ULTIMATUMUL SOVIETIC DIN IUNIE 1940 (5)

Posted: 10 Septembrie 2013 in Articole, ŞTIINŢĂ
 Nicolae EnciuII – Iulie 1940.
Bilanţ statistic al Basarabiei (Dosar special. Ministerul Internelor, Direcţiunea Generală a Poliţiei, Arhiva Siguranţei):
„Basarabia are o suprafaţă de 44.936 km.p. teren uscat şi 2.500 km.p. lacuri. În această întindere intră 249.356 ha pădure, 112.946 ha vie şi 40.470 ha livezi cu pomi fructiferi.
Suprafaţa cultivabilă a Basarabiei este de 3.037.703 ha, ceea ce reprezintă a ¼ parte suprafaţă totală cultivabilă a României (13.324.090 ha).
După statistica făcută în ultimii 5 ani producţia cerealelor din Basarabia se cifrează astfel (în medie anuală):
Grâu – 4.500.000 chintale, adică 1/5 parte din producţia totală a ţării.
Porumb – 10.000.000 chintale (1/5 din producţia totală).
Orz- 5.000.000 chintale (aproape ½ din producţia ţării).
Secară – 1.000.000 chintale (1/3 din producţia totală).
Producţia legumelor ajunge până la 1/5 din producţia totală.
Suprafaţa cultivabilă cu tutun este de 3.000 ha (1/4 din suprafaţa cultivabilă cu tutun din ţară).
Suprafaţa viilor este de 1/3 din suprafaţa viilor din întreaga ţară.
Arborii fructiferi reprezintă 1/6 din numărul arborilor din ţară.
 
1. Animalele.
Caii – 546.877 capete (1/4 din numărul total din ţară).
Boi – 611.808 capete ( 1/7 din numărul total).
Oi – 2.000.000 capete (1/5 din numărul total).
Porci – 500.000 capete (1/6 din numărul total).
Aici trebuie remarcat că Basarabia se distinge prin superioritatea oilor caracul şi ţurcana- cu producţia anuală de piei până la 500.000 bucăţi, foarte căutate în străinătate- mai ales în America, unde exportul a fost foarte activ în ultimii ani.
În Basarabia s-au expropriat 1.500.000 ha, cu care s-au împroprietărit 357.016 agriculturi, în majoritate români, ceea ce reprezintă ¼ din exproprierea şi împroprietărirea totală a ţării.
2. Producţia peştelui.
Datorită poziţiei naturale a Basarabiei învecinată cu Nistrul-limanul şi Marea Neagră, producţia peştelui este foarte abundentă şi de toate varietăţile. Anual se prinde până la 5.000.000 kgr. Peştele kefal, care se prinde la Bugaz, este o specie ce nu se găseşte în altă parte a ţării.
3. Reforma agrară.
În Basarabia s-au expropriat 1.500.000 ha, cu care s-au împroprietărit 357.016 agricultori, în majoritate români, ceea ce reprezintă ¼ din exproprierea şi împroprietărirea totală a ţării.
4. Investiţii agricole.
Maşini agricole cu forţe motrice.
Tractoare- 361 (1/10 din totalul pe ţară).
Batoze- 2.000 (1/7 din totalul pe ţară).
Unelte cu tracţiune animală.
Pluguri- 451.662 (1/5 din totalul pe ţară).
Semănătoare- 7.000 (1/10 din totalul pe ţară).
5. Bănci agricole populare.
În Basarabia sunt: 452 bănci cu 90.000 membri, cu 100.000.000 capital şi 60.000.000 depozite; acest număr reprezintă 1/10 din totalul pe ţară.
6. Cooperative agricole – 65, cu 5.000 membri, 3.000.000 capital, adică a 1/8 parte din numărul total pe ţară.
7. Organizare administrativă.
Din punct de vedere administrativ, Basarabia cuprinde 9 judeţe: Hotin, Soroca, Bălţi, Orhei, Lăpuşna, Tighina, Cetatea Albă, Cahul şi Ismail şi un număr de 1.738 comune rurale. În 1929/1930 s-a înfiinţat Directoratul Basarabiei, la Chişinău, care a funcţionat până la 1934. În 1938, după Constituţia lui Carol al II-lea, prin noua lege administrativă, sudul Basarabiei cu 4 judeţe a alcătuit ţinutul Nistru, cu rezidenţa regală la Chişinău, iar judeţele din nordul Basarabiei au fost atribuite la ţinuturile Prut şi Suceava.
8. Căile de comunicaţie.
Reţeaua de cale ferată exploatată are o lungime de 1.087 km, cu 400 locomotive şi 7.000 vagoane uzate, din care circulă regulat 95 locomotive şi 2.675 vagoane, formând următoarele garnituri de trenuri: accelerate- 60, personale – 222, mixte- 334, marfă- 516. Transportul pe apă este aproape inexistent. Drumurile sunt impracticabile, iar pe vreme ploioasă circulaţia este imposibilă. Basarabia a fost înzestrată între timp cu 3 aeroporturi: la Chişinău, la Cetatea Albă şi Ismail, în legătură cu Bucureştii prin curse zilnice, numai în timpul verii cu avioanele Soc. Lares.
Staţiuni balneo-climaterice. Pe litoralul Mării Negre, cu care se mărgineşte Basarabia la Sud, sunt patru staţiuni balneare: Budachi, Bugaz, Serghievca şi Burnas. Bugazul este remarcabil printr-un sanatoriu modern aşezat chiar la malul mării, construit de români, cu suma de 125.000.000 lei, unde se tratează bolnavii de tuberculoză osoasă.
9. Sacrificiile Statului Român pentru organizarea, administrarea şi investirea Basarabiei de la 1918-1940.
Din bilanţul cheltuielilor şi veniturilor întocmite de Ministerul Finanţelor pe întreaga perioadă de la 1918-1940, referitor numai la Basarabia, rezultă următoarea situaţie:
La cheltuieli                     25.712.999.305,77
La venituri                        21.107.289.251,37
Deci un deficit bugetar de 4.605.710.054,40
 
