MILITARI DIN BASARABIA (4)

Posted: 7 Iulie 2014 in Documente, MILITARI DIN BASARABIA, Ştiri şi Informaţii

                                     MILITARI DIN BASARABIA  (4)

Ornament National

 

Andreev Sergiu Victor– născut la 22 iulie 1971. Mobilizat din s. Cioara, Hânceşti. Participant la războiul ruso-moldovenesc din anii 1991-1992. A decedat cu moarte de erou la 11 iulie 1992 în luptele de la Tighina. Decorat postmortem cu Ordinul Republicii.

Ion Inculeţ (1844-1940) om politic basarabean. A urmat seminarul teologic din Chişinău şi studii universitare la Yuriev (Rusia). Participă la Revoluţia rusă din februarie- martie 1917, fiind membru al Sovietului deputaţilor muncitoreşti şi ţărani din Petrograd. Urmând sfatul lui Kerenski revine la Chişinău în august 1917, ca membru al Sovietului provincial al deputaţilor ţărani şi comisar gubernial al Basarabiei. La 21 noiembrie 1917 devine preşedintele Sfatului Ţării din Basarabia, iar din 1918, permanent, deputat în Parlamentul României, ministru, deţinând portofoliile Sănătăţii, de Interne, de Stat, al Comunicaţiilor, şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1936- 1937). Membru corespondent (1909) şi membru titular (1918) al Academiei Române. La 26 mai 1919 şi-a pronunţat discursul de recepţie intitulat Spaţiul şi timpul în nouă lumină ştiinţifică, pe care l-a început astfel „Adânc emoţionat iau cuvântul. Fiu al Basarabiei, locuită de români, care nici cu gândul cel mai îndrăzneţ nu aşteptau să se întoarcă la sânul Neamului, eu acuma stau în mijlocul dv. Nu numai ca o idee de unitate naţională, nu numai ca un simbol al Unirii, dar ca un adevărat reprezentant al Unirii, care este un fapt împlinit. Ştiinţa  este internaţională şi ca să devie naţională trebuie ca ideile ei să intre şi să domine în adâncimea maselor poporului, care colorează ideile cu deosebirile lui”. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. Din delegaţia Sfatului Ţării, care a prezentat actul Unirii regelui Ferdinand I (aflat atunci la Iaşi) a făcut parte şi Ion Inculeţ, în calitate de preşedinte. Publică lucrările: Ma premiere rencontre avec De Saint- Aulaire (1930); SSSR, (Bucureşti, 1932). În anul 1940, s-a retras cu familia la Bucureşti unde se stinge din viaţă.  

Boga Leon (15 ianuarie 1880 (1886), Vales, Macedonia – 23 ianuarie 1974, Vaslui, România). Profesor, istoric, publicist şi arhivist. Descendent dintr-o familie aromână. Studiază la Liceul de băieţi din Bitalia, Macedonia. La 1908 se stabileşte la Bucureşti. În timpul Primului Război Mondial se înrolează în armata română în calitate de voluntar (1917- 1918); anume în această perioadă Leon Boga obţine cetăţenia română. La 14 ianuarie 1918 vine în Basarabia, ţinut de care îşi va lega destinul şi va încerca pe toate căile să-şi aducă aportul la prosperarea lui socia- culturală. Activităţile culturale ale lui Leon Boga au ca rezultat formarea Asociaţiei Corpului Didactic Moldovenesc, pregătirea Congresului Invăţătorilor din judeţul Tighina. Boga Leon este iniţiatorul ideii de editare a revistei cu caracter metodologic- instructiv şi didactic„Şcoala”, se ocupă de organizarea Direcţiei Regionale a Arhivelor Statului din Chişinău (1918- 1920). După 1920 îmbină activităţile de pe tărâmul cultural de director al regionalei din Basarabia a Fundaţiei Culturale” Regele Mihai I”, membru, ulterior director (1939) al Secţiei din Basarabia a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu cele de ordin pedagogic, activând până la 1939 şi în funcţie de profesor, apoi director al Liceului „Alexandru Donici”. Leon Boga aduce un aport deosebit la ridicarea statutului arhivisticii, creşterii prestigiului şi importanţei ei nu numai în Basarabia, ci şi în întreaga România. Are numeroase publicaţii şi culegeri de documente. El a fost unul dintre redactorii ziarului „Sfatul Ţării”(1918). În urma evenimentelor diniunie 1940 se refugiază în România, unde se află până în 1941, când Basarabia este eliberată. În timpul războiului, revenit la Chişinău, îşi continuă activitatea în arhive, fiind totodată  diziluzionat de faptul că multe din manuscrisele lăsate la 1940 au dispărut fără urmă. Împreună cu Arhivele Statului din Chişinău se evacuează la Bibeşti, Olt (1944). Se stinge din viaţă la 23 ianuarie 1974

Donici Alexandru (19 ianuarie 1806, Bezeni (azi Donici), Orhei- 21 ianuarie 1865, Piatra Neamţ). Fabulist şi traducător. Este trimis la Sankt-Petersburg într-un institut particular de educaţie. După ce capătă aici cunoştinţe elementare, este înscris la Liceul militar din acelaşi oraş, unde capătă gradul de ofiţer. A devenit ofiţer şi a servit în această calitate câtva timp în armata rusă. În 1826 demisionează din armată şi se angajează slujbaş în administraţia civilă din Basarabia. Are multe publicaţii şi traduceri şi este unul din cei mai importanţi fabulişti ai timpului.

