanţilor în cadrul Academiei Politico-Militare „N.G.Tolmaciov” din 1930.

A participat la luptele pentru ocuparea Poloniei de est (1939) fiind comandantul Frontului Ucrainean; în războiul sovieto-finlandez 1939-1940 începând cu 7 ianuarie 1940- comandantul Frontului Nord-Vest, unităţile căruia aveau menirea de a rupe „linia Manerheim”.

Participant la cel de-al II Război Mondial în calitate de comandant de oşti  sovietic cu importante realizări militare şi decorat cu ordine şi medalii ale URSS.

BLOG DE ISTORIE MILITARĂTodorov Georgi Stoianov– s-a născut la 8 octombrie 1858 în localitatea Bolgrad din Basarabia- decedat la 16 noiembrie 1934, Sofia, Bulgaria. General de infanterie bulgar (1917). Participant voluntar la războiul ruso-turc din 1877-1878. Absolvent al Şcolii Militare din Sofia (1879); studiază la Academia Militară a Statului Major, dar la ultimul an întrerupe studiile şi pleacă voluntar în grad de căpitan la războiul serbo-bulgar din 1885. Participant la războaele balcanice din 1912-1913. A avut o soartă de militar bulgar complicată, dar buna pregătire profesională şi eroismul personal depăşea complicaţiile. A participat la Primul Război Mondial. S-a demobilizat în 1918, un timp a fost consilier general al ţarului Boris III, iar deja în anul 1919 demisionează.

                        Autor proiect şi realizare Alexandru Valeriu MORARU