Era necesar un bilanţ al tuturor investiţiilor făcute în Basarabia şi Bucovina de Nord, care să înfăţişeze întreaga situaţie a patrimoniului public din acest teritoriu, dar faţă de răspunsul Ministerului Inventarului, prin adresa Nr. 2.885/940, prin care ne face cunoscut că nu posedă nici o situaţie, ne găsim în imposibilitate de a o face.
Populaţia.
În lipsa unui recensământ recent, după datele vechi completate cu datele biurourilor de populaţie, rezultă următoarea situaţie:
Populaţia stabilă
2.263.000 la sate
368.000 la oraşe
Totalul populaţiei stabile       2.642.000
Populaţia flotantă                     483.250
Totalul general al populaţiei 3.125.250
 
Populaţia stabilă este repartizată pe naţionalităţi astfel:
                         La sate                         La oraşe
Români             1.585.000                       98.000
Velicoruşi               45.000                       30.000
Bulgari-Găgăuzi 124.000                          23.000
Alte naţionalităţi   33.000                         34.000
 
Populaţia flotantă, venită în cea mai mare parte din ţinuturile Podoliei şi Hersonului, a constituit un pericol permanent, întrucât din ea s-au recrutat toţi vagabonzii, escrocii internaţionali, comuniştii, anarhiştii etc.Din analiza datelor statistice asupra populaţiei în general, se constată că jumătate din populaţia basarabeană o constituie elementul românesc , iar cealaltă jumătate este alcătuită din elemente diferite prin originea etnică: ruşi, ucraineni, bulgari, germani, evrei etc. La sate însă elementul românesc este covârşitor ca număr faţă de toate celelalte naţionalităţi.
 
Din punct de vedere economic, comerţul şi industria se află în mâinile evreilor şi a celorlalte naţionalităţi, românii sunt aproape inexistenţi în această activitate, căci din numărul instalaţiunilor industriale,- circa 2.000,- vreo 500 sunt instalaţiuni româneşti, care se reduc la mori de vânt.
Elementul românesc este inferior şi din punct de vedere al culturii. În această privinţă românii se menţin în procentul cel mai scăzut, 15 % ştiutori de carte, faţă de toate celelalte naţionalităţi care merg până la 55-60 % ştiutori de carte.
 
Elementul românesc în marea lui majoritate se ocupă cu agricultura şi gospodăriile ţăranilor români sunt cu totul lipsite de cele mai elementare mijloace de cultură a pământului. N-au vite, n-au unelte de muncă, n-au seminţe, n-au capital de investiţie, nici credite. Casele lor sunt bordeie fără lumină, fără aer, fără nici un confort.
Cine a văzut un sat german alături de un sat moldovenesc, este impresionat adânc de aspectul civilizat al satului german faţă de starea mizeră a satului moldovenesc.
Din punct de vedere sanitar, populaţia basarabeană în 1918 a fost găsită într-o stare sanitară mai prejos de orice critică. Tifosul exantematic, tuberculoza, pelagra, sifilisul şi malaria făceau ravagii pe scară întinsă. La aceasta contribuia în largă măsură alcoolismul. Regimul rusesc nu făcuse nimic pentru combaterea acestor maladii, dar guvernul român de la 1918-1940 a întreprins o serioasă activitate prin crearea de noi spitale şi sanatorii şi printr-o energică ofensivă sanitară la sate şi oraşe. Acţiunea guvernelor româneşti a fost încununată de succes, obţinând următoarele rezultate: procentul mortalităţii a scăzut de la 25 % la 19 %, iar procentul natalităţii a crescut cu 11,7 %, ceea ce a produs o creştere a populaţiei de la 2.750.000 în 1919 la 3.110.654 în 1937”.[1]  
– Va urma –
Sursa: art-emis.ro
 

[1] Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fond 691, inv.1, dos.39, vol.III, f.434-440.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s