Catelli Emanoil (25 ianuarie 1883, Zgărdeşti, Bălţi -18 noiembrie 1943 GULAG, Sverdlovsk). Militar, om politic. A absolvit şcoala de ofiţeri din Odessa. Ulterior devine ofiţer al Statului-Major al unei unităţi militare ruse. Este mobilizat la Odessa, cu gradul de căpitan (1917). Preşedinte provizoriu al Partidului Progresist Moldovenesc din Basarabia (secţia Odessa), care apoi se contopeşte cu Comitetul Moldovenesc al regimentului 40 Infanterie. A colaborat cu Partidul Naţional Moldovenesc din Chişinău. Este ales membru al Comitetului Executiv al Partidului Naţional Moldovenesc (secţia Odessa). La 1 mai 1917 Emanuil Cateli împreună cu Ion Pelivan şi Pan Halipa, propun înfiinţarea  Sfatului Ţării şi declararea autonomiei Basarabiei. A fost membru al celui de-al treilea guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti- director general (ministru) al Agriculturii. A Contribuit la organizarea unităţilor militare (cohortelor) moldoveneşti. În perioada interbelică este numit Prefect de Bălţi, iar mai apoi ales senator în Parlamentul României. Nu părăseşte Basarabia în 1940, în consecinţă fiind omorât.

Cruceniuc Petrea (29.06.1917, Plopi, Râbniţa- 04.01.1988 Chişinău) poet şi publicist. Studii la Şcoala Militară din Balta, Şcoala Militară din Moscova şi Institutul de Literatură M.Gorchi din Moscova, participant la cel de-al II război mondial în armata sovietică. Redactor-şef la revista”Octombrie”(Basarabia)- 1949-1953- şi la ziarul Cultura Moldovei- 1957-1963. Publicistică: “Salve”(1970), “Spic şi spadă” (1974), “Prin ani cu tine” (1984).

Galeţchi Semion (3/15 februarie 1887, Donduşeni jud. Soroca -194 ) În anul 1908 înrolat în armata rusă, îşi face serviciul militar în Varşovia până în 1911. Participant la Primul război mondial, mobilizat la Odesa. Aici în timpul revoluţiei aderă la Organizaţia militară moldovenească din localitatea, contribuind la formarea primului batalion moldovenesc, care mai târziu a stat la baza formării chortelor naţionale. În vara anului 1917 este trimis la Chişinău unde participă la formarea Comitetului Central Ostăşesc Moldovenesc.

Groppa Dumitru (21 mai 1895 sat. Vărăncăul Vechi, Soroca-11 septembrie 1970) Mobilizat în armata rusă în gradul de sublocotenent, participă la primul război mondial, jurist.

Marc Dimitrie Gheorghe, (1877 s. Ciuciulea, Hotin – 1954, Ciucilea) marinar militar, în 1903, în calitate de marinar în armata rusă este trimis pe frontul ruso-japonez ca membru al echipajului crucişătorului rus Vareag.Pentru a nu fi capturat de duşman şi nimicit, echipajul a primit ordin să distrugă vasul. Printre cei 4 marinari cărora, la 27 ianuarie 1904, li s-a încredinţat această misiune s-a numărat şi Dimitrie Marc. Pentru a le răsplăti eroismul , ţarul i-a invitat pe supraveţuitori la curtea imperială, unde lui Dimitrie Marc i s-a înmânat Crucea Sfântul Gheorghe de gragul 4 (nr.97643). Peste încă 50 ani, consemnând fapta eroică a bravului luptător basarabean, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS i-a conferit , post-mortem, medalia Pentru Vitejie.

Moraru Anatolie (1895 sat. Cerlina Mare, Hotin- 1969 Bucureşti) Ofiţer de carieră, absolvent al unei şcoli militare. În 1917 avea gradul de locotenent, iar în 1918 era deja căpitan. Membru al Comitetului Central al Militarilor Moldoveni.

Munteanu Zamfir (?-?) A fost ales deputat în Sfatul Ţării din partea Comitetului Central Executiv Moldovenesc al Sfatului Delegaţilor Soldaţi şi Ofiţeri.

Andronachi Gheorghe (8 aprilie 1893 sat. Chiperceni, Orhei – ?)A absolvit Şcoala militară de infanterie din Odesa. A participat la Primul război mondial ca ofiţer al armatei ruse, fiind rănit de 6 ori. În miscarea de eliberare natională din Basarabia s-a angajat în 1917, a condus detaşamentul de cavalerie al Sfatului Ţării. Pentru merite militare a fost avansat de conducerea Republicii Moldoveneşti la gradul de locotenent-colonel.

Botezatu Grigore (?-?) Maior, a format din ordinul Sfatului Ţării, Regimentul I Husari la Novogheorghievsk din ofiţeri şi soldaţi moldoveni. La 27 decembrie 1917 a sosit la Chişinău ocupînd cazarma de pe strada Feodorov, colţ cu Bulgară.  

Brăiescu Constantin (1873 Soroca – 15 martie 1928) Absolvent al Şcolii Militare de Cavalerie din oraşul Nikolaev (Rusia), colonel în armata ţaristă. În 1917 este numit comandant al Regimentului Moldovenesc de Cavalerie; Ministru de Război (gradul de general) în Guvernul Republicii Moldoveneşti. După Marea Unire este numit Comandant Teritorial al Basarabiei.

Gurschi Semion (1885, Durleşti-?) Colonel, absolvent al liceului real din Chişinău şi al şcolii pregătitoare de ofiţeri din Petersburg. În anii primului război mondial a fost comandantul Regimentului cu nr. 10 Vînători. În anul 1917 a condus Regimentul I Moldovenesc supus direct Sfatului Ţării.  

 

AUTOR PROIECT şi SELECŢIE: Alexandru Moraru

SURSA: http://www.mazarini.wordpress.com

Anunțuri
Comentarii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s