DOCUMENTE SECRETE SOVIETICE: MILITARI DIN MOLDOVA DEPORTAŢI IN SIBERIA (2)

Posted: 21 Noiembrie 2012 in Documente

“APROB”                                                                 

MINISTRU AL AFACERILOR                      
INTERNE  AL RSS MOLDOVENEŞTI

GENERALUL-MAIOR                                  

(KULIK)                                                                       

7 iulie 1954                                                        

Î N C H E I E R E

5 iule 1954                                                or. Chişinău, RSSM

Eu, şeful secţiei 4 a Serviciului special 1 al MAI al RSSM – locotenentul major Gavrev, examinînd cererea deportatului Antipin S.D., materialele dosarului personal nr. 395 şi dosarul nr. 7308 privind deportarea,

A M  S T A B I L I T :

La 6 iulie 1949 din oraşul Chişinău a fost  deportată în regiunea Tiumeni familia albgardistului Antipin Stepan Dmitrievici în următoarea componenţă:

Capul familiei – Antipin Stepan Dmitrievici, anul naşterii 1893, soţia lui – Ivaşcenco Valentina Zaharovna, anul naşterii 1910, fiica – Antipina Ludmila Stepanovna, anul naşterii 1935.

Temei pentru deportare au servit materialele privind faptul, că Antipin S.D., fiind descendent din familie de culaci, în perioada războiului civil a fost ofiţer în armata albgardistă, era redactorul ziarului albgardiştilor „Vlasti naroda” şi în componenţa armatei lui Kolciak a participat la luptele împotriva partizanilor roşii.

În februarie 1954 Antipin S.D. s-a adresat cu o cerere pe numele Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, Voroşilov K.E., în care neagă participarea sa activă în lupta împotriva puterii sovietice, considerînd că a fost deportat neîntemeiat, şi roagă să fie eliberaţi din deportare el, soţia şi fiica.

Cereri similare au fost depuse de Antipenco anterior pe numele organelor guvernamentale, în care demonstrează, că în anul 1918 el a fost arestat de guvernul eserilor şi menşevicilor în oraşul Celeabinsk pentru caracterul radical revoluţionar al ziarului pe care îl redacta, a stat 1,5 ani la închisoare şi de acolo a fost mobilizat în armata lui Kolciak, de unde peste o lună cu arma în mînă a fugit la partizani în detaşamentul lui Melehin I., în componenţa căruia jumătate de an a luptat la Vladivostok împotriva intervenţiei nepone. Ulterior, demobilizîndu-se din cauza sănătăţii, a trecut la activitate didactică, a absolvit institutul şi pe parcursul a multor ani s-a ocupat cu lucrul ştiinţific, are 40 de lucrări ştiinţifice.

Documentele din dosarul privind deportarea: certificatul nr. 12/14/2532 şi biletul nr. 86/9 ale fostului ofiţer al armatei lui Kolciak demonstrează, că Antipin S.D. a făcut serviciul în armata lui Kolciak în calitate de ofiţer în grad de praporşcic, făcea parte dintr-un partid contrarevoluţionar şi redacta ziarul „Vlasti naroda” de orientare eserovistă.

Pe lîngă aceasta, în dosar sunt documente-fotocopii ale raportului lui Antipin S.D. din 22 iulie 1918 şi anchetei nr. 1470 pentru foştii ofiţeri ai armatei albgardiste, scrise de Antipin personal, care, de asemenea, îl demască ca albgardist.

În dosarul personal de arhivă a lui Antipin S.D. sunt documente, care confirmă acordarea lui a titlului ştiinţific de candidat în ştiinţe biologice şi gradului ştiinţific de docent la catedra „Biologie”, fapt demonstrat prin copiile hotărîrilor comisiei de calificare a Direcţiei şcolilor superioare a RFSSR din 17 noiembrie 1936 şi Comisiei supreme de atestare a Comitetului Unional pe problemele şcolilor superioare pe lîngă SNK al URSS din 11 iunie 1937.

