Arhivă pentru ianuarie, 2019

In memoriam

Generalul-diplomat de elită

 

Trei copilaşi, rămaşi orfani şi aruncaţi în ghearele foametei, se ţineau grămăjoară. Unica salvare şi mângâiere le rămăsese văcuţa. Dar, într-o noapte, nişte cretini le-au furat-o şi pe aceasta. Disperaţi şi flămânzi, tustrei erau sortiţi pieirii. Pe atunci, populaţia din sătucul Lipceni, ca şi din alte localităţi basarabene, murea de-a valma. Învăţătorului Guja i se făcu milă de aceşti elevi capabili şi ordonaţi, i-a urcat într-o căruţă şi i-a dus  la Casa de copii din satul vecin Parcani, de unde Frosica şi Teodora au fost repartizate la orfelinatul din Şoldăneşti, iar Todirel se pomeni la Casa de copii nr. 1 din Chişinău.

– Oricât ar fi de greu, să nu abandonezi cartea, îl sfătui pedagogul din Lipceni la despărţire.

Nu bănui el că Todirică Botnaru peste ani va purta uniformă de general, că în calitate de ambasador al Republicii Moldova va înmâna scrisori de acreditare la patru monarhi din Ţările Benelux, că în Marea Britanie i s-a acordat onoarea regală supremă.

Conversaţia cu Regina Angliei prevedea, conform protocolului, 15-20 de minute, dar a durat de două ori mai mult, căci diplomatul nostru îi trezise un vădit interes.

– Credeam că sunteţi primul ambasador moldovean la Londra, îşi exprimă nedumerirea Majestatea Sa.

– Nu, primul a fost Antioh Cantemir, feciorul eruditului scriitor-academician Dimitrie Cantemir, reprezentând aici Rusia Ţaristă. În primul Acord între Moldova şi Anglia a fost semnat în anul 1588, între domnitorul Petru Şchiopu şi consulul Angliei la Constantinopol Wiliam Herborn.

Văzându-l bărbat elegant şi erudit, Majestatea Sa Elizaveta a II-a se miră că Republica Moldova are ieşire la Dunăre. Şi diplomatul nostru îşi permise chiar să glumească:

– Nu e departe timpul când în portul de la Giurgiuleşti vom vedea vase sub pavilionul englez.

– De ce nu, e un lucru real şi posibil, căzu de acord Regina.

Teodor Botnaru, fost ambasador cu reşedinţă în Bruxelles, a reprezentat cu demnitate ţara noastră nu numai în Benelux şi Marea Britanie, dar şi în Consiliul Europei şi NATO.

Într-un interviu, publicat în ziarul „Accente” din 20 noiembrie 2003, generalul-diplomat spunea: „Statele mari fac politică mare, iar statele mici fac politică justă. Adevărul e că, doar fiind în NATO, am putea aspira la Uniunea Europeană. Deci, noi avem nevoie de NATO şi nu invers”.

Regretăm, că în timpuri atât de tulbure şi dramatice, ţara noastră s-a lipsit de o minte atât de aşezată şi lucidă. A trecut un an de când generalul-diplomat nu se mai află printre noi, fiind chemat la Domnul…

Tudor ŢOPA, Alexandru GANENCO  

Reclame