Al II-lea Război Mondial prezintă în continuare un interes deosebit pentru specialiştii din diferite domenii de cercetare. Relaţiile economice, internaţionale, operaţiunile militare din perioada conflictului nu au fost cercetate nici până astăzi în întreaga lor complexitate. Există mai multe motive, dintre care cele mai relevante sunt: lipsa accesului liber la documentele de arhivă ale unor state, lipsa de interes faţă de unele momente ale războiului, implicarea directă a guvernanţilor în scrierea/interpretarea istoriei, unele evenimente fiind cercetate cu lux de amănunte, căpătând dimensiunea unor legende sau mituri, iar altele – ascunse de publicul larg, deoarece reprezintă chiar şi astăzi pagini de tristă amintire, cauzate de greşeli de planificare şi realizare.
Basarabia, ca teritoriu al operaţiunilor de război în 1941 şi în 1944, este unul dintre multiplele teritorii care au avut de suferit de pe urma războiului. Situaţia reală de aici nu a fost încă cercetată multe lucruri, fiind ascunse până în prezent. Este cert, insă, că acest teritoriu, mai ales în 1944, prezenta un interes deosebit pentru ambele forţe implicate în conflict.
Lucrările dedicate celui de al II Război Mondial, publicate în perioada sovietică, oferă un tablou general al evenimentelor din martie-august 1944, creând impresia greşită că, după trecerea r. Nistru şi ajungerea trupelor sovietice la râul Prut, la 26 martie 1944, pe frontul din Moldova, situaţia s-a stabilizat şi practic nu au avut loc lupte. În lucrarea academicianului sovietic A.M. Samsonov Вторая мировая война. 1939-1945 1, autorul, după ce oferă informaţii cu privire la scopurile puse în faţa armatei roşii după preluarea controlului asupra Ucrainei de pe malul drept al Niprului, trece direct la descrierea realizării operaţiunii Iaşi-Chişinău, fără a menţiona evenimentele de pe frontul din Moldova între lunile martie-august.
Aceeaşi abordare a avut-o şi lucrarea Вторая мировая война. Краткая история2 publicată sub redacţia unui colectiv internaţional în frunte cu P.A.Jilin. Colectivul de autori oferă numai informaţii sumare cu privire la operaţiunea Uman-Botoşani, finalizată la mijlocul lunii aprilie 1944, apoi trece direct la descrierea operaţiunii Iaşi-Chişinău. A fost omisă o secvenţă destul de îndelungată a evenimentelor din anul 1944.
Un alt colectivde autori, în frunte cu general-locotenentul S.P. Platonov, în Вторая мировая война. 1939-1945 гг. Военно–исторический очерк23 descrie evenimentele de până la 15 aprilie 1944, când Frontul II Ucrainean s-a apropiat de Iaşi şi Chişinău, unde a întâlnit rezistenţa Armatei a VI-a Germane şi a Armatei a IV-a Române, care au avut poziţii pregătite din timp. Apoi, ca şi în lucrările precedente, autorii trec la descrierea ofensivei Iaşi-Chişinău.
Lucrurile nu stau deloc mai bine nici în Вторая мировая война. Итоги и уроки sub redacţia lui S.L. Sokolov. Autorii, după ce oferă informaţii cu privire la realizările Frontului II şi Frontului III Ucrainean de până la 26 martie 1944, trec şi ei direct la descrierea operaţiunii Iaşi-Chişinău, fără a oferi informaţii cu privire la evenimentele de pe frontul din Moldova din perioada lunilor aprilie-august 1944.
Situaţia e aceeaşi şi în cele mai importante lucrări editate în URSS dedicate celui de al II Război Mondial: История Великой отечественной войны3 în şase volume (vol. 5) şi Вторая мировая война în 12 volume (vol. VIII). În ambele lucrări, la fel, după descrierea operaţiunii Uman-Botoşani, finalizată în martie 1944, se trece direct la ofensiva Iaşi-Chişinău.
Manualele şcolare, atât cele din perioada sovietică, cât şi cele din perioada de după 1992, nu oferă nici date cu privire la evenimentele din perioada martie-august 1944. Real, o jumătate de an de război din sudul frontului de sud-est este camuflată, ascunsă sub sintagma “liniştea relativă” de pe frontul din Moldova. Mai bine de 60 de ani a fost ascunsă o ofensivă nereuşită a trupelor sovietice din lunile aprilie-iunie 1944. dacă în anii puterii sovietice acest lucru era trecut cu vederea de istorici, actualmente trebuie scoasă la iveală drama celor petrecute pe frontul din Moldova. Accesul cercetătorilor la arhivele Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse fiind interzis, putem analiza acele evenimente doar în baza memoriilor participanţilor la luptele din Moldova din anul 1944, care au fost editate atât în perioada sovietică, cât şi în cea postsovietică.
Aviatorul Ivan Ilici Babak, care a luptat în cadrul Regimentului 100 Aviaţie de Vânătoare al Diviziei a IX-a Mariupolskaia, comandant al căreia a fost renumitul Pokrîşkin, descrie, în “Звёзды на крыльях4, dificultatea luptelor din Moldova, unde a ajuns la 5 mai. Avându-şi baza pe aerodromurile de la Ştefăneşti şi Lihneşti, ei au efectuat, începând cu 11 mai, 482 zboruri, doborând 53 de avioane în 23 de lupte.
Un alt aviator, Fiodor Fiodorovici Arhipenko, care a luptat în cadrul Regimentului 129 aviaţie de vânătoare descrie, în Записки лётчика истребителя5, sosirea unităţii lor, la 9 mai, pe aerodromul din Todireni (România), apoi trece la luptele purtate de unitatea sa în cadrul ofensivei din mai-iunie, de-a lungul r. Siret, spre sud. Oferă informaţii despre lupta din 30 mai 1944 deasupra or. Iaşi, când a fost rănit comandantul escadrilei a II-a, Nikolai Gulaev. Acelaşi autor menţionează că, în urma nereuşitelor sovietice, “trupele germane şi cele române, regrupându-şi forţele, au realizat, la sfârşitul lunii mai 1944, o contraofensivă mai la nord de Iaşi”. Trupele germane au reuşit să pătrundă până la 10-15 km în teritoriile ocupate de sovietici.
Alexandr Andreievici Azemşa descrie în cartea sa Последняя высота: Записки офицера6 contraofensiva de lângă s. Ştefăneşti a 40 de tancuri germane, în acea luptă regimentul său fiind încercuit, iar comandantul de regiment şi adjunctul său fiind ucişi.
Serghei Husainovici Ainutdinov, care a luptat în cadrul Diviziei 375 Uralskaia, Harkovskaia, Buharestskaia, Dvajdî Krasnoznamennaia Infanterie, în В памяти и в сердце7, descrie cum, din cauza luptelor deosebit de grele, divizia sa, inclusiv Regimentul 1245 Infanterie, a fost nevoită să treаcă, în iulie stabilizat şi practic nu au avut loc lupte. În lucrarea academicianului sovietic A.M. Samsonov Вторая мировая война. 1939-19451, autorul, după ce oferă informaţii cu privire la scopurile puse în faţa armatei roşii după preluarea controlului asupra Ucrainei de pe malul drept al Niprului, trece direct la descrierea realizării operaţiunii Iaşi-Chişinău, fără a menţiona evenimentele de pe frontul din Moldova între lunile martie-august.
Aceeaşi abordare a avut-o şi lucrarea Вторая мировая война. Краткая история2 publicată sub redacţia unui colectiv internaţional în frunte cu P.A.Jilin. Colectivul de autori oferă numai informaţii sumare cu privire la operaţiunea Uman-Botoşani, finalizată la mijlocul lunii aprilie 1944, apoi trece direct la descrierea operaţiunii Iaşi-Chişinău. A fost omisă o secvenţă destul de îndelungată a evenimentelor din anul 1944.
Un alt colectivde autori, în frunte cu general-locotenentul S.P. Platonov, în Вторая мировая война. 1939-1945 гг. Военно–исторический очерк23 descrie evenimentele de până la 15 aprilie 1944, când Frontul II Ucrainean s-a apropiat de Iaşi şi Chişinău, unde a întâlnit rezistenţa Armatei a VI-a Germane şi a Armatei a IV-a Române, care au avut poziţii pregătite din timp. Apoi, ca şi în lucrările precedente, autorii trec la descrierea ofensivei Iaşi-Chişinău.
Lucrurile nu stau deloc mai bine nici în Вторая мировая война. Итоги и уроки sub redacţia lui S.L. Sokolov. Autorii, după ce oferă informaţii cu privire la realizările Frontului II şi Frontului III Ucrainean de până la 26 martie 1944, trec şi ei direct la descrierea operaţiunii Iaşi-Chişinău, fără a oferi informaţii cu privire la evenimentele de pe frontul din Moldova din perioada lunilor aprilie-august 1944.
Situaţia e aceeaşi şi în cele mai importante lucrări editate în URSS dedicate celui de al II Război Mondial: История Великой отечественной войны3 în şase volume (vol. 5) şi Вторая мировая война în 12 volume (vol. VIII). În ambele lucrări, la fel, după descrierea operaţiunii Uman-Botoşani, finalizată în martie 1944, se trece direct la ofensiva Iaşi-Chişinău.
Manualele şcolare, atât cele din perioada sovietică, cât şi cele din perioada de după 1992, nu oferă nici date cu privire la evenimentele din perioada martie-august 1944. Real, o jumătate de an de război din sudul frontului de sud-est este camuflată, ascunsă sub sintagma “liniştea relativă” de pe frontul
din Moldova. Mai bine de 60 de ani a fost ascunsă o ofensivă nereuşită a trupelor sovietice din lunile aprilie-iunie 1944. dacă în anii puterii sovietice acest lucru era trecut cu vederea de istorici, actualmente trebuie scoasă la iveală drama celor petrecute pe frontul din Moldova. Accesul cercetătorilor la arhivele Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse fiind interzis, putem analiza acele evenimente doar în baza memoriilor participanţilor la luptele din Moldova din anul 1944, care au fost editate atât în perioada sovietică, cât şi în cea postsovietică.
Vladimir Semionovici Antonov, care a luptat în cadrul Regimentului 1054 al Armatei 57 de Gardă, în Пути к Берлину8 descrie situaţia dificilă în care s-a pomenit regimentul său, aflat pe flancul stâng al Armatei a 57-a şi care făcea joncţiune cu Armata a 8-a de Gardă a generalului Ciuikov, situată pe platoul de la Şerpeni. Autorul califică drept dramatică situaţia la mijlocul lunii mai 1944 a Armatei a 8-a de Gardă, când trupele germane şi-au început contraofensiva.
Eroul URSS, general-locotenentul Gleb Vladimirovici Baklanov, care a luptat în cadrul Diviziei 13 Infanterie din cadrul Armatei a 5-a de Şoc a generalului de armată Jadov, în Ветер военных лет9 descrie luptele grele pe care le-a purtat la Şerpeni, începând cu 14 aprilie şi până la începutul lunii mai 1944, când resturile Armatei a 5-a de Şoc au fost scoase în rezerva Frontului II Ucrainean în jurul or. Botoşani, unde au ajuns la 15 mai.
Informaţii mult mai detaliate oferă mareşalul URSS Nikolai Vasilievici Biriukov, în Трудная наука побеждать10. Luptând în cadrul Armatei a 4-a de Gardă, comandant al corpului 20 infanterie, autorul oferă mărturii cu privire la luptele dificile din Moldova, în urma cărora diviziile lor ajunseseră la un efectiv de nu mai mult de 2,5-3 mii oameni. La 19 aprilie 1944, comandantul Frontului II Ucrainean, I.S.Konev, înţelegând că în faţa lor vor lupta diviziile 13, 14, Grosses Deutschland de tancuri, 113, 114, 39 Infanterie din cadrul Armatei a VI-a Germane, dă ordinul de trecere la defensivă.
General-locotenentul Arefa Konstantinovici Blajei, care a fost comandant al statului-major al Armatei 37, descrie că dincolo de r. Nistru, încă din luna februarie 1944, începuse pregătirea liniilor de apărare germane. Deşi încă în seara zilei de 11 aprilie, unităţi ale Corpului 57 Infanterie ocupaseră un platou pe malul stâng al Nistrului lângă Varniţa, la “17 aprilie la orele 2.00 noaptea, în statul-major a sosit o directivă a frontului” de a “pregăti şi efectua o operaţiune de ofensivă… în cooperare cu Armata a 57-a şi Armata a 6-a, a distruge grupul de armată inamic în sudul Basarabiei între Nistru şi Prut… a ieşi la hotarul de stat”. Ofensiva, conform ordinului, a început la 19 aprilie 1944. Armata a 37-a a primit ordin să înainteze în direcţia Bender Fârlădeni-Rezeni-Cimişlia-Leova-Fălciu (România).
Armata a 6-a (comandant – generalul I.T. Şlemin) a primit ordin să înainteze în direcţia Căuşeni-Abaclia-Comrat. În legătură cu termenele de realizare a acestei ofensive, comandantul Armatei a 57-a, generalul Şarohin, menţiona: “Pentru pregătirea practică a operaţiunii de ofensivă nu avem timp…”.
În memoriile sale, intitulate В армейском штабе11, autorul oferă informaţii extraordinar de preţioase cu privire la întâlnirea sa cu comandantul Frontului III Ucrainean, Malinovski, care i-a zis că nu poate amâna ofensiva, cu atât mai mult că şi Frontul II Ucrainean va înainta spre Chişinău. Totuşi, luând în consideraţie situaţia creată, Malinovski i-a permis să înceapă ofensiva cu o zi mai târziu – la 20 aprilie 1944, ora 2.00. A emis ordinul de începere a ofensivei pe data de 22 aprilie 1944, următorul ordin fiind de a începe ofensiva pe data de 25 aprilie 1944.
Dar chiar din prima zi a ofensivei nu s-a putut realiza nimic: “În ciuda eforturilor noastre, rezultatul a fost acelaşi. Din nou s-a confirmat – o operaţiune de ofensivă pregătită în pripă întotdeauna va fi sortită nereuşitei”.
General-locotenentul A.K.Blajei afirmă că abia la 1 mai, după ce Malinovski a efectuat o inspecţie în faţa cetăţii Bender, acesta a dat ordinul de trecere la defensivă.
Lucrurile s-au agravat la 10 mai 1944, când peste 200 tancuri germane au atacat poziţiile Armatei a 8-a de Gardă, începând o contraofensivă.
Aceste momente sunt descrise şi de către artileristul Mihail Petrovici Badigin în Бой требует подвига12. Autorul descrie dezastrul în care s-a pomenit Armata a 8-a de Gardă pe platoul de lângă satele Maiak-Palanca, pe care, din cauza luptelor grele, a ploilor necontenite şi a revărsării Nistrului, Armată a 8-a de Gardă a fost nevoită să-l părăsească, fiind mutată în locul Armatei a 5-a de Şoc, la capul de pod de la Butor-Şerpeni, pentru a începe ofensiva în direcţia Chişinăului, aceasta a nimerit, chiar din prima zi, sub contraofensiva germană.
Fostul preşedinte al Asociaţiei Eroilor URSS şi Federaţiei Ruse, generalul de armată V.I. Varennikov, în Неповторимое13, supune unei critici nimicitoare ordinele primite, care au dus la dezastrul suferit de Armata a 8-a de Gardă pe platoul de la Butor-Şerpeni. Autorul condamnă deschis pregătirea proastă a ofensivei sovietice, menţionând că nu s-au realizat misiuni de cercetare a poziţiilor inamice, trupele nu au fost pregătite pentru această ofensivă, ele nu au fost dotate cu echipamentul necesar, şi nu s-a oferit nici cel mai mic răgaz pentru odihnă şi completare după lunga ofensivă din iarna-primăvara anului 1944. Pierderile grele suferite, încercuirea unor unităţi sovietice pe întreg frontul din Moldova au determinat conducerea sovietică de atunci să renunţe la planurile de ofensivă, care, în linii mari, se vor relua aproape complet în cadrul ofensivei Iaşi-Chişinău din august 1944.
Deşi au trecut mai bine de 65 de ani de la acele evenimente, şi până acum ne aflăm în capcana ideologică stalinistă. Mitul “liniştii relative” de pe frontul din Moldova ascunde de fapt o ofensivă nereuşită din lunile aprilie-iunie 1944, care s-a finalizat tragic pentru trupele sovietice în Moldova. Acest adevăr nu putea avea vreun loc în mitologia Marelui Război pentru Apărarea Patriei, anul 1944 fiind considerat anul “celor 5 lovituri ale lui Stalin”. Fiind o operaţiune nereuşită, nu convenea şi nu convine nici acum multora. A fost ascunsă de istoriografie, pentru a nu afecta imaginea şi manifestaţiile anuale de comemorare a ofensivei Iaşi-Chişinău.
Sergiu Cataraga
1 Самсонов, А. М. , Вторая мировая война. 1939-1945 , Москва, Наука, 1985
2 Жилин, П. А. , Вторая мировая война. Краткая история, Москва, Наука, 1984
3 Вторая мировая война. Краткая история . !939-1945 гг. Военно- исторический очерк, под общей редакцией генерал-лейтенанта Платонова С. П., генерал-майора Павленко Н. Г., полковника Поротькина И. В., Москва, Военниздат, 1955
4 История Великой Отечественной Войны Советского союза, Москва, Воениздат, 1960 -1965
5 Бабак, И. И., Звёзды на крыльях, Москва, ДОСААФ, 1981
6 Архипенко, Ф. Ф., Записки лётчика истребителя, Москва, НПП Дельта, 1999
7 Аземша, А. А., Последняя высота: Записки офицера, Свердловское Средне-Уральское книжное издательство, 1968.
8 Айнутдинов, С. Х., В памяти и в сердце, Екатеринбург, ГИПП Уральский рабочий, 2000
9 Антонов, В. С., Пути к Берлину, Москва, Наука, 1975
10 Бакланов, Г. В., Ветер военных лет, Москва, Воениздат, 1977
11 Бирюков, Н. В., Трудная наука побеждать, Москва, Воениздат, 1968
12 Блажей А. К., В армейском штабе, Москва, Военное издательство, 1967
13 Бадигин, М. П., Бой требует подвига, Москва, Воениздат, 1980
Anunțuri