Pentru perioada de lucru în calitate de şef secţie în Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul creşterii iepurilor şi animalelor din august 1939 pînă în decembrie 1946 Antipin se caracterizează pozitiv, în dosarul personal fiind prezentă caracteristica administraţiei institutului.

Activînd din octombrie 1947 pînă în mai 1949 în calitate de şef al catedrei de biologie generală a Institutului de medicină din Chişinău, Antipin S.D. pînă în octombrie 1948 se caracteriza pozitiv, precum se vede din caracteristica administraţiei institutului şi comitetului sindical, care se păstrează în dosarul său personal.

În caracteristica dată se menţionează, că  Antipin S.D. a elaborat preparatul hemostatic „Balzamin”, despre care scrie în cererile sale, şi că această lucrare este metodologic întemeiată şi extrem de actuală pentru medicina sovietică.

În prima jumătate a anului 1949 s-a depistat, că Antipin în activitatea sa practică admitea pseudoştiinţa, minciuna şi înşelarea, strecurînd ideile antimarxiste ale morganiştilor-veismanişti.

Deportarea lui Antipin S.D. a fost coordonată cu CC al Partidului Comunist al Moldovei, fapt despre care în dosar se conţine viza fostului prim-secretar al CC al PCM tov. Kovali.

Antipin S.D. şi membrii familiei lui au fost deportaţi în temeiul Hotărîrii fostei Şedinţe supreme pe lîngă Ministerul Securităţii de Stat al URSS din 19 noiembrie 1949, proces-verbal nr. 64a.

La locul deportării, Antipin S.D., lucrînd în şcoala medie nr. 44 din Baritovsk ca învăţător de ştiinţe, se caracterizează pozitiv, fapt demonstrat prin caracteristica directorului şcolii din 28 mai 1954.

Departamentul MAI din regiunea Kemerovo referitor la Antipin S.D. nu dispune de alte materiale compromiţătoare decît cele expuse mai sus.

Astfel, prin documente este demonstrat, că Antipin S.D. a făcut serviciul în armata lui Kolciak, într-o unitate de ofiţeri, în grad de praporşcic (acest grad a fost primit de el în armata ţaristă pînă în anul 1917), era redactorul ziarului „Vlasti naroda” de orientare eserovistă şi era membru al partidului contrarevoluţionar al muncii, fapt despre care personal scrie în ancheta din 25 noiembrie 1948 (p.d. 14). De aceea, el a fost deportat întemeiat.

La 8 februarie 1954, pe numele lui Voroşilov K.E. a parvenit o cerere de la fiica lui Antipin S.D. – Antipina Ludmila Stepanovna, anul naşterii 1935, studentă la Colegiul de exploatare mineră din oraşul Stalinsk, regiunea Kemerovo, care scrie, că ea pînă la 5 ani a locuit la bunica, iar apoi a locuit cu tatăl său şi a doua lui soţie – Ivaşcenco V.Z. şi roagă să i se anuleze restricţiile de deportare în baza faptului, că nu doreşte să răspundă pentru faptele tatălui, pe care le-a comis încă pînă la naşterea sa. 

În baza celor expuse,

C O N S I D E R :

A face un demers către MAI  şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui Antipina Ludmila Stepanovna. 

Restricţiile de deportare referitor la Antipin Stepan Dmitrievici şi soţia sa Ivaşcenco Valentina Zaharovna rămîn în vigoare.

A remite toate materialele la Serviciul „P” al MAI al URSS pentru luarea deciziei finale.

Şeful secţiei 4 a Serviciului special I

al MAI al RSSM – locotenentul superior               (Gavrev)

De acord:

Şeful adjunct al secţiei 4 a

Serviciului special I al MAI al RSSM

locotenent-colonelul                                                    (Ronis)

Selecţie, traducere din rusă- Alexandru Moraru

Sursa: ANRM (Informaţia arhivistică se află la Centrul de Cultură şi Istorie Militară)